Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 697/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01 iulie 2009

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Constantin

GREFIER:

- Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, și G împotriva încheierii penale nr. 90/CC/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal, lipsă părțile.

Procedura completă, fără citarea părților.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 01 iulie 2009, când,

CURTEA,

În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 90/CC/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. art. 149¹alin. 9 Cpp raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. cu aplicarea art. 143.C.P.P. s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de - Serviciul Teritorial Timiș.

S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:

- -fiul lui și, născut la 2.12.1977 în T, CNP -, domiciliat în T str. -. -. 303. 2. 11, jud.

- - CNP -, fiul lui și, născut la 14.08.2009 în L, jud. T, domiciliat în T str. -. - nr. 12,. A. 6, Jud. T

- - fiul lui și, născut la 29.03.1961, în B Jud. H, CNP -, posesor al CI seria - nr. - eliberat pe Poliția T, domiciliat în Com. Noi nr. 528, jud., pe o durată de 29 de zile, de la 24.06.2009 până la 22.07.2009, inclusiv.

S-a respins propunerea de arestare preventivă privind pe inculpata:

- - - născută la 14.10.1957, în Jud. H, fiica lui și, CNP -, posesoare a CI seria - - eliberată de Poliția T, domiciliată în Com. Noi nr. 528, județ

Tribunalul Timișa reținut în fapt următoarele:

Prin referatul Ministerului Public - T - Biroul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.06.2009, sub număr dosar -, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, sub aspectul săvârșirii infracțiunii constituire, aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, prev. și ped.d e art. 8 din Lg 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1. art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal, art. 23 lit. b,c din Lg. 656/2002 totul cu aplic. art. 33 lit. a p, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, fapte prev. de art. 8 din Lg 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1. art. 215 alin. 1,2,3,5, art. 23 lit. b,c din Lg. 656/2002 totul cu aplic. Art. 33 lit. a, G sub aspectul săvârșirii infracțiunii constituire, aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, fapte prevăzute de art.. 8 din Lg 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1. art. 215 alin. 1,2,3,5, art. 23 lit. b,c din Lg. 656/2002 totul cu aplic. Art. 33 lit. a și sub aspectul săvârșirii infracțiunii constituire, aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, fapte prevăzute de art. 8 din Lg 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1. art. 215 alin. 1,2,3,5, art. 23 lit. b,c din Lg. 656/2002 totul cu aplic. Art. 33 lit. a P,

S-au retinut in fapt,următoarele:

În luna ianuarie 2009 inculpatul împreună cu înv DE, si inculpatii G, cu și alte persoane s-au asociat și au constituit un grup în vederea înșelării părții civile. Astfel, cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat cu numărul 155 din data de 23.02.2009 prin inducerea în eroare a partii civile i-au a creat o paguba de 150.000 euro prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase si folosirea unor mijloace frauduloase. În acest sens învinuitul a folosit în cadrul negocierilor prealabile încheierii contractului autentic, mai multe înscrisuri nereale(extras CF, zonal, scrisoare de intenție) care priveau un teren intabulat în CF și al cărui nr. înv. spunea că aparține învinuiților fiind inclus în -ul zonal. În momentul efectuării verificării actelor prezentate de înv., martorul a constatat că terenul cu nr. pe care înv. îl va vinde, este inclus în -ul prezentat.

În acel moment înv. a folosit pentru inducere în eroare un extras CF care se referea la un teren de 20000mp. în care proprietari erau învinuiții și care era situat în Com. Noi.

Acest CF folosit de inc. în vederea inducerii în eroare, s-a descoperit în urma investigațiilor efectuate ulterior încheierii contractului autentic, că avea nr. CF 2149 că a avut ca proprietari pe învinuiții și că este inclus în -ul zonal. . a planificat atât de bine acțiunea de înșelare încât a mizat pe faptul că o persoană implicată în afaceri imobiliare, cum este partea civilă nu va ține minte pâna la încheierea contractului autentic un nr. CF și nr. pe care el îl arată în cadrul negocierilor.

În momentul în care inc. prin inc. Gac omunicat părții civile numărul de CF pentru perfectarea contractului autentic de vânzare cumpărare a terenului inclus în, a declarat un număr de CF apropiat ca numărătoare celui negociat, respectiv CF 2145 Noi, pentru care partea civilă nu și-a dat seama că este de fapt alt teren decât cel negociat, deoarece după ridicarea CF a constatat că privește un teren de 20000mp.(așa cum se discutase inițial) intabulat pe numele învinuiților și situat în Com. Noi.

În vederea înșelării părții civile cu suma de 150.000 Euro, înv. De și inc. au sprijinit grupul constituit de inc.. Această sprijinere a constat în inițierea și derularea de negocieri false și încheierea unei promisiuni a cumpărării terenului în cauză de la partea civilă la un preț de 270.000 euro mult superior celui de 150.000 euro, care fusese negociat de cu învinuitul. Scopul acestor negocieri și înscrisuri false folosite( scrisoare de intenție ) a fost acela ca partea civilă să creadă că are de câștigat o sumă de bani dacă cumpără terenul de la și îl vinde lui De la un preț dublu într-o perioadă scurtă de timp. Avansul dat de înv. De părții civile de 20.000 euro a fost obținut de inc. și înmânat de acesta înv. De, înaintea semnării antecontractului din data de 23.02.2009.

În realitate terenul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între partea civilă și învinuiții, era altul, intabulat în CF nr. 2145 Noi, teren care nu este inclus în -ul zonal și care are un preț de piață mult mai mic( aproximativ 4000 euro), aspecte pe care partea civilă nu le-a cunoscut la momentul încheierii contractului autentic, ba din contră au crezut că imobilul cumpărat este inclus în -ul zonal, că cetățeanul italian este interesat de cumpărarea tertenului și că vor realiza un câștig din această afacere, la baza acestei credințe stând actele false puse la dispoziție de inc. și persoana interpusă de acesta, adică înv. De.

Înculpatii au indus în eroare partea civilă cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 155 din 23.02.2009 și prin aducerea la cunoștință a unui aspect mincinos respectiv acela că terenul este inclus în și că în apropierea terenului ce-l vând există construcții.

Banii obținuți de învinuitul au fost transferați pentru ascunderea sau disimularea origini ilicite, respectiv au fost folosiți cunoscând că provin din comiterea de infracțiuni.

Din acești bani inc. a primit 2000 euro din care 1000 de la De iar altă 1000 de euro de la.. a plătit și înv. De participarea sa în cadrul grupului, în prezent rămânând o parte de 5000 de euro de plată.

Înțelegerea dintre înv. De, și privea aspectul ca înv. De prin inc. să demareze negocieri și se arate interesat de cumpărarea unui teren aparținând inc., pentru ca să se reușească vânzarea, întărindu-se în acest fel inducerea în eroare a părții civile.

Din materialul dosarului de urmărire penală rezultă că inc. împreună cu cu G și alte persoane, urma să comită în asociere, în aceste momente, o nouă infracțiune de înșelăciune prin folosirea de documente false( scrisoare de intenție, ștampile false ). Relevante sunt discuțiile dintre inc. și din data de 12.06.2009 ora 11,50, 14,01, 14,07, 14,26, 20,44, 14.06.2009 ora 23,39, 15.06.2009 ora 12,56, 16.06.2009 ora 12:13, 12:42, 14:35, 14:39 prin care se dau detaliile scrisorii- ofertei false de cumpărare, ale folosirii de ștampile false

Prin ordonanța din data de 24.06.2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpați pentru faptele susmenționate.

Prin ordonanța din data de 24.06.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa luat față de inculpați măsura reținerii pe o durată de 24 de ore.

Săvârșirea infracțiunii(lor) de către inculpați rezultă din plângerea penală efectuată, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, înregistrările video, înregistrările convorbirilor efectuate în cauză, înscrisurile ridicate, Asocierea dintre inc., și G în vederea păgubiri părții civile este probată prin:

- listingurile telefonice cu locațiile celulelor, din care rezultă că în data de 3.02.2009 înv. cu înv. și cu inc. De s-a întâlnit în același loc;

- procesul verbal de transcriere a discuțiilor telefonice dintre, De, și G după cum urmează:

In în data de 7.02.2009 la ora 12,22 inc. îi aducea aminte înv. De să nu vină la un local unde se întâlnește el cu soțul părții civile, să nu știe că îl cunoaște și să nu îl salute pentru că altfel partea civilă își va da seama de înțelegerea dintre ei pentru păgubirea acesteia;

In data de 10.02.2009 inc. îi spune inc. cum să mintă dacă sună numitul cu privire la teren, respectiv să ii spună că terenul este în zonă rezidențială că a fost și a văzut unde e amplasat; cum să mintă cu privire la scrisoarea de intenție și cu privire la locurile unde se deplasa inc. i-a spus inc. în data de 11.02.2009 ora 16,08, în data de 12.02.2009 ora 16,27, 13.02.2009 ora 18,59, 16.02.2009 ora 10,36, La un moment dat inc. nu mai știe ce să mintă și îi spune acest lucru inc. când de altfel îi și solicită partea sa de bani de 1000 euro-nota din data de 26.02.2009 ora 8,57;

In data de 19.02.2009 ora 11,48 inc. îi comunică inc. că va da un avans cetățeanului Italian ca să fie siguri că se va realiza înșelarea părții civile.

arata că inculpații, C, G și se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât: pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora, aprecieza că prezintă pericol pentru ordinea și liniștea publică, având în vedere circumstanțele reale ale cauzei (gravitatea și complexitatea faptelor), și cele personale ale inculpaților( referatul privind datele cu privire la activitatea inculpatului ).

S-a solicicitat de judecată să aibă în vedere la pronuntarea solutiei și prevederile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi săvârșit acele infracțiuni. Apreciem că toate condițiile fixate prin aceste decizii sunt întrunite în cauza de față.

In sustinerea acestei propuneri s-arătat ca dosarul de urmărire penală a inculpaților privește fapte de o gravitate deosebită(asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave ) iar lăsarea în libertate a inculpaților cercetați pentru asemenea fapte poate suscita o tulburare a ordinii publice, în condițiile în care aceștia mai întreprind și acum demersuri de afaceri în același mod fraudulos.

Pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor (cum se întâmplă în cazul infracțiunilor din prezentul dosar și care prin natura, prin modul de săvârșire, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular) si prin circumstanțele personale ale inculpaților: Astfel se arata ca

1. inc. ar mai fi contribuit la comitere de fapte penale împreună cu alți cetățeni, fapte pentru care a fost urmărit de organele judiciare din Italia, ia iar din discuțiile telefonice purtate rezultă că acesta ar fi purtat discuții cu un cetățean să înșele oa alta persoană prin arătarea unui alt teren decât cel unde se află amplasat. De asemenea se mai arat că acesta este cunoscut ca o persoana care conduce autoturisme pe drumurile publice cu permis fals și cu viteze mult superioare limitei legale ceea ce pune în pericol siguranța pietonilor și a participanților la trafic.

2. Inculpații G are în derulare împreună cu inc. și în acest moment afaceri imobiliare care sunt realizate prin folosire de elemente de inducere în eroare( scrisori de intenție false, ștampile false ).

3.. a fost cel care a demarat negocierile în data de 4.02.2009 cu soțul părții civile pentru cetățeanul Italian De, în vederea vânzării terenului. Acesta a indus in eroare in mod în mod repetat pe partea civilă cu privire la faptul că a văzut terenul, că este în zonă rezidențială, că înv. De dorește să cumpere același teren etc. Toate aceste manopere coroborate cu legătura sa mai veche cu înv. De, se apreciaza că îi conferă pericol in cazul lasarii, pericol care constat in faptul ca în orice moment o altă persoană poate fi înșelată de acesta.

În cazul de față, în raport cu toți inculpații sunt îndeplinite ambele condiții prev. de art. 148 lit. f C.P.P. existând în acest moment fapte sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și un pericol expres față de valorile sociale consacrate, în caz de lăsare a acestora în libertate.

În raport cu inculpații și G se arata că sunt incidente și prevederile art. 148 lit. c respectiv C.P.P. " există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni" de înșelăciune în domeniul imobiliar prin folosirea de scrisori de intenție false, prin folosirea de ștampile false și alte mijloace frauduloase. În acest sens sunt procesul verbal din dosar( vol. II), convorbirile și mesajele purtate de inc. cu numitul la telefonul -, prin care isi propun sa înșele un cumpărător folosind mijloace frauduloase asemănătoare cu cele folosite în raport cu partea civilă din prezentul dosar.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 38/D/P/2009.

Instantaa analizat propunearea procurorului raportata la continutul dosarului de urmarire penala si declaratiiile date in fata instantei de judecata.

Cu privire la inculpatul s-a reținut ca aceasta, cunoscandu-l pe cetateanul care era interesat de achizitionarea unor terenuri si pe concubina sa, partea civila, a pus la cale o modalitate de a-i induce in eroare pentru a achizitiona un teren apartinand inculpatilor G si, parintii, teren care valoara suma de 4000 EUR, cu pretul de 150 000 EUR.

S-a arătat ca modalitatea de inducere in eroare a constat in faptul ca i-a creat acestei persoane in mod nereal convingerea ca terenul ce urma sa fie vandut este amplasat in localitatea Noi, in perimetrul construibil al localitatii, ca face parte din planul urbanistic general prin prezentarea unui extras cf care apartinea unui alt teren ce indeplinea aceste conditii. Pe de alta parte, se arata ca alta modalitate frauduloasa pentru a-i induce in eroare era ca mai exista un alt cumparator de origine italiana, in persona invinuitului DE, care era interesat sa achizitioneze acest teren si care le-ar fi platit un pret dublu. Partea vatamata arata ca nu ar fi incheiat contractul de vanzare cumpararea de mai sus, daca ar fi cunoscut ca aceste aspecte sunt nereale.

Pentru a forma convingerea partii civile cu privire la seriozitatea ofertei facuta de italianul De, inculpatul a fost ajutat de acesta din urma si de inculpatul care era omul de increderea al acestui italian sa initiaze o negociere cu partea civila pentru acel teren. De asemenea inculpatul fost ajutat de inculpatul si de inculpata sa o induca in eroare pe partea civila cu privire la situatia reala a terenului, pe care l-au prezentat drept teren situat intr-o zona rezidentiala, in conditiile in care acesta era situata in camp.

De asemenea s-a mai reținut ca, pentru a-i forma convingerea partii civile sa achizitioneze terenul, prin intelegere cu cetateanul italian, a pus la cale, incheierea unei promisiuni de vanzarea cumparare, prin care partea civila se obliga sa-i vanda in termen de 10 zile terenul pe care ea il va achizitiona de la parintii inculpatilor in schimbul unui avans de 20 000 EUR, desi se cunostea ca aceasta din urma nu intentiona sa cumpere terenul, iar banii pentru avans au fost pus la dispozitie de inculpatul.

Aspectele aratate de acuzare rezulta din plangerea partii civile si declaratia data de aceasta in care descrie cu lux de amanunte modalitatea de savarsire a faptelor. De asemenea sustinerii partii civile se coroboreaza cu declaratia numitului, cu aspectele evidentiate in interceptarile telefonice, din care se desprinde concluzia ca inculpatul, organizeaza modul de derulare a ambelor contracte, indicand atat inculpatilor cat si inculpatului ce trebuie spuna, respectiv sa declare lucruri nereale care sa mentina in eroare pe partea civila pana la momentul incheierii efective a contractului. De asemenea, reiese faptul ca, dupa momentul incheierii contractului si predarea sumei de bani catre inculpatii G si, nici inculpatul si nici invinuitul De nu mai raspund la telefoanele partii civile si chiar invinuitul DE, ii propune inculpatului, singurul care mai purta convorbiri telefonice cu partile civile, o varianta credibila legat de faptul ca nu s-a mai perfectata intelegerea dintre ei.

Inculpatul nu recunoste ca a intentionat sa o induca in eroare pe partea civila ci sustine ca el a avut doar calitatea de intermediar avand in vedere ca se ocupa cu vanzari imobiliare si ca acesta nu facut decat sa-i trimita pe partile civile la inculpatul G, tatal sau, dar fara sa le spuna ca sunt parintii, intrucat in mod frecvent trimite clienti parintilor, fara a le indica raportul de rudenie dintre ei. Sustinerile inculpatului sunt contrazise de probele evidentiate mai sus.

In ce priveste persoana inculpatului s-a reținut că a acceptat sa faca parte din aceasta asocierea constituita adhoc cu scopul inducerii in eroare a partii vatamate, prin faptul ca i-a prezentat partii vatamate un extras cf nereal si a indus-o in eroare cu privire la amplasamanetul terenului, s-a prezentata la notar sustinand chiar in prezenta unui martor ca terenul se afla in zona rezidentiala si existau constructii in apropiere S-a mai susținut ca aceasta cunostea faptul ca partea vatamata traia cu convingerea ca va putea sa-l vanda mai departe unui cetatean italian.

Aspectele imputate inculpatului reies din plangerea partii vatamate si a concubinului sau, care se corobozeaza de asemenea cu intercepatile telefonice si incrisurile de la dosar care probeaz faptul ca s-a facut intelegerea si s-a platit pretul in conditiile aratate.

Inculpatul nu recunoste invinuirea, sustine ca nu a avut la cunostinta despre incercari de inducere in eroare provocate de fiul sau si ca aceasta nu era implicat in mod direct de aceasta tranzactie ci doar era consultata asa cum este consultata si cu privire la alte afaceri. Sustinerile inculpatului sunt contrazite de convorbirile telefonice initiate de cei doi, care probeaza faptul ca inculpatul a organizat vanzarea iar inculpatul G cat si inculpata aveau cunostinta de acest lucru.

In ce priveste inculpatul acesta era omul de incredere al invinuitului DE . Totodata facand traduceri pentru acesta a purtat diverse convorbiri atat cu partile civile cat si cu inculpatul prin care s-au stabilit detalii cu privire la eventuala revanzare a terenului catre DE, a acceptat sa mentina prin discutiile telefonice purtate convingerea partii vatamate ca cetateanul italian va achizitiona aceat teren. Inculpatul a avut cunostinta de faptul ca, pentru a mentine in eroare pe partea vatamata in ce privistea valoarea terenului si posibilitatea ca acesta sa fie revandut, s-a incheiat acea promisiune de vanzare cumparare desi nu exista intentia ferma a cumparatorului de a achizitioana terenul.

In acest mod inculpatul a data ajutor inculpatului sa induca in eroare partea civilă, iar in schimbul acestui ajutor a fost recompensat cu diverse sume de bani.

Aceste aspecte rezultă din plangerea partii vatamte care se coroboreaza cu declaratia concubinului sau, cu inscrisurile din dosarul de urmarire penala si cu intercepartile convorbirilor telefonice.

Inculpatul nu recunoste savarsirea faptelor, sustine ca intelegerea dintre cetateanul intalian si partea civila era reala si ca motivul neincheierii contractului este faptul ca aceasta nu a pus la dispozitie toate documente necesare. Sustinerile sale sunt contrazise de interceptarile telefonice care evidentiaza faptul ca era in legatura cu inculpatul si impreuna cu acesta faceau intermediarea intre partile civile si cetateanul De, astfel incat sa creeze aparenta unei afaceri serioase.

In ce priveste inculpata instanta a reținut ca acesta fost prezenta la incheiarea contractului de vanzare cumparare la notar si trebuia sa-i declare partii civile ca terenul era in zona rezidentiala.

Instanta a observat că probele evidentiate mai sus se constituie in suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpații, Gșa unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv creaza presupunerea rezonabila ca aceastia au constituit in mod adhoc o asocierea, care ar putea indeplini conditiile prev de art 8 din legea 39/2003 avand drept scop inducerea in eroare a partii civile pentru a incheia un contract in valoarea de 150 000 EUR.

Totodata instanta a reținut ca fata de acestia sunt indeplinite si conditiile cumulative prev de art 148 lit f cod pr penala in conditiile in care limitele de pedeapsa pentru infractiunile care se presupune a fi savarsite sunt mai mari de 4 ani, iar lasarea in liberate ar crea o tulburare insemnata in perceptia opiniei publice.

Neluarea unor măsuri preventive față de aceste persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor intr-o inselaciune care a produs un prejudiciu atat de mare, ar conduce o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție. a constatat că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

Or, în prezenta cauză, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana inculpaților există suficiente suspiciuni legate de implicarea lor în comiterea acestor infractiuni.

De asemenea, la dosar există indicii referitoare la faptul că la desfășurarea activităților presupus infracționale au participat și alte persoane, care trebuie identificate și audiate, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu ar face altceva decât să îngreuneze actele de urmărire penală.

Raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la persoana acestora, la faptul ca declaratiile acestora sunt contradictorii, precum si la faptul ca in cauza mai este implicat si o alta persoana care in prezent este in stare de liberate instanta a apreciat ca este justificata privarea de liberate.

In ce priveste inculpata, instanta a reținut ca probele evidentiate mai sus releva o participarea redusa in desfasurarea activitatii infractionale si tototada ca lasarea sa in libertate nu prezinta pericol pentru ordinea publica, considerent pentru care fata de aceasta a fost respinsă propunerea de arestare preventiva.

Împotriva încheierii penale nr.90/CC din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, au declarat recurs inculpații, și G, în termenul prevăzut de lege, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25.06.2009, sub nr-.

Recursurile nu au fost motivate în scris, ci doar oral, concluziile apărătorilor fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate, din prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește lipsa autorizării interceptărilor și constatarea nulității absolute a convorbirilor telefonice, deoarece acestea au fost efectuate în afara procesului penal, invocată ca cerere prealabilă și ca excepție pe fond, instanța a respins-o, potrivit art. 91¹, raportat la art. 91³.C.P.P. deoarece interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, se realizează cu autorizarea motivarea a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice pentru pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu.

Prin urmare, interceptarea convorbirilor telefonice poate fi făcută dacă există indicii temeinice chiar și pentru pregătirea unei infracțiuni, astfel încât existând și autorizarea dată de președintele Tribunalului Timiș, aceste interceptări au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.

De altfel, convorbirile telefonice nu au fost singurele mijloace de probă avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive.

Referitor la excepția invocată de inculpații și, prin apărători, cu privire la nelegala sesizare a instanței, întrucât DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara nu ar fi competent în instrumentarea dosarului și prin urmare, nici Tribunalul Timiș în judecarea propunerii de arestare preventivă, întrucât este vorba de o infracțiune de înșelăciune în forma simplă, în cauză nefiind un grup organizat, competența ar fi revenit Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și respectiv, Judecătoriei Timișoara, în soluționarea propunerii de arestare preventivă, Curtea constată că această excepție este nefondată.

Astfel, prin referatul privind luarea măsurii arestării preventive întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, s-a arătat că în cauză s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații din prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 al. 1.Cod Penal, art. 215 al. 1, 2,3 și 5.Cod Penal, art. 23 lit. b, c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a

Cod Penal

Având în vedere faptul că s-a reținut infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, respectiv pentru suma de 150.000 Euro, precum și legile speciale, potrivit art 12 din Legea 408/2004 modificată și completată, competența în cercetarea acestor infracțiuni revine DIICOT-ului, iar pe cale de consecință, soluționarea propunerii de arestare preventivă revine instanței căreia i-ar revenit competența să judece în primă instanță cauza, respectiv Tribunalului Timiș.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, acestea au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive, faptul că inculpatul G este bolnav, nu este de natură să ducă la cercetarea sa în libertate, raportat la existența indiciilor certe cu privire la existența infracțiunii de înșelăciune, precum și la pericolul concret pe care acesta l-ar reprezenta prin lăsarea în libertate, fapt care ar duce la insecuritatea raporturilor juridice.

Atât referatul privind propunerea de arestare preventivă, cât și încheierea Tribunalului Timiș, sunt motivate, indicându-se atât o situație de fapt, cât și probatorii pentru fiecare inculpat, motiv pentru care a respins apărările inculpaților cu privire la acest aspect.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din însăși conținutul faptei pentru care există indicii temeinice, respectiv infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin raportare la o pagubă însemnată produsă părții vătămate, precum și prin mijloacele frauduloase folosite de inculpați în vederea săvârșirii faptei, respectiv încheierea în aceeași zi a contractului de vânzare-cumpărare prin inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la terenul achiziționat, dar și a unei promisiuni de vânzare-cumpărare prin care i-au dat de înțeles aceleiași părți că ar putea câștiga prin revânzarea terenului o sumă mult mai mare, toate acestea pe fondul înțelegerilor dintre inculpați.

Contrar susținerilor apărătorilor inculpaților, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestora.

Curtea înlătură și apărarea inculpaților referitoare la inexistența probelor în acuzare și lipsa vinovăției, deoarece aceste aspecte pot fi analizate în cadrul soluționării acțiunii penale.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.

Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).

Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).

În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.

În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că acestă faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.

De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor și siguranța raporturilor juridice. Având în vedere aceste considerente, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și G, împotriva încheierii penale nr. 90/CC din 24.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr. 4093-.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și G împotriva încheierii penale nr. 90/CC din 24.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 01.07.2009.

pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

aflată în

semnează

PREȘEDINTE SECȚIE,

- -

GREFIER,

Red./01.07.2009

Tehnored. CP

Ex. 2/ 10.07.2009

Primă instanță:,

Președinte:Codrina Iosana Martin
Judecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Constantin

#Judecator Codrina Iosana Martin

Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Timisoara