Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 428/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.11600/2/2009
2855/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.428/
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București împotriva încheierii din data de 07.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat solicită a depune la dosar un memoriu și un set de înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii formulate de apărători cu privire la depunerea de acte în circumstanțiere și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, le încuviințează, și administrează proba înscrisurile fiind atașate la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, intimatul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat în cauză, apreciind că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, iar hotărârea recurată, pronunțată de Tribunalul București nu este legală sub aspectul aprecierii că se impune lăsarea în libertate a inculpatului, deoarece termenul rezonabil al arestării preventive este încălcat în ceea ce îl privește pe acest inculpat. Această cauză este o cauză complexă în care sunt audiate multe părți vătămate și sunt implicați mulți inculpați. Instanța de judecată a dat dovadă de foarte multă diligență în administrarea probatoriului în această cauză, efectuându-se mai multe procese verbale pentru aducerea martorilor ce necesită a fi audiați în această cauză, considerând că dacă judecătorul fondului a apreciat că a această cauză a durat prea mult pe rolul Tribunalului București, cauza ar fi trebuit să iasă în pronunțare, ceea ce ar fi fost posibil chiar la termenul când s-a pus în libertate inculpatul, întrucât toate probele care trebuiau să fie administrate în cauză au fost administrate, fiind necesar doar audierea inculpatului. Trebuie avut în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol real pentru ordinea publică ce rezultă din faptul că, astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul este recidivist, inculpatul fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt, de trafic de persoane cu victime minori, activitatea infracțională a inculpatului fiind deosebit de agresivă, ocupându-se cu primirea persoanelor vătămate în Spania, cu cazarea și exploatarea acestora. Printre părțile vătămate existau și minore și pentru a le determina să se prostitueze, inculpatul le viola, le bătea și apoi le obliga să se prostitueze, fapt dovedit de probele aflate la dosar, din declarațiile martorilor - tată și fiică, din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul are o activitate agresivă și că a încercat să influențeze aflarea adevărului.
De asemenea, din probele aflate la dosar, rezultă că după ce s-a efectuat ancheta împotriva acestui inculpat, acesta prin intermediul familiei sale, care se afla în tară, a amenințat pe părțile vătămate și pe familiile acestora, pentru a schimba declarațiile care au fost date în cauză. Inculpatul a fost arestat în lipsă, fiind arestat după 3 ani de zile. Cu toate că la dosarul de urmărire penală s-a depus de către inculpat o adeverință de unde rezultă că acesta era internat undeva în, trebuie avut în vedere că la data de 21.02.2008, când a fost confirmată măsura arestării preventive de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, inculpatul a declarat în fața acestei instanțe că din întâmplare a ajuns în România și a aflat despre acest dosar. Față de această împrejurarea, MINISTERUL PUBLIC pune sub semnul întrebării adeverința depusă la dosarul de urmărire penală și prin care face dovada că în perioada în care s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatului, aceasta are internat în, aceasta fiind și motivul pentru care nu a fost prezent la arestarea preventivă a sa, și nicidecum faptul că s-ar fi sustras o perioadă de 3 ani de zile.
Având în vedere aceste aspecte, MINISTERUL PUBLIC apreciază că lăsarea în libertate a acestui inculpat prezintă mai multe aspecte negative; în primul rând, există o presupunere rezonabilă din care rezultă că odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea influența aflarea adevărului prin amenințarea martorilor care vor să declare în această cauză. Al doilea pericol ar fi faptul că odată lăsat în libertate, inculpatul s-ar sustrage la urmărirea penală, având în vedere că timp de 3 ani de zile nu a putut fi prins de către organele de urmărire penală. Pe de altă parte, trebuie avută în vedere că și din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, în formă continuată, precum și din faptul că inculpatul este recidivist, rezultă pericolul că acesta ar săvârși din nou fapte penale.
De asemenea, apreciază că termenul rezonabil al arestării preventive până la acest moment nu a fost încălcat, deoarece cauza este complexă. Chiar și în situația în care s-ar aprecia că termenul arestării preventive ar fi încălcat, prev. art.5 CEDO au în vedere dacă interesul superior al statului cere ca inculpatul să rămână în stare de arest preventiv. Or, din probele administrate în dosar, rezultă clar că, în interesul superior al statului este ca acest inculpat să rămână în stare de arest preventiv, având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă acesta în săvârșirea infracțiunilor, prezumția destul de puternică că va părăsii țara și se va sustrage de la urmărirea penală, precum și că va influența aflarea adevărului.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat în cauză de către Parchet și să fie menținută starea de arest a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat, pune concluzii de respingere a recursului promovat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva încheierii pronunțate de către Tribunalul București. Apreciază că dispozițiile date de către instanța de fond este legală și temeinică, în ceea ce privește judecarea inculpatului în stare de libertate, cu măsura obligării de a nu părăsii țara pe perioada continuării cercetării efectuate de instanța de judecată.
În ceea ce privește motivele invocate de către reprezentantul Parchetului, susține că este vorba doar de niște presupuneri, iar inculpatul se află într-o stare privativă de libertate, care este o stare de excepție, și nu una de normalitate.
Față de aceste considerente, solicită a ase avea în vedere memoriul depus de către inculpat la acest termen, precum și faptul că nu există indicii din care să rezulte că inculpatul, lăsat în libertate, nu ar influența buna desfășurare a procesului penal. Instanța de fond, la pronunțarea hotărârii a avut în vedere toate aceste aspecte, inclusiv materialul probator din prezenta cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că are 3 copii minori, este grav bolnav, fapt pentru care solicită a fi judecat în stare de libertate și să fie respins recursul Parchetului.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul.
În baza art. 139 alin. 1 rap. la art. 1451Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi România, fără încuviințarea Tribunalului București.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 1451alin.2 Cod procedură penală rap. la art. 145 alin 11Cod procedură penală pe durata măsurii de a nu părăsi țara.
În baza art. 1451alin.2 Cod procedură penală rap. la art. 145 alin 22Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
La argumentul diligenței nesatisfăcătoare depuse de autorități în vederea avansării cercetării judecătorești, sau caracterului neimputabil inculpatului a motivelor de amânare, în susținerea soluției de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul a avut în vedere și criteriile prev. de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, în funcție de care s-a ales măsura preventivă adecvată, în mod special starea de sănătate, care, făcând obiectul unei expertize întocmite de INML "Prof. Dr. Minovici", a constituit temeiul întreruperii executării pedepsei închisorii. Astfel, prin raportul de primă expertiză medico - legală nr. A- din 28.11.2008, s-a concluzionat că "patologia neochirugicală de la punctul 1 necesită intervenție chirurgicală (programată pe 15.12.2008), urmată de recuperare neuromotorie, care nu se poate realiza în cadrul rețelei sanitare a ANP, ci numai prin internare în de profil aparținând Ministerului Sănătății". Același raport de expertiză a recomandat întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursul este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, respectiv prev. de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr.79/2005 și aprobată prin Legea nr. 278/2005, art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 278/2005, art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 13 alin.1 Cod penal.
De asemenea, reținerea ca incident a cazului de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit. Cod procedură penală, se justifică prin gradul foarte ridicat de pericol social al faptelor pe care, potrivit indiciilor temeinice, le-ar fi săvârșit inculpatul, dat de natura valorilor sociale lezate, numărul mare de persoane care au fost subiect pasiv al acestora și cooperarea cu mai multe persoane, fapt de natură să sporească îndrăzneala, șansele de reușită ale inculpatului, prin înfrângerea mai ușoară a rezistenței victimelor.
S-a apreciat că și în prezent există indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, probele administrate între timp nefiind de natură să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la luarea și menținerile anterioare ale măsurii arestării preventive.
Curtea apreciază că termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost încălcat.
Această cauză este o cauză complexă în care sunt audiate multe părți vătămate și sunt implicați mulți inculpați. Instanța de judecată a dat dovadă de foarte multă diligență în administrarea probatoriului în această cauză, efectuându-se mai multe procese verbale pentru aducerea martorilor ce necesită a fi audiați în această cauză, considerând că dacă judecătorul fondului a apreciat că această cauză a durat prea mult pe rolul Tribunalului București, cauza ar fi trebuit să iasă în pronunțare, ceea ce ar fi fost posibil chiar la termenul când s-a pus în libertate inculpatul, întrucât toate probele care trebuiau să fie administrate în cauză au fost administrate, fiind necesar doar audierea inculpatului. Trebuie avut în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol real pentru ordinea publică ce rezultă din faptul că, astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul este recidivist, inculpatul fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt, de trafic de persoane cu victime minori, activitatea infracțională a inculpatului fiind deosebit de agresivă, ocupându-se cu primirea persoanelor vătămate în Spania, cu cazarea și exploatarea acestora. Printre părțile vătămate existau și minore și pentru a le determina să se prostitueze, inculpatul le viola, le bătea și apoi le obliga să se prostitueze, fapt dovedit de probele aflate la dosar, din declarațiile martorilor - tată și fiică, din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul are o activitate agresivă și că a încercat să influențeze aflarea adevărului.
De asemenea, din probele aflate la dosar, rezultă că după ce s-a efectuat ancheta împotriva acestui inculpat, acesta prin intermediul familiei sale, care se afla în țară, a amenințat pe părțile vătămate și pe familiile acestora, pentru a schimba declarațiile care au fost date în cauză. Inculpatul a fost arestat în lipsă, fiind arestat după 3 ani de zile. Cu toate că la dosarul de urmărire penală s-a depus de către inculpat o adeverință de unde rezultă că acesta era internat undeva în, trebuie avut în vedere că la data de 21.02.2008, când a fost confirmată măsura arestării preventive de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, inculpatul a declarat în fața acestei instanțe că din întâmplare a ajuns în România și a aflat despre acest dosar.
Nici starea de sănătate nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, întrucât în cazul necesității unei intervenții chirurgicale inculpatul poate fi internat cu pază în rețeaua Ministerului Sănătății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial București împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință atacată și rejudecând, dispune:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi România.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 100 lei reprezentând onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./27.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
