Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 531/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 531 R Dosar nr-
Ședința publică de la 07.08.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul teritorial Brașov împotriva încheierii de ședință din 03.08.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori si Familie Brașov în dosarul nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații inculpați și în stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului ales să ia legătura cu intimații inculpați.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet împotriva încheierii Tribunalului pentru Minori si Familie Brașov din data de 3 august 2009 prin care s-a înlocuit arestarea preventivă a inculpaților si, apreciind-o ca netemeinică. Solicită a se dispune casarea acestei încheieri de ședință și, rejudecând, să se respingă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de cei doi inculpați și să se dispună menținerea stării de arest preventiv, apreciind că și la acest moment procesual subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, pentru următoarele considerente:
Faptele săvârșite de inculpatii si în anul 2002, mandatele de arestare preventivă fiind emise în 2005, inclusiv ca urmare a faptului că aceștia se sustrăgeau urmăririi penale. Cei doi inculpați au fost arestați în Italia, ocazie cu care cele două mandate au fost puse în executare pentru în decembrie 2008, iar pentru în 2009. De la această dată dosarul a și fost trimis instanței relativ la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de trafic de persoane. Apreciază că durata arestării preventive este rezonabilă pentru că nu se discută data săvârșirii faptei, ci perioada efectivă cât inculpații au fost privați de libertate.
Pe de altă parte, instanța a reținut că inculpații sunt cercetați cel puțin pentru săvârșirea unor infracțiuni similare dacă nu a unor acte materiale a unor fapte săvârșite in Italia pentru care inculpații au si fost condamnați si au executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
Apreciază că această susținere a instanței de fond este nefondată, având în vedere că pentru există depusa la dosar sentința pronunțată de autoritățile italiene din care rezultă că faptele pentru care a fost trimis in judecată în România nu sunt acte materiale sau nu există dublă incriminare, nu sunt nici măcar acte materiale ale aceleiași infracțiuni, ci sunt infracțiuni concurente.
Pentru inculpatul o asemenea sentința nu fost depusa deși i s-a pus in vedere să o depună, ținând seama că s-a susținut că ar fi acte materiale ale aceleiași infracțiuni, însă rezultă in mod evident că nu este așa din împrejurarea că a săvârșit faptele împreuna cu, iar în acea sentință se face vorbire si de. În Italia au fost judecați separat pentru că au fost prinși la momente diferite si s-au disjuns din dosarul principal actele care priveau pe ceilalți inculpați.
Noțiunea concursului de infracțiuni si ideea că au mai fost condamnați pentru infracțiuni similare este un aspect ce vine să contureze susținerea parchetului că prin punerea in libertate a inculpaților se periclitează la acest moment ordinea publică.
In ce privește stadiul cercetării judecătorești, instanța de fond face vorbire de faptul că aceasta a fost mult îngreunată de împrejurarea că un alt coinculpat din acest dosar nu a fost transferat dintr-un Penitenciar din Italia.
Parchetul a pus in discuție la mai multe termene disjungerea cauzei, care nu ar fi impietat soluționării cauzei, insa apărătorii nu au fost de acord, iar instanța nu a dat curs solicitării formulate, fiind o lipsă de procedură nu a discutat cererea privind disjungerea, deși o considera ca ar fi fost necesară pentru a continua cercetarea judecătorească în conditii de celeritate.
Față de aceste puncte de vedere și faptul că inculpații nu au fost audiati, nu se cunoaște pozitia procesuala a acestora, că părtile vătămate nu au fost audiate, cunoscut fiind că această audiere în cazul săvârșirii unor infracțiuni de acest gen, declarațiile acestora sunt esentiale, solicită admiterea recursului și casarea încheierii tribunalului.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori si Familie Brașov, opinând că încheierea recurata este legala si temeinică, iar măsura dispusă ca fiind oportună, argumentele reținute de tribunal sunt solide și de necriticat.
Solicită a se constata că sunt infracțiuni reținute in sarcina inculpaților in urma cu 7 ani, că mandatele de aretare au fost emise in urma cu 3 ani și că au fost avute in vedere temeiurile prev de art 148 lit a, e și f Cpp, dintre care a rămas in discuție decât cel prev de art 148 lit f Cpp.
Apreciază că la acest moment nu mai este îndeplinită condiția subiectivă prev de art 148 lit f Cpp, având în vedere că cei doi intimați sunt in fata instanței după ce au executat integral pedepsele aplicate de instanțele italiene.
Prin urmare susținerile parchetului că se impune menținerea stării de arest si pentru faptul că s-au sustras urmăririi penale nu poate fi reținută câtă vreme acești inculpați erau in executarea unei pedepse privative de libertate.
Solicită a se avea în vedere referirile la desfășurarea lentă procedurii in fata de instanței de fond nu pot fi imputate inculpaților, măsura arestării preventive fiind o măsură cu caracter excepțional, ale cărei temeiuri trebuie să subziste la fiecare termen de judecată la care se verifica legalitatea acestei masuri.
Apreciază că este evidentă schimbarea temeiurilor, măsura dispusă fiind in perfectă concordanta cu prevederile art 5 si 6 din CEDO.
La acest moment privarea de libertate a celor doi intimați având caracterul continuării executării pedepsei si nu caracterul preventiv.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului parchetului și a se avea în vedere că nu s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, ci înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsura restrictivă de libertate, toate obligațiile impuse celor doi inculpați contribuind la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, la atingerea scopurilor prev de art. 136 Cpp.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate, având în vedere că are 3 copii minori în întreținere și că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat de instanță, luându-și angajamentul să respecte obligațiile stabilite de aceasta.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se dispune punerea sa în libertate, urmând a se prezenta la fiecare termen de judecată.
CURTEA
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Laura Popa, Nicoleta
