Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 604/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 604/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD împotriva încheierii penale din data de 02 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații intimați în stare de arest preventiv, inculpatul și inculpatul asistați de apărător din oficiu avocat, inculpatul asistat de apărător ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Procurorul susține recursul solicitând admiterea lui, casarea încheierii tribunalului și în rejudecare menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților arătând că încheierea recurată este netemeinică și dată cu încălcarea legii în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților deoarece temeiurile care au generat luarea măsurii arestării nu s-au schimbat, nefiind îndeplinită cerința legală cuprinsă în prev. art. 139 alin. 1 Mai C.P.P. arată că instanța era datoare să demonstreze că temeiurile care au generat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat. Mai arată că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, iar cu privire la durata rezonabilă a arestului preventiv, aceasta nu a fost depășită.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică. Arată că art. 148 lit. a,f) nu C.P.P. au fost incidente niciodată în cauză, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai arată că inculpatul a fost sincer, a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța, sunt suficiente probe la dosar din care rezultă că inculpatul nu a participat la săvârșirea niciunei infracțiuni în anul 2008, inculpatul nu are antecedente penale, 8 luni de arest preventiv sunt suficiente, riscul de a mai săvârși vreo infracțiune este foarte mic.
Apărătorul din oficiu al inculpaților intimați și, avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet arătând că se raliază concluziilor apărătorului ales al inculpatului.
Inculpatul intimat solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că regretă fapta.
Inculpatul intimat solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul intimat solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
În deliberare constată că prin încheierea din 02.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosar nr-, în baza art. 198 al. 2 Cod procedură penală s-a dispus amendarea martorilor, a, și, cu câte 250 lei.
Cu drept de a formula cerere de reducere sau scutire a amenzii în termen de 10 zile de la comunicare.
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații -, - și -.
S-au admis cererile formulate de inculpații -, - și - pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1451Cod procedură penalăs-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țarapentru inculpații:
1., fiul lui și, născut la data de 18.03.1979, în loc. I, jud. A, CNP -, aflat în Penitenciarul Arad;
2., fiul lui G și, născut la data de 22.05.1982, în loc. A, jud. A, CNP -, aflat în Penitenciarul Arad;
3., fiul lui și, născut la data de 22.06.1986, în loc. A, jud. A, CNP -, aflat în Penitenciarul Arad.
Punerea în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de TRIBUNALUL ARAD, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În conformitate cu art.1451alin 2 cu referire la art.145 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție - Poliția orașului A - inculpații și, cu excepția inculpatului care se va prezenta la Poliția comunei, județul A, organe pe care instanța le va desemna cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Obligațiile instituite inculpaților vor fi comunicate fiecăruia în locul de arestare.
Prezenta încheiere se comunică, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații - Poliția orașului A, respectiv Poliția comunei, județul A, pentru inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin. Organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului sau, după caz, vor ridica provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
Instanța a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și, prin prisma dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, a constatat următoarele:
Prin încheierea din 03.10.2008, TRIBUNALUL ARADa admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARAD și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, cu începere de la 03.10.2008 până la 31.10.2008 inclusiv. Prin încheierea din 02.10.2008 TRIBUNALUL ARADa dispus arestarea preventivă a inculpaților, pe o durată de 29 zile, cu începere de la data de 02.10.2008 până la 30.10.2008 și, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la încarcerare, inculpatul fiind încarcerat în data de 04.10.2008 până la data de 03.11.2008.
Prin încheierile Tribunalului Arad nr. 45/29.10.2008 - dosar nr-, nr. 52 din data de 26.11.2008 - dosar nr-, nr. 60 din 23.12.2008 - dosar nr-, nr. 3 din data de 27.01.2009 - dosar - și nr. 10 din data de 09.02.2009, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și până la data de 14.03.2009 inclusiv.
Prin încheierea din 11 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosar nr-, în temeiul art. 3001al. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Prin încheierea pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr-, la data de 21.04.2009, în baza art. 3002raportat la art. 160 al. 3, Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților -, - și -.
Având în vedere că măsura arestării preventive are drept scop asigurarea bunei desfășurări a activității procesuale, impune ca această măsură să fie adaptată permanent în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza dedusă judecății, cât și de stadiul procesual, persoana inculpaților, perioada petrecută în arest preventiv și posibilitatea acestora de a fi conștientizat repercursiunile faptelor săvârșite.
Indiferent de cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 Cod procedură penală care a constituit temeiul de drept al arestării, după o anumită durată a arestării preventive, consistența acestor temeiuri se diluează și se impune înlocuirea arestării cu altă măsură preventivă care are același scop, respectiv asigurarea desfășurării în condiții corespunzătoare a procesului penal sau pentru a nu se sustrage inculpatul de la judecată. Astfel, atât pericolul de fugă, posibilitatea săvârșirii unei alte infracțiuni, cât și pericolul concret pentru ordinea publică descrește în mod necesar cu timpul petrecut în detenție.
Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, trebuie să fie cel constând în atitudinea inculpatului de cooperare în stabilirea adevărului și lipsa antecedentelor penale.
Astfel, de la data arestării preventive a inculpaților - 03.10.2008, - 02.10.2009, - 04.10.2008, au trecut 8 luni, timp în care aceștia au fost trimiși în judecată. Inculpații au fost audiați și au dat dovadă de cooperare în stabilirea adevărului confirmată prin recunoașterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. În prezent cercetarea judecătorească se află în desfășurare procedându-se la audierea martorilor propuși prin rechizitoriu și de către părți. Reținem de asemenea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența CEDO instanțaa apreciat că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpaților, impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, care prezintă garanțiile necesare pentru atingerea scopului urmărit prin intermediul dispozițiilor art. 1451al. 2 Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 11Cod procedură penală.
Susținerile apărătorului inculpatului în sensul că măsura arestării preventive luată față de acesta este nelegală, sunt neîntemeiate nefiind incidente dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală. Astfel, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății ca urmare a analizei temeiurilor ce au determinat arestarea inculpaților instanțele au ajuns la concluzia că acestea subzistă, sens în care până la acest moment procesual a fost menținută măsura arestării preventive. Faptul că din eroare figurează pe lângă temeiul prev. de art. 148 lit. a) și art. 148 lit. d) în loc de lit. f) Cod procedură penală, nu atrage nelegalitatea măsurii atât timp cât analiza subzistenței termenului de arestare vizează implicit temeiurile existente în mandatul de arestare preventivă, respectiv art. 148 lit. a) și f) Cod procedură penală și dispozițiile exprese ale instanțelor de "menținere a măsurii arestării preventive".
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații -, - și -.
S-au admis cererile formulate de inculpații -, - și - pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1451Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații, și.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de TRIBUNALUL ARAD, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În conformitate cu art. 1451alin 2 cu referire la art. 145 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție - Poliția orașului A - inculpații și, cu excepția inculpatului care se va prezenta la Poliția comunei, județul A, organe pe care instanța le va desemna cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Obligațiile instituite inculpaților vor fi comunicate fiecăruia în locul de arestare.
Prezenta încheiere se va comunica, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații - Poliția orașului A, respectiv Poliția comunei, județul A, pentru inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin. Organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului sau, după caz, vor ridica provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
Instanța va atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARAD care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura restrictivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței și pronunțarea unei hotărâri în sensul menținerii stării de arest a inculpaților arătând că temeiurile care au generat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, nefiind îndeplinită cerința legală cuprinsă în prevederile art. 139 alin. 1 S C.P.P.-a mai arătat în motivarea recursului că împotriva inculpaților continuă să își găsească incidența art. 148 lit. a,d, și f) în C.P.P. sensul că inculpații au încercat să se sustragă cercetărilor, au săvârșit și alte acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune după începerea urmăririi penale iar acuzele care planează asupra acestora vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor prin actul de sesizare al instanței. S-a mai motivat că recunoașterea săvârșirii faptelor de către inculpați nu este un aspect de natură a înlătura pericolul social al faptelor comise și gravitatea acestora, poziția procesuală a inculpaților putând avea relevanță asupra individualizării unei eventuale pedepse.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 3856alin. 3 instanța C.P.P. constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARAD este fondat pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Inculpații în cauză au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. 1,2,3, 5 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a) reținându-se în sarcina inculpaților că împreună au desfășurat o activitate infracțională în sensul emiterii de titluri de credit în numele unor societăți comerciale fără a avea nici o calitate, documente care ulterior au fost refuzate la plată de bancă, prejudiciind un număr de 38 agenți economici cu suma totală de 797.174,94 lei.
Instanța de recurs, în urma analizării întregului material probator administrat până în prezent constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând în continuare condițiile prev. de dispozițiile art. 143 respectiv C.P.P. art. 148 lit. a,d și f)
C.P.P.Astfel, în continuare există indicii temeinice că cei 3 inculpați, și ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de către organul de urmărire penală, iar infracțiunea prev. de art. 215 de care sunt acuzați cei 3 inculpați este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea infracțiunii, modalitatea de comitere a acestora așa cum s-a reținut în actul de sesizare a instanței și nu în ultimul rând având în vedere prejudiciul produs în cauză.
În cauza de față nu au intervenit elemente noi de la termenul de judecată din data de 21.04.2009, când instanța de fond a menținut starea de arest a celor 3 inculpați, de natură să schimbe situația inculpaților sub aspectul măsurii arestării preventive a celor 3 inculpați în cauză, dimpotrivă fiind administrate probe care să întărească acele indicii temeinice care au fost avute în vedere la luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Din probele dosarului s-a reținut în mod corect că nu au putut fi demontate acuzațiile în sensul că inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, inculpații și plecând în Spania iar inculpatul în Anglia, acesta din urmă dându-și o adresă de buletin la care știa că nu mai locuiește, iar inculpații și după începerea urmăririi penale sunt acuzați de comiterea și altor infracțiuni.
În speța de față nu se poate reține ca un motiv de schimbare a temeiurilor de menținere a arestării preventive trecerea unei perioade de timp în condițiile în care luarea măsurii arestării preventive față de inculpați s-a luat în luna octombrie a anului trecut, adică de aproximativ de 8-9 luni de zile, un termen rezonabil în raport cu complexitatea dosarului, numărul de părți implicate în cauză și multitudinea de acte procedurale care urmează a fi efectuate în cursul cercetării judecătorești, astfel că privarea de libertate în continuare a inculpaților s-ar încadra într-un termen rezonabil și din prisma jurisprudenței CEDO.
Lipsa antecedentelor penale, respectiv comportamentul relativ sincer al inculpaților pe parcursul procesului penal nu poate conduce în mod automat la luarea unei măsuri preventive mai blânde în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură excepțională care se ia pe parcursul procesului penal, însă în această speță această măsură preventivă s-a luat în mod justificat și este nevoie să se mențină această măsură în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța de fond a motivat înlocuirea măsurii arestării preventive prin prisma faptului că s-ar fi diluat pericolul social concret pentru ordinea publică odată cu trecerea timpului și cu lipsa antecedentelor penale, respectiv comportamentul sincer al inculpaților pe parcursul procesului penal, însă aceste elemente nu pot conduce la punerea în libertate a inculpaților, chiar dacă li s-ar aplica o măsură preventivă neprivativă de libertate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 139 alin. 1 din codul d e procedură penală.
Instanța raportându-se la întregul material probator existent în cauză și actul de sesizare a instanței apreciază că lăsarea în libertate a celor 3 inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică deoarece trebuie protejat interesul general de protejare a cetățenilor de comitere a infracțiunilor grave, acesta fiind prioritar față de interesul particular al inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, deoarece în situația lăsării în libertate a inculpaților ar putea încuraja alte persoane să comite alte fapte asemănătoare dacă justiția nu ia măsuri ferme împotriva unor manifestări infracționale.
În urma evaluării întregului material probator existent în cauză, instanța de recurs apreciază că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat, că în mod eronat instanța de fond a ajuns la această concluzie, că aceste temeiuri s-ar fi modificat, și astfel se impune admiterea recursului formulat de Parchetului de pe lângă Tribunalul, A, casarea încheierii penale recurate cu privire la măsura arestării preventive și menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților, și urmând ca legalitatea și temeinica acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 2 lit. d) admite C.P.P. recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARAD împotriva încheierii penale din data de 2 iunie 2009 pronunțată în dosar nr-.
Casează încheierea recurată cu privire la măsura preventivă și rejudecând:
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. starea de arest a inculpaților, și urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.
În baza art. 192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR,
G
aflat în
Președinte secție,
GREFIER,
Red.Gh./26.06.2009
Tehnored. CP
Ex. 2/ 1.07.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 604/
În baza art. 38515punct. 2 lit. d) admite C.P.P. recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARAD împotriva încheierii penale din data de 2 iunie 2009 pronunțată în dosar nr-.
Casează încheierea recurată cu privire la măsura preventivă și rejudecând:
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. starea de arest a inculpaților, și urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.
În baza art. 192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
