Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 6
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " înlocuire arest preventiv" promovat de - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii de ședință din data de 05.01.2009 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
Conform disp.art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat - -, aflat sub stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul promovat de către DIICOT - Serviciul Teritorial Iași nu a fost motivat în scris, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul,critică încheierea pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.Recursul declarat vizând doar pe inculpatul -.
Apreciază procurorul că pentru acest inculpat temeiurile care au fost avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive.
Instanța de fond a avut în vedere că celălalt coinculpat, respectiv a colaborat cu, și a furnizat informații care sunt de natură a duce la prinderea și tragerea la răspundere penală a altor făptuitori care s-au ocupat de trafic de droguri, ceea ce nu s-a întâmplat și cu inculpatul -. Susține procurorul că nu este vorba de o egalitate de tratament, nu poate fi aplicat același tratament și față de acest inculpat.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Iași în ceea ce-l privește pe acest inculpat, și rejudecând cauza să fie menținută în continuare măsura arestării preventive luată împotriva acestuia.
Avocat, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului formulat de DIICOT- Serviciul Teritorial Iași ca fiind nefondat, încheierea pronunțată fiind legală și temeinică.
Motivul invocat de către reprezentantul Ministerului Public nu poate fi primit de către instanța de recurs. Tribunalul Iași prin încheierea atacată nu a făcut vorbire de atitudinea procesuală a inculpatului, ci de temeiurile care au stat la baza arestării preventive care la acest moment s-au modificat odată cu trecerea timpului, inculpatul fiind arestat de aproximativ 9 luni, impactul negativ asupra comunității, al faptelor presupus comise nu mai este atât de profund.
În ce privește colaborarea inculpatului cu organele de urmărire penală nu duce decât la concluzia că inculpatul avea înainte legături pe linia de trafic de droguri astfel încât din Penitenciar a cunoscut ce se întâmplă și cine anume face în continuare trafic de droguri. Inculpatul a dorit să colaboreze cu organele de urmărire penală dar neavând aceiași implicare ca inculpatul i-a fost imposibil să furnizeze anumite date despre care nu avea cunoștință.
Atitudinea procesuală a celor doi inculpați este identică.
Instanța de fond în mod corect a dispus înlocuirea măsurii. La dosarul cauzei nu există nici dovadă că inculpatul judecat în stare de libertate ar fi un pericol public. Sunt acte la dosar din care rezultă că inculpatul avea un loc de muncă stabil, avea un număr mare de angajați și că nu trebuia să se ocupe de trafic de droguri pentru a-și câștiga existența. Gradul de pericol social abstract pe care îl prezintă infracțiunea pentru care inculpatul este judecat și limita de pedeapsă prevăzută de textul incriminator nu constituie criterii absolute în menținerea arestării preventive.
Reiterează cererea de respingere a recursului.
Inculpatul intimat -, având ultimul cuvânt, solicită instanței a fi menținută încheierea pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a dispus judecarea sa în stare de libertate Achiesează la concluziile puse de apărătorul ales.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 05.1.2009, Tribunalul Iașia dispus, printre altele, următoarele:
În baza disp.art.139 al.1 înlocuiește C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților:
- -, fiul lui și, născut la 16.08.1983 în I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr.11/U din 23.04.2008 emis de Tribunalul Iași;
-, fiul lui și, născut la 26.01.1973 în I, cu domiciliul în I, Al. nr.143,. 1016,. C,.4,.18, în prezent deținut în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr.12/U din 23.04.2008 emis de Tribunalul Iași, cu măsura preventivă a "obligării de a nu părăsi țara" prevăzută de art.145 ind.1 Cod procedură penală.
Dispune punerea în libertate a inculpaților la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art.145 ind.1 al.2 raportat la art.145 al.1 ind.1 lit. a-d Cod procedură penală obligă inculpații - si ca pe durata acestei măsuri preventive să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la Poliția municipiului P, organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpaților, conform programului de supraveghere și ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza dispozițiilor art.145 al.1 ind.2 Cod procedură penală impune inculpaților - si obligația de a nu se apropia reciproc ori de a comunica reciproc direct ori indirect prin persoane interpuse.
În baza art.145 al.2 ind.1 Cod procedură penală copii de pe încheierea de față se vor comunica locului de deținere, inculpaților, Poliției municipiului P, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art.145 al.2 ind.2 atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.145 al.3 Cod procedură penală atrage atenția Poliției municipiului P asupra obligației de a verifica periodic respectarea măsurii luate față de inculpați și a obligațiilor ce le revin.
Cu recurs în 24 ore de la comunicare.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de către - Serviciul Teritorial Iași, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat în ceea ce îl privește pe inculpatul -, a cărei situație juridică este diferită, în raport de justificarea menținerii măsurii arestării preventive, față de a celuilalt inculpat, care, dat fiind colaborarea cu organele de anchetă, a condus la prinderea altor făptuitori. Așa fiind, apreciază procurorul că nu se impune față de inculpatul modificarea măsurii preventive, temeiurile care au determinat arestarea subzistând.
Concluzionând, procurorul solicită admiterea recursului și menținerea arestării preventive față de inculpatul.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de procuror nu este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Inculpații din prezenta cauză au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul procurorului, în stare de arest preventiv din data de 23.04.2008, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin 1, 2 din Legea nr.143/2000.
Dar, deși justificată la momentul luării, măsura arestării preventive constituie, totuși, o excepție: aceasta trebuie să fie absolut necesară în cadrul procesului penal pentru buna sa desfășurare.
Astfel, potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă a arestării poate fi luată pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată și de la executarea pedepsei.
Însă, în cauza de față, nu există nici un fel de date sau de temeri care să justifice presupunerea că, lăsat în libertate, inculpatul recurent - recursul vizând doar pe inc. - ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, prin zădărnicirea adevărului sau că ar încerca să se sustragă de la judecată și, cu atât mai puțin, temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar săvârși noi infracțiuni.
În altă ordine de idei, gradul de pericol al faptei pentru care este cercetat și rezonanța acesteia în comunitate, consecință diminuată într-o oarecare măsură atât ca efect al trecerii unui anumit interval de timp de la data presupusei fapte penale, cât și ca urmare a duratei considerabile de arest preventiv a acestui inculpat, sunt condiții care trebuie realizate atât la luarea cât și la menținerea unei măsuri preventive, dar nu sunt în măsură să confirme pericolul real pe care l-ar prezenta, prin această prismă, lăsarea în libertate a inculpatului. Apoi, este necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte fără echivoc acest pericol.
Or, așa cum am arătat și anterior, din toată economia dosarului nu se identifică nici o probă care să confirme cu certitudine că inculpatul vizat prin recursul procurorului, lăsat în libertate, ar comite noi infracțiuni sau ar împiedica desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Îna ltă ordine de idei, oportunitatea menținerii stării de arest preventiv, în ceea ce îl privește pe inculpatul intimat, trebuie apreciată și în raport cu durata deținerii, care trebuie circumscrisă noțiunii de "rezonabil", astfel cum a fost aceasta apreciată prin jurisprudența, elemente care se regăsesc cu prisosință și în prezenta cauză, în sensul aprecierii că solicitarea procurorului de menținere a măsurii ar aduce atingere dezideratului de durată rezonabilă.
Concluzionând, raportat la toate considerentele expuse, Curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului este mult prea gravă în raport de toate considerentele expuse, în mod optim reținute ca atare și de instanța fondului, și, pe cale de consecință, în mod just a s-a apreciat de către aceasta că în cauză sunt îndeplinite cerințele care permit înlocuirea măsurii dispuse, astfel că criticile procurorului sunt nefondate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.385 indice 15 punctul 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea urmează să respingă recursul formulat de procuror și să mențină încheierea recurată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii de ședință din 5.01.2009 a Tribunalului Iași, dată în dosar nr-, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 150 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
- -
16.2009.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă, Ciubotariu
