Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 531/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 531

Ședința publică de la 28 august 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anton Dan

JUDECĂTOR 2: Dublea Aurel

JUDECĂTOR 3: Juverdeanu Tatiana

Grefier - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror

La ordine fiind soluționarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii de ședință din 25 august 2009 Tribunalului Iași, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat în stare de arest preventiv asistat de av. și av., apărători aleși.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Interpelat fiind, inculpatul intimat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul de față vizează încheierea Tribunalului Iași prin care s-a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Nu insistă cu privire la situația de fapt reținută în cauză, ci doar susține că față de acesta s-a dispus luarea măsurii de arest preventiv la data de 10.03.2009. De atunci și până în prezent instanța de fond a revenit asupra dispoziției privind menținerea măsurii de arest preventiv, deși în cauză nu au intervenit elemente din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Din probatoriul administrat în cauză de la momentul arestării inițiale și până în prezent rezultă în mod incontestabil că măsura dispusă de instanța de fond nu face altceva decât să îl ajute pe inculpat să își realizeze planurile mărturisite în instanță. Mai mult, comportamentul anterior și ulterior săvârșirii faptei reținută în sarcina inculpatului justifică pe deplin arestarea preventivă a acestuia. În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a declarat că va exercita acte de violență asupra părții vătămate, aspecte pe care le-a relatat și în fața organelor de urmărire penală. Faptul că aceste susțineri ale inculpatului nu sunt o ficțiune rezultă din aceea că anterior comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a amenințat și agresat partea vătămată, totul culminând cu lovirea din octombrie 2008. la dosarul cauzei există procesele verbale încheiate de Postul de Poliție al comunei, jud. I, din cuprinsul cărora rezultă că anterior perioadei reținută în actul de inculpare ca fiind perioada în care s-a comis fapta, inculpatul ar fi săvârșit și alte acte de violență asupra părții vătămate, ulterior fiind începută urmărirea penală pentru două infracțiuni de distrugere și violare de domiciliu. Dacă toate aceste argumente, dincolo de fapta imputată inculpatului, nu se constată că există argumente suficiente pentru menținerea măsurii de arest preventiv, atunci, se poate înțelege că ordinea publică, siguranța oricărei alte persoane poate fi pusă la îndoială, crescând sentimentul de indignare și îngrijorare că persoane acuzate de comiterea unor fapte de genul celei ce se reține în sarcina inculpatului sunt judecate în stare de libertate.

Pe cale de consecință, consideră că încheierea instanței de fond din 25.08.2009 este nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea acestei încheieri și menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul. Precizează că anterior, în cauză, o încheiere similară a instanței de fond a fost desființată de instanța de control judiciar, fiind menținută starea de arest preventiv.

Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, întrucât în mod corect s-a înțeles că după 11 luni de la data comiterii presupusei fapte nicio instanță nu a ajuns la concluzia că fapta a fost săvârșită de inculpat.

A studiat atent toate cele 6 motive de recurs invocate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, care consideră încheierea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, și susține că aceste motive sunt nefondate.

Un prim aspect se referă la faptul că se susține că nu au apărut elemente de noutate, singurele acte efectuate fiind audierea inculpatului și a părții vătămate. În aceste condiții, ca apărător al inculpatului, se întreabă cum se poate motiva faptul că nu au fost efectuate alte acte în cauză până în prezent, în condițiile în care aceasta nu se poate imputa inculpatului, el fiind arestat preventiv. Nu se poate susține că inculpatul ar fi tergiversat soluționarea cauzei, acesta punând la dispoziție tot ceea ce cunoștea.

Ultimul alineat din cuprinsul primului motiv de recurs se referă la faptul că inculpatul ar fi intrat în refuz de hrană cu scopul de a încerca punerea sa în libertate, într-un mod oarecum forțat. Solicită a se avea în vedere că la momentul la care a solicitat înlocuirea măsurii de arest preventiv a arătat că împrejurarea că inculpatul a intrat în refuz de hrană constituie o atitudine a acestuia pentru a-și arăta regretul față de decesul tatălui, pentru că, deși cel care l-a omorât a fost condamnat la 13 ani și 6 luni închisoare, el este arestat preventiv, în condițiile în care 6 luni a fost cercetat în stare de libertate, pentru o altă infracțiune, iar ulterior a fost arestat pentru tentativă la omor. În plus, faptul că inițial a declarat că se va răzbuna pe cel care i-a ucis tatăl, s-a datorat unei ieșiri a inculpatului, și, de altfel, el a și arătat că dorește să își îndrepte această ieșire. Toată această atitudine inițială a inculpatului a fost reparată în fața instanței de judecată, a fost lămurit cadrul ilegal de a-și face singur dreptate și, în plus, a arătat că întreg comportamentul inculpatului nu a avut un fundament real, ci a fost doar o ofuscare a acestuia.

C de al doilea motiv de recurs face trimitere la probele administrate și existente la dosarul de urmărire penală care ar atesta vinovăția inculpatului, însă, solicită a se constata că nu se judecă fondul cauzei, pentru a se arăta dacă probele dovedesc sau nu vinovăția inculpatului, ci doar oportunitatea sau nu a înlocuirii măsurii de arest preventiv. Se mai susține că au fost întocmite procese verbale de către lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție al comunei, însă la dosarul cauzei nu există nici un astfel de proces verbal. Partea vătămată susține că se simte amenințat de inculpat, însă afirmațiile sale sunt simple plângeri, nu pot fi avute în vedere ca temeiuri, și nici nu au valoare cu privire la comportamentul inculpatului. Se mai arată că la data de 04.02.2009 partea vătămată a mai formulat plângere pentru distrugere și violare de domiciliu, însă nu există o condamnare a inculpatului pentru această infracțiune.

C de al patrulea motiv de recurs se referă la una din probele existente la dosarul cauzei, respectiv expertiza psihiatrică efectuată la data de 26.03.2009 din care rezultă că IML a concluzionat că fapta a fost săvârșită cu discernământ. Această împrejurare constituie doar o susținere procurorului, instanța de judecată fiind cea care trebuie să stabilească dacă fapta a fost sau nu săvârșită cu discernământ. Expertiza arată doar dacă inculpatul prezintă tulburări psihiatrice, însă, chiar și așa, trebuie să se aibă în vedere că fapta se reține a fi fost comisă în septembrie 2008, iar expertiza a fost efectuată în martie 2009. Mai mult, consideră că dacă s-ar fi considerat că se impune efectuarea unei astfel de expertize, ar fi fost efectuată la acel moment, însă, nu s-a procedat astfel întrucât inițial inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Cu ocazia susținerii recursului s-a insistat de către parchet asupra vinovăției inculpatului, fiind invocat refuzul acestuia de a da declarație. Arată că nu este vorba despre un refuz, ci despre faptul că inculpatul a dorit să dea declarație în prezența unui avocat. Faptul că nu a recunoscut ceea ce i se impută nu înseamnă că trebuie să fie arestat, pentru că, altfel, se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi recunoscut, "nu s-ar mai fi susținut că prezintă pericol pentru ordinea publică?".

Consideră că toate motivele de recurs invocate în cauză de Parchet sunt simple speculații, niciunul nefiind în măsură să atragă o cauză de casare conform art. 385 Cod procedură penală, și nu se poate aprecia că din culpa inculpatului se tergiversează judecarea cauzei.

O frază "aruncată în gol în fața procurorului" - același care s-a ocupat și de dosarul în care partea vătămată a fost acuzat de omor asupra tatălui inculpatului - fără a avea vreun fundament real, nu poate dovedi pericolul pentru ordinea publică.

În plus, solicită a se avea în vedere că documentația medicală ulterior momentului în care inculpatul a intrat în refuz de hrană, a fost depusă la dosar pentru a se ține seama de disp. art. 136 al. 8 Cod procedură penală, care indică judecătorului să facă o analiză și a antecedentelor penale și a stării de sănătate a celui arestat. Nu este vorba despre un șantaj din partea inculpatului faptul că a intrat în refuz de hrană, această atitudine a sa fiind motivată anterior.

Chiar dacă în cauză nu a fost administrat întreg probatoriul, instanța de fond a trasat clar obligațiile pe care inculpatul le are de respectat, fiindu-i interzis să se apropie de partea vătămată, martorii din lucrări și familiile acestora, el înțelegând că nerespectarea obligațiilor atrage arestarea.

Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Motivele de recurs invocate și susținute în instanță vizează mai mult fondul cauzei și nu aspectele privind măsura arestării preventive, respectiv înlocuirea acestei măsuri. S-a constatat de către prima instanță că motivele care au determinat arestarea inițială nu mai subzistă, că de la acel moment au fost depuse la dosar acte din care rezultă că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se constata că până la acest moment nu s-a făcut în nici un fel dovada că pericolul pentru ordinea publică pe care se susține că l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului se menține, sau ar fi crescut. Dimpotrivă, se poate constata că există suficiente garanții că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta urmând să se prezinte la fiecare termen de judecată și să respecte obligațiile impuse. A fost o ieșire nervoasă a inculpatului atunci când a fost audiat de procuror și de instanța de judecată, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, când el s-a întrebat retoric că "dacă partea vătămată este liber, el ce ar trebui, să își facă dreptate singur?". Nici un moment nu a avut intenția de a aduce amenințări de natura celor ce i se impută. Consideră că la momentul de față cercetarea judecătorească poate continua și cu inculpatul aflat în stare de libertate.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței, precizând că nu este vinovat de fapta ce i se impută.

Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior pronunțării,

Curtea,

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 25.08.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus:

Admite cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.04.1983 în I, în prezent arestat în Spitalul Penitenciar Jilava de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă prevăzută la art. 145 indice 1 Cod procedură penală și, în consecință:

În baza dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.04.1983 în I, CNP -, în prezent arestat în Spitalul Penitenciar Jilava, în baza încheierii de ședință nr. 29 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- (mandat de arestare preventivă nr. 26/U din - emis de Tribunalul Iași ) cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 indice 1 Cod procedură penală, aceea a obligării de a nu părăsi țara, respectiv România, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus această măsură.

La data rămânerii definitive a prezentei încheieri dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 26/U din - emis de Tribunalul Iași.

În baza disp. art.145 indice 1 alin. 2 cu referire la art. 145 alin. 1 indice 1 și alineatul 1 indice 2 Codul d e procedura penala, impune inculpatului ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat;

- să se prezinte la Politia Comunei, organ desemnat de către instanță cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori acesta va fi chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata;

- să nu dețină, sa nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie de partea vătămată și membrii familiei acesteia, de martorii din lucrări și, precum și de ceilalți martori ce vor fi audiați în cauză, de membrii familiei acestora, să nu ia legătura cu aceste persoane și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.

În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 din Codul d e procedura penala, copie de pe prezenta încheiere se va comunica inculpatului arestat în Penitenciarul Spital Jilava, Politiei Comunei, Inspectoratului Județean de Politie I, Politiei Comunitare din Mun. I, Jandarmeriei județului I, organelor competente sa elibereze pașaportul inculpatului, respectiv Serviciul de Pașapoarte al jud. I, precum si organelor de frontieră - Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Romane și Inspectoratului Județean de Frontiera al Județului I, in vederea asigurării respectării obligațiilor impuse de către instanță prin prezenta încheiere, cu mențiunea ca organele in drept vor refuza eliberarea pașaportului pentru inculpat sau, după caz, vor ridica provizoriu pașaportul pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

În baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 2 din Codul d e procedura penala, atrage atenția inculpatului că, in caz de încălcare cu rea - credință a măsurii preventive de a nu părăsi țara sau a obligațiilor impuse de către instanță de judecata prin prezenta încheiere, se va lua fata de el măsura arestării preventive.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Tribunalul analizând temeiurile de arestare, la acest moment procesual, după aproximativ șase luni de la momentul arestării și aproximativ 11 luni de la data comiterii presupusei infracțiuni, constată că acestea s-a modificat parțial, pericolul concret pentru ordinea publicădiminuându-se treptatprin trecerea unei perioade importante de timp.

În ceea ce privește pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni, în speță fiind avute în vedere amenințările inculpatului la adresa părții vătămate, parte care este acuzată în alt dosar penal de uciderea tatălui inculpatului, tribunalul constată că a fost diminuat în parte prin luarea și menținerea măsurii privative de libertate pe o durată mare de timp, măsură preventivă care a constituit în fapt un avertisment puternic din partea statului de drept, prin instituțiile sale juridice la adresa inculpatului pentru a-i atrage atenția asupra modalității profund ilegale de a-și face singur dreptate, perioada detenției de aproximativ 6 luni fiind suficientă pentru conștientizarea de către inculpat a consecințelor unui astfel de demers ilegal.

În consecință, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpatul nu mai impun în continuare privarea de libertate a acestuia, se apreciază că scopul măsurii preventive, respectiv, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, poate fi atins și prin lăsarea acestuia în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În ceea ce privește riscul exercitării unor presiuni asupra părții vătămate și a martorilor, ori pericolul de a se sustrage procedurilor, sau riscul săvârșirii unor noi infracțiuni, tribunalul constată că materializarea acestora poate fi împiedicată prin faptul că inculpatul va fi obligat să respecte dispozițiile prevăzute de art. 145 alin. 1 indice 1 Cod procedură penală, respectiv să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat, să se prezinte la Politia Comunei, organ desemnat de către instanță cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori acesta va fi chemat, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata și să nu dețină, sa nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme, dar în special dispozițiile prevăzute de art. 145 alin. 1 indice 2 Cod procedură penală, respectiv să nu se apropie de partea vătămată și membrii familiei acesteia, de martorii din lucrări și, precum și de ceilalți martori ce vor fi audiați în cauză, de membrii familiei acestora, să nu ia legătura cu aceste persoane și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect. Se va atrage, de asemenea, atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 2 ind. 2 din Codul d e procedura penala.

În termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia formulat recurs împotriva acestei încheieri criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului, procurorul arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal, reținându-se că la 9 octombrie 2008 lovit cu partea metalică a unei furci, în zona capului, pe, cauzându-i traumatism cranio - cerebral, în timp ce-1 amenința în mod repetat cu moartea.

Înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului este nelegală și netemeinică întrucât temeiurile arestării subzistă și în prezent.

În cursul procedurilor penale inculpatul a continuat să afirme că oricum îl va omorî pe "criminal" indiferent ce se va întâmpla cu el, demonstrând faptul că este obsedat de această idee și este cu adevărat capabil să o pună în practică.

Având în vedere pericolul deosebit pe care îl prezintă persoana inculpatului, fiind în orice moment pregătit să-și pună în aplicare intenția de a ucide, manifestată expres în fața martorilor, polițiștilor din comună, a celor de la. I și a procurorului anchetator, menținerea arestării preventive se impune.

La luarea măsurii arestării preventive, în declarația dată în fața instanței inculpatul a afirmat că toți cei cinci copii s-au decis că îl vor omorî pe dacă nu va răspunde pentru faptul că 1-a ucis pe tatăl lor și că își vor cumpăra armament și îl vor omorî pe partea vătămată și nu numai pe acesta, dar și pe polițiștii care îl ajută să scape.

Din raportul de expertiză psihiatrică nr. 6497/26 martie 2009 al I rezultă că inculpatul nu manifestă tulburări psihice, iar fapta pentru care este învinuit a fost săvârșită cu discernământ.

Întregul comportament al inculpatului reflectă pe deplin pericolul social pe care acesta continuă să-1 prezinte pentru comunitate, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs, cu opinie majoritară constată că recursul de față este nefondat și considerăm că soluția dispusă de judecătorul instanței de fond trebuia menținută din următoarele considerente:

Articolul 136 din Codul d e procedură penală, stabilește scopul masurilor preventive, ca fiind acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei.

realizarea acestui scop și funcție de particularitățile cauzei, instanța de judecată poate alege între măsura arestării preventive sau cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În speța de față inculpatul a fost arestat preventiv la data de 10.03.2009, pe baza unor probe și indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă și rezonabilă că el ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. I Cod penal, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și pedeapsa pentru aceste infracțiuni fiind mai mare de 4 ani închisoare, precum și art. 148 lit. c și f Cod procedură penală. S-a apreciat de asemenea la acel moment că inculpatul prezenta un pericol concret pentru ordinea publica și, în realizarea scopului amintit mai sus, s-a luat această măsură de arestare preventivă.

De la momentul arestării inculpatului și până în prezent au trecut aproximativ 6 luni, timp în care pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat așa cum a motivat și instanța fondului, prin trecerea timpului petrecut în arest preventiv. Instanța de fond a discriminat cu luciditate între temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă inițială și cum se prezintă ele în prezent și pe baza acestor decelări a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura mai puțin severă de a nu părăsi țara, conform art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 145 ind. 1 Cod procedură penală.

Suntem de părere că dacă inițial inculpatul prezenta un real pericol pentru ordinea publică, în prezent acesta s-a diminuat sau chiar a dispărut, cunoscut fiind faptul că perioada mare petrecută în detenție face să scadă pericolul de fugă al inculpatului, iar impactul negativ asupra opiniei publice s-a diminuat mult, precum și posibilitatea ca ei să poată influenta negativ buna desfășurare a procesului penal.

Concluzionăm că la momentul procesual în care se afla inculpatul, dacă se afla în măsura restrictiva de a nu părăsi țara, așa cum a stabilit prima instanță, nu ar putea influenta negativ buna desfășurare a procesului penal și nu exista pericolul ca el să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei, așa cum prevede textul de lege la care s-a făcut referire mai sus.

Pentru aceste considerente în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.

Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-, încheiere pe care o menține.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28.08.2009.

Cu opinie separată

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

08.09.2009

Tribunalul Iași:

OPINIE SEPARATĂ

Opinia separată are în vedere soluția pronunțată cu majoritate de respingere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii de ședință din 25 august 2009 Tribunalului Iași.

Apreciem că soluția care se impune în cauză este de admitere a recursului parchetului, casarea încheierii atacate pentru motive de netemeinicie.

Inculpatul a fost arestat preventiv la 10 martie 2009 în temeiul art. 148 lit. c și f Cod procedură penală, temeiuri de arestare care subzistă și în prezent. Temeiurile inițiale de arestare nu s-au modificat și nu s-au schimbat pentru a deveni incidente dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive.

Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal, iar baza factuală care constituie premisa și condiția de fond a arestării nu s-a modificat.

În cursul procedurilor penale, la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul a declarat în fața instanței că toți cei cinci copii s-au decis că îl vor omorî pe și că "toți frații săi -suntem cinci, trei băieți și două surori spune că își vor cumpăra armament și îl vor omorî pe și nu numai pe acesta, dar și pe polițiști care îl ajută să scape".

Tot în cursul procedurilor penale, conform referatului întocmit de medicii Spitalului Penitenciar Jilava rezultă că inculpatul se află în refuz de hrană încercând prin acțiuni construite de acest gen să obțină punerea sa în libertate.

Temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. c Cod procedură penală constă în faptul că "există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei infracțiuni" iar temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală constă în faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Datele din care reiese că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni sunt propriile sale declarații din care rezultă determinarea de a-și face singur dreptate prin posibila viitoare lezare a unor relații sociale protejate prin incriminarea infracțiunii de omor, fiind vizată aceeași parte vătămată.

Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă pentru ordinea publică se deduce din înseși faptele presupus a fi comise și pentru care există probe temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că au fost săvârșite de inculpat, gradul lor de pericol social, modalități de săvârșire, dar și din atitudinea sa ulterioară manifestată conștient în cursul procesului penal și care reprezintă un risc real și serios pentru viața părții vătămate și pentru ordinea publică, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni constituind un comandament social.

Raportat la aceste considerente, preservarea ordinii publice prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv rămâne prevalentă duratei arestării preventive, de 6 luni, și care este o durată de privare de libertate înscrisă într-un termen rezonabil, raportat la contextul infracțional și modul diligent de derulare a procedurilor și a etapelor procesuale parcurse.

Niciunul dintre temeiurile de arestare nu s-a schimbat așa încât soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului nu este fundamentată de cauze legale de înlocuire.

Judecător

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

08.09.2009

Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067

DOSAR NR-

Emisă la data de 28.08.2009

CĂTRE

PENITENCIARUL IAȘI

Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 531 din 28.08.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 28 Aprilie 1983),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.

PREȘEDINTE,

- - GREFIER,

- -

Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067

Dosar nr-

NOTĂ,

Încheiată azi, 27.08.2009, ora 15,41

Subsemnata, - -, grefier în cadrul Curții I - Secția Penală -, arăt că, urmare a dispoziției președintelui completului de judecată, am procedat înștiințarea telefonică a domnilor avocați (0740.907.450) și (0744.582.338) apărătorii aleși ai inculpatului, despre faptul că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii din 25.08.2009 a Tribunalului Iași are termen de judecată la Curtea de APEL IAȘI la data de 28.08.2009, ora 10,00.

avocat avocați și mi-au comunicat că se vor prezenta în instanță la termenul stabilit.

Grefier,

Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067

DOSAR NR-

Emisă la data de 28.08.2009

CĂTRE

TRIBUNALUL IAȘI

Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 531 din 28.08.2009 privind pe inculpatul intimat(fiul lui și al lui, născut la 28 Aprilie 1983),hotărâre prin care a fost respinsca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2009, pentru a se lua măsurile ce se impun.

Președinte, Grefier,

Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067

DOSAR NR-

Emisă la data de 28.08.2009

CĂTRE

PENITENCIARUL IAȘI

PREȘEDINTE,

- - GREFIER,

- -

Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067

Dosar nr-

NOTĂ,

Încheiată azi, 27.08.2009, ora 15,41

avocat avocați și mi-au comunicat că se vor prezenta în instanță la termenul stabilit.

Grefier,

Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067

DOSAR NR-

Emisă la data de 28.08.2009

CĂTRE

TRIBUNALUL IAȘI

Președinte, Grefier,

Președinte:Anton Dan
Judecători:Anton Dan, Dublea Aurel, Juverdeanu Tatiana

#Judecator Anton Dan

Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 531/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 531/2009. Curtea de Apel Iasi