Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 606/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 606/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 august 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Manuela
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE BRAȘOV și inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV în dosarul penal nr.98/P/2006.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat -, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat și apărătorul ales, avocat pentru recurentul inculpat -, lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, avocat depune la dosarul cauzei pentru inculpatul - un set de acte medicale privitoarea la starea de sănătate a inculpatului, respectiv mai multe bilete de ieșire din spital eliberate în urma unor intervenții chirurgicale pe care inculpatul le-a suferit pentru aceiași boală care necesită la acest moment o nouă intervenție, o scrisoare medicală din partea Penitenciarului Spital D, o adresă din 12.05.2008 emisă de Spitalul General Universitar Madrid în care se recomandă ca inculpatul să se opereze de urgență în România la același medic pe care îl cunoaște de când era pacient, precum și adresa nr. RG 5827/2008 emisă de Ministerul d e Interne- Direcția Generală a Penitenciare - Penitenciarul Madrid V în care se specifică că a existat o perioadă de închisoare preventivă a inculpatului din data de 11.02.2008 până la data de 24.06.2008, când a fost predat către autoritățile române.
Apărătorul ales al recurentului inculpat -, avocat, depune la dosarul cauzei adresa nr. 170/14.08.2008 emisă de B în care se menționează că - este angajat al acestei societăți și se arată că acesta nu se poate prezenta la termenul de judecată din data de 15 august 2008 datorită unor probleme de serviciu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că recursul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, îl vizează exclusiv pe inculpatul -. Arată că prin încheierea recurată, Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOVa dispus față de acest inculpat înlocuirea măsurii preventive prevăzute de art. 145 Cod procedură penală cu cea prevăzută de art. 1451Cod procedură penală, apreciind că starea sănătății inculpatului și necesitatea unei intervenții chirurgicale justifică această măsură. Apreciază că argumentația instanței de fond nu se justifică, și arată că nu contestă starea de sănătate a inculpatului. Menționează că acest diagnostic inculpatul îl are încă din copilărie, fiind vorba despre o papilomatoză recidivantă laringiană, și consideră că aspectul recidivant ala cestei boli face dovada faptului că nu este o împrejurare nouă. Pe de altă parte, subliniază că acest aspect a fost cunoscut și în momentul în care Curtea de APEL BRAȘOVa dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală. În aceste condiții, apreciază că nu sunt realizate condițiile prevăzute de art. 139 alin.1 Cod procedură penală, neintervenind nicio împrejurare care să ducă la concluzia că față de momentul luării primei măsuri neprivative de libertate au intervenit alte elemente. Raportat la acest aspect, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV. Arată că deși nu contestă necesitatea acestei intervenții chirurgicale într-un centru universitar, această operație este una la vedere, fiind efectuată cu laser, iar perioada de recuperare și de terapie nu depășește o săptămână. În aceste condiții, apreciază că soluția ar fi ca instanța de fond să admită o cerere a inculpatului de a părăsi localitatea în vederea efectuării acestei intervenții chirurgicale, iar nu să dispună înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligația de a nu părăsi țara.
Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat - învederează instanței că nu are cunoștință pe ce perioadă necesită inculpatul internarea într-o clinică în C sau în B, întrucât acesta nu a reușit să ia legătura cu medicul care urmează să-l opereze tocmai din acest motiv că nu poate părăsi localitatea. Arată că această intervenție se va putea face în momentul în care va fi diagnosticat și de către medicul care-l va opera, medic care trebuie să beneficieze de acel laser chirurgical, care nu se găsește în județul B, ci se află doar la C sau la Precizează că luând legătura cu inculpatul și cu mama acestuia i s-a comunicat faptul că inculpatul poate face oricând o criză și va trebuie operat de urgență, acesta fiind și motivul pentru care acesta solicită admiterea acestei cereri de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că într-adevăr perioada de recuperare și de spitalizare nu este mare, dar subliniază faptul că boala de care suferă inculpatul poate recidiva oricând. Menționează că a depus la dosar nenumărate bilete de ieșire din spital din care rezultă că a fost operat până în prezent de 6 ori, respectiv în anii 1985, 1986, 1990, 1996, 1998 și 1999. De asemenea, precizează că a depus la dosar și o adresă din partea Spitalului General Universitar din Madrid din care rezultă că este necesară această intervenție chirurgicală și aceasta trebuie efectuată de medicul care l-a mai operat în trecut pe acest inculpat. Învederează instanței că a depus la dosar o dovadă din care rezultă că inculpatul a fost arestat din luna februarie 2002, și precizează că această stare de arest i-a agravat starea de sănătate, sens în care această intervenție chirurgicală devine din ce în ce mai obligatorie. Subliniază faptul că mama inculpatului nu mai reușește să doarmă de câteva nopți întrucât există riscul ca acesta să facă blocaj respirator, situație în care se va ajunge la traheotomie, măsură pe care o apreciază ca fiind prea drastică pentru inculpat. În ceea ce privește recursul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, solicită respingerea acestuia întrucât apreciază că încheierea Tribunalului pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV din data de 08 august 2008 este legală și temeinică. Consideră că instanța de fond a motivat corect atunci când a admis această cerere de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea întrucât a avut în vedere starea de sănătate a inculpatului care s-a agravat și se agravează de la o zi la alta. Menționează că deși inculpatul a mai fost operat pentru aceiași boală, în prezent este necesară o nouă intervenție. Arată că a depus la dosar și o scrisoare medicală eliberată de Penitenciarul Spital D din care rezultă că este necesară intervenția chirurgicală. Subliniază faptul că inculpatul nu se poate hotărî să se opereze atâta vreme cât împotriva sa s-a luat această măsură a obligării de a nu părăsi localitatea. Solicită instanței a avea în vedere faptul că inculpatul - se află de 2 ani în stare de libertate, în cazul său fiind admisă această cerere de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Menționează că inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată, lucru pe care îl va face și inculpatul -, subliniind că este în interesul acestuia să se prezinte la termenele de judecată, în măsura în care starea de sănătate îi va permite acest lucru. Precizează că are nevoie de această înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pentru a-și putea trata boala de care suferă, în măsura în care aceasta poate fi tratată întrucât în cauză este vorba despre o boală care nu poate fi vindecată și care poate recidiva oricând. Subliniază faptul că așa după cum rezultă și din actele de la dosar, inculpatul nu se poate opera în județul B, întrucât singurele centre universitare care beneficiază de acest laser chirurgical sunt doar Clujul și Bul. Arată că pentru a se putea deplasa în aceste orașe este nevoie de înlocuirea măsurii prevăzută de art. 145 Cod procedură penală. De asemenea, învederează instanței că mama inculpatului a încercat să ia legătura cu medicii care urmează să îl trateze pentru a cere această dovadă în scris care să arate că este necesară prezența acestuia, însă toți medicii care au fost consultați telefonic până în prezent au spus că până inculpatul nu se va prezenta și nu va fi consultat direct, nu i se poate elibera nici un act în acest sens. Menționează că singurele acte pe care le deține inculpatul la acest moment sunt cele cu privire la operațiile pe care le-a suferit până în prezent și actele medicale depuse la dosarul de fond.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat -, cu privire la admisibilitatea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV prin care s-a respins cererea acestuia privind încuviințarea părăsirii țării, solicită instanței a avea în vedere practica CEDO care permite ca părțile să aibă dreptul la un recurs efectiv. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere principiul egalității dintre apărare și acuzare, raportat la faptul că doar inculpatului îi este declarat inadmisibil acest recurs. Totodată, menționează cu privire la acest aspect și practica constantă a instanțelor de judecată din țară și în special a Curții de APEL BRAȘOV. Subliniază faptul că inculpatul - nu cere înlocuirea sau revocarea unei măsuri preventive ci doar permisiunea ca pentru o anumită perioadă, respectiv pentru o săptămână, să părăsească țara pentru a merge într-o vacanță cu scopul de a-și salva căsnicia. Apreciază că în baza acestor argumente, recursul inculpatului este admisibil. Cu privire la fondul cauzei, învederează instanței că în urmă cu o săptămână cu ocazia judecării recursului prin care s-a cerut revocarea măsurii prevăzută de art. 1451Cod procedură penală, reprezentantul Ministerului Publica considerat la acel moment că nu este oportun admiterea recursului și revocarea măsurii prevăzută de art. 1451Cod procedură penală și a arătat că inculpatul are la îndemână o altă cale, respectiv să ceară încuviințarea instanței de a părăsi țara pentru o săptămână, lucru pe care inculpatul de altfel l-a și făcut. Menționează că inculpatul a avut termen de judecată pe data de 5 august 2008 în dosarul care are ca obiect divorțul său, iar după această dată a luat legătura cu soția sa și au hotărât să mai facă o ultimă încercare de salvare a căsniciei. Precizează că tot în aceiași zi, inculpatul a făcut rezervare la o agenție de turism pentru o țară din Uniunea Europeană, alta decât Spania, întrucât se zice că în această țară s-a desfășurat infracțiunea pentru care este judecat inculpatul. Învederează instanței că l-a sfătuit pe inculpat să aleagă ca și destinație, pentru că fiind în Uniunea Europeană există alte posibilități de control în situația în care ar exista o temere că acesta ar încerca să plece. Arată că după ce inculpatul a făcut această rezervare pe numele său și a soției sale, exact în ziua următoare a depus cererea privind încuviințarea părăsirii țării la Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV. Apreciază că cererea inculpatului este admisibilă și consideră că temerile instanței de fond sunt nejustificate, având în vedere că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată pentru a-și susține nevinovăția, menționând că astăzi este prima oară când acesta nu poate fi învoit de la servici. Pe de altă parte, solicită instanței a avea în vedere faptul că nu se poate vorbi la acest moment de caracterul transfrontalier al infracțiunii și de alte aspecte de acest gen pentru că nu s-a intrat nici măcar în cercetarea de fond, inculpatul beneficiind în acest fel de prezumția de nevinovăție. Arată că într-adevăr - este o persoană care este inculpată și trimisă în judecată, dar menționează că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive va mai trece o perioadă de timp, având în vedere că timp de 2 ani de zile nu s-a efectuat nici măcar un act în acest dosar. Precizează că în situația în care cererea inculpatului va fi admisă și acesta va pleca în, el va avea efectiv o călătorie controlată de la Otopeni pe acea insulă, se va ști exact hotelul și camera unde va sta. Subliniază că destinația de vacanță este pe o insulă și nu în, pentru a se putea presupune că va închiria o mașină sau va face alte lucruri și mai mult decât atât arată că inculpatul nu are niciun interes să se sustragă. Cu privire la soția acestuia, care este rezidentă în Statele Unite, învederează instanței că aceștia s-au separat la un moment dat datorită faptului că inculpatul a fost arestat, separare în urma căreia relațiile s-au răcit și în urma căreia soția și-a continuat serviciul în Statele Unite. Menționează în acest sens, că este evident că soția inculpatului nu o să vină ea în România să rezolve aceste probleme ci trebuie să facă el un efort ca să o înduplece și să arate că într-adevăr dorește continuarea căsătoriei. Arată că acesta este argumentul pentru care inculpatul apelează la acest mijloc procesual. De asemenea, solicită instanței a avea în vedere principiul realității legii penale românești, în sensul că nu trebuie să existe o temere că inculpatul va merge în și va săvârși o infracțiune în străinătate. Menționează și practica în ansamblu în aceste situații, făcând referire la un caz foarte mediatizat, respectiv la acel caz de spionaj de la B în care a fost vorba despre, o persoană care era acuzată chiar de subminarea economiei naționale, deci o infracțiune foarte gravă, și care deși era în urmărire penală nefiind nici măcar trimisă în judecată a fost lăsată în libertate să meargă să-și vadă familia din țara de unde era, și cu toate acestea s-a întors și nu a existat nicio temere în acest sens. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din data de 11 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și pe cale de consecință admiterea cererii privind încuviințarea părăsirii țării în perioada 26 august-01 septembrie 2008.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sub aspect procedural, față de dispozițiile art. 141 alin.1 teza ultimă Cod procedură penală, recursul inculpatului - este inadmisibil. Menționează în acest sens și practica din anul 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu toate acestea, arată că față de jurisprudența CEDO, acest recurs poate fi considerat ca fiind admisibil având în vedere principiile Convenției Europene a Drepturilor Omului. Consideră că și pe fondul cauzei, acest recurs este nefondat. În ceea ce privește concluziile procurorului de la termenul anterior de judecată, precizează că acestea au fost formulate avându-se în vedere alte date care existau la acel moment, date diferite de cele existente la acest moment. Subliniază faptul că în prezent se face dovada unui sejur recreațional pe o insulă din o săptămână, aspect diferit de situația de la termenul anterior când concluziile au fost formulate din punct de vedere umanitar, concluzii care nu mai apar acum atât de întemeiate. În ceea ce privește aspectul că soția inculpatului nu poate veni în România, subliniază faptul că conform rezervărilor de la fila 57 din dosarul de fond, punctul de plecare al sejurului este din Față de aceste considerente, apreciază soluția instanței de fond ca fiind temeinică iar recursul declarat de inculpatul - nefondat.
Avocat ales precizează că nu a afirmat faptul că soția inculpatului nu poate veni efectiv în România, ci doar că aceasta nu poate veni în țară în sensul să încerce aici să-și rezolve problemele, tocmai pentru că au existat acele tensiuni. Subliniază faptul că inculpatul speră ca prin această vacanță să-și salveze căsătoria. Menționează că deși există posibilitatea ca soția inculpatului să refuze să vină în această vacanță, inculpatul vrea să încerce să facă tot ce ține de el pentru salvarea acestei căsătorii. Inculpatul speră că dacă va avea posibilitatea să plece din țară în această perioadă, poate atunci soția sa va fi înduplecată și va veni până pe aeroportul Otopeni pentru a pleca împreună în. Subliniază faptul că această excursie este un zbor charter, iar pentru ca soția inculpatului să ajungă direct în acea insulă din probabil ar trebui să schimbe două sau trei avioane. Menționează că acest zbor charter, cu plecare din Otopeni, a fost un mijloc mai direct de rezolvare a acestui gen de probleme.
Intimatul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că pe perioada cât a fost arestat, boala sa s-a agravat din cauza condițiilor din arest. Precizează că înainte a fost sportiv de performanță, și a ajuns să slăbească acum mai mult de 15 kilograme. Menționează că deși perioada de spitalizare și de recuperare este de o săptămână, el va trebui să meargă lunar la control pentru a vedea dacă nu cumva boala de care suferă recidivează. Învederează instanței că nu poate preciza exact perioada necesară internării sale într-o clinică din C sau B, pentru că cel va decide acest lucru este doar medicul care urmează să îl consulte. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV și menținerea încheierii de ședință din data de 08 august 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV.
CURTEA
Prin încheierea din 8 august 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie în baza art. 139 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 145 alin. 2/3, art. 145/1, art. 145 și art. 143 alin. 1.pr.pen. s-a admis cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
S-au menținut în sarcina inculpatului obligațiile impuse prin nr. 563/R/25.07.2008 a Curții de APEL BRAȘOV și s-a atras atenția inculpatului asupra încălcării cu rea - credință a obligațiilor impuse de instanță.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul - privind încuviințarea părăsiri țării în perioada 26 august - 01 septembrie 2008.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la data de 06 martie 2006 în dosarul nr. 59/D/P/2006, și înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 07 martie 2006, sub nr. 98/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv în lipsă, a inculpatului -, sub aspectul săvîrșirii, în concurs real, a infracțiunilor de:
- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;;
- trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. - 8 acte materiale;
- trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 al. 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. - 2 acte materiale, toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În esență, prin actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut faptul că, în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu inculpații -, și, inculpatul - a constituit un grup infracțional organizat care a acționat pe teritoriul României și al Spaniei în vederea racolării, transportării, cazării și exploatării, prin practicarea prostituției, a unui număr de opt părți vătămate majore și două minore.
De asemenea, s-a mai reținut și faptul că inculpatul a recrutat, primit, cazat și exploatat prin practicarea prostituției, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada februarie 2004 - 15 septembrie 2004, pe părțile vătămate majore, obținând în mod injust suma de aproximativ 25.000 EUR, iar în perioada ianuarie 2004 - 24 martie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul - le-a primit, găzduit și exploatat, prin practicarea prostituției, pe partea vătămată minoră -, și, împreună cu inculpații - și, pe partea vătămată minoră, obținând în mod injust o sumă de bani ce nu poate fi precizată.
Prin încheierea nr. 14/02 iunie 2005 Tribunalului pentru Minori și FAMILIE BRAȘOVs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, în lipsa acestuia, începând cu data prinderii inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. și trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 al. 1 și 4 teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Ca temei al arestării preventive au fost reținute prevederile art. 148 al. 1 lit. h și i pr. pen. (din vechea reglementare), care își găsesc parțial corespondent în actuala reglementare, în dispozițiile art. 148 al. 1 lit. e și f pr. pen.
În cauză a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 25 din data de 02 iunie 2005.
Executarea mandatului de arestare preventivă s-a realizat la data de 25 iunie 2008, prin încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie în dosarul nr. 61/P/2005 al acestei instanțe, ca urmare a prinderii inculpatului pe teritoriul Spaniei și extrădării acestuia în România, în vederea executării mandatului.
Prin nr. 563/R/25 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, în dosarul nr-, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul - prin încheierea nr. 14 din data de 02 iunie 2006 Tribunalului pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitate B fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 al. 1/1, 1/2 pr. pen. inculpatul a fost obligat ca, pe durata acestei măsuri, să respecte o serie de obligații impuse de instanță, și s-a atras atenția aceluiași inculpat asupra încălcării, cu rea-credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite în sarcina sa, încălcare ce ar putea ava drept consecință înlocuirea măsurii preventive neprivative de libertate cu măsura arestării preventive a acestuia, în condițiile legii.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii neprivative a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea B, fără încuviințarea instanței, cu măsura preventivă neprivativă de libertate a obligării de a nu părăsi țara, tribunalul specializat a apreciat că această solicitare a inculpatului este întemeiată, raportat la starea sa de sănătate.
Astfel, din actele medicale depuse la dosar de către inculpat, în susținerea cererii sale, rezultă că acesta suferă de papilomatoză laringiană, boală progresivă către insuficiență respiratorie care a recidivat și necesită o intervenție chirurgicală imediată, iar în Secția B nu există laser chirurgical pentru o asemenea operație. Pentru acest motiv, s-au emis de către medicii specialiști din B bilete de trimitere a inculpatului la Spitalul Militar Cluj - Secția, precum și la Spitalul B - Secția, pentru efectuarea de investigații și pentru tratament de specialitate.
Tribunalul specializat a constatat că starea precară de sănătate a inculpatului constituie un temei justificat care să conducă la înlocuirea măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, având în vedere că boala de care acesta suferă necesită investigații și tratament de specialitate care nu pot fi efectuate în mun. B, astfel cum reiese din actele medicale aflate la dosarul cauzei.
Instanța a reținut că nu doar starea de sănătate precară a inculpatului impune înlocuirea măsurii, ci și faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului s-a desfășurat în anul 2004, astfel că se poate aprecia că impactul faptelor penale presupus săvârșite de inculpat în conștiința opiniei publice este cu mult diminuat, iar buna desfășurare a procesului penal este un scop ce poate fi atins și prin limitarea dreptului de circulație a inculpatului în interiorul frontierelor țării, nu doar în localitatea de domiciliu.
Pe cale de consecință, în baza art. 139 al. 1. pr. pen. raportat la art. 145 al. 2/3, art. 145/1, art. 145 și art. 143 al. 1. pr. pen. tribunalul specializat a admis cererea formulată de inculpatul - și a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B, cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
De asemenea, s-au menținut în sarcina inculpatului -, obligațiile impuse acestuia prin nr. 563/R/25 iulie 2008 Curții de APEL BRAȘOV, iar în conformitate cu prevederile art. 145/1 al. 2 și art. 145 al. 2/2 pr. pen. tribunalul specializat a atras atenția inculpatului asupra încălcării, cu rea - credință, a obligațiilor impuse de instanță, nerespectare ce are drept consecință luarea măsurii arestării preventive, în condițiile legii.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală la data de 06 martie 2006 în dosarul nr. 59/D/P/2006, și înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 07 martie 2006, sub nr. 98/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, zis "" sau "", fiul lui - și, născut la data de 21 septembrie 1977 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în mun. B,-,. 1,. A,. 9, jud. B, posesor al CI seria - nr. - eliberată de Poliția mun. B la data de 09 ianuarie 2004, CNP - 1 - -, sub aspectul săvârșirii, în concurs real, a infracțiunilor de:
- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003;
- trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 - cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004 - cu modificările ulterioare (opt acte materiale);
- trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 al. 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 - cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 - cu modificările ulterioare, toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.
În esență, prin actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut faptul că inculpatul a constituit, în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu inculpații -, - și, un grup infracțional organizat care acționat pe teritoriul României și al Spaniei, în vederea racolării, transportării, cazării și exploatării, în vederea practicării prostituției, a unui număr de opt părți vătămate majore și două minore.
De asemenea, s-a mai reținut prin rechizitoriu și faptul că inculpatul a recrutat, primit, cazat și exploatat, prin practicarea prostituției, în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe părți vătămate, obținând, în mod injust, suma de aproximativ 25.000 EUR, iar în perioada 21 februarie 2004 - 24 martie 2004, împreună cu inculpații - și -, a primit-o, a găzduit-o și a exploatat-o, prin practicarea prostituției, pe partea vătămată minoră.
Prin nr. 119/14 iunie 2006 Curții de APEL BRAȘOV, pronunțată în dosarul nr. 252/2006 al acestei instanțe, a fost admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 09 iunie 2006 Tribunalului pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, dispunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea
Ulterior, prin încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, la data de 14 august 2006, definitivă prin nr. 168/15 august 2006 Curții de APEL BRAȘOV, a fost înlocuită măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea B, cu măsura preventivă neprivativă de libertate a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
Referitor la solicitarea inculpatului de a i se permite dă către instanță părăsirea teritoriului României, pe o perioadă determinată (26 august - 01 septembrie 2008), pentru a petrece concediul de odihnă împreună cu soția sa în localitatea din, tribunalul specializat reține că cererea este neîntemeiată.
Astfel, inculpatul nu justifică, prin probele administrate în dovedirea cererii sale, urgența unei asemenea deplasări în afara granițelor țării, chiar și pentru o perioadă scurtă și determinată de timp. Chiar dacă legiuitorul ocrotește familia, iar legislația în materie impune obligativitatea ca soții aflați în proces de divorț să încerce împăcarea, este de neînțeles motivul pentru care soția inculpatului, care este, potrivit susținerilor nedovedite ale acestuia, rezidentă în, nu se poate deplasa în România pentru a încerca salvarea acestei căsătorii.
În cauză, dreptul la libera circulație consacrat de Constituția României a fost limitat inculpatului în mod legal, printr-o hotărâre judecătorească, iar tribunalul specializat a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune prezența inculpatului la toate termenele de judecată stabilite de instanță, natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi săvârșite de inculpatul reprezentând o justificare puternică pentru a nu se permite inculpatului părăsirea teritoriului Românei.
Chiar dacă inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată, de la momentul punerii sale în libertate, iar cauza de față a suferit diferite amânări ce nu-i pot fi imputate, în totalitate, acestuia, instanța apreciază că deplasarea inculpatului în afara granițelor țării, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, ar fi o măsură de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal, raportat la conduita anterioară a inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist postcondamnatoriu. Astfel, instanța a apreciat că pe de o parte, inculpatul nu prezintă suficiente garanții în sensul că, odată ieșit de sub puterea jurisdicției române, se va întoarce în țară, iar pe de altă parte, natura transfrontalieră a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare, fapte comise atât pe teritoriul României cât și pe cel al Spaniei, impune împiedicarea acestuia de a părăsi granițele țării, în scopul prevenirii comiterii unor infracțiuni similare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs:
- Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie, solicitând casarea încheierii recurate și respingerea cererii inculpatului, întrucât nu se justifică înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în raport de starea de sănătate a acestuia, întrucât afecțiunile acestuia datează încă din perioada copilăriei, iar recidivarea bolii nu constituie un motiv care să conducă la înlocuirea măsurii preventive și
- inculpatul -, solicitând casarea încheierii atacate și admiterea cererii sale de a i se încuviința de a părăsi țara pentru o perioadă determinată, întrucât încearcă să remedieze relațiile de familie existente între el și soția sa, cu care este în proces de divorț, încercând să-și salveze căsnicia.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie, instanța reține că, potrivit actelor medicale depuse de inculpat în dovedirea cererii sale, rezultă că acesta suferă de papilomatoză laringiană, care necesită o intervenție chirurgicală de urgență. Medicul specialist de la Secția de B, a întocmit biletele de trimitere pentru clinicile de specialitate din C - N și B, întrucât în B nu există laser chirurgical necesar pentru intervenția chirurgicală.
Față de concluziile medicilor specialiști, având în vedere că intervenția chirurgicală este necesară, cererea inculpatului este întemeiată, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării de a nu părăsi mun. B s-au schimbat, astfel că recursul parchetului este neîntemeiat.
În ceea ce privește recursul inculpatului - faptul că acesta a făcut rezervări pentru vacanță de o săptămână în fără consimțământul instanței nu justifică urgența, ca de altfel nu justifică urgența nici susținerile inculpatului privind încercarea de a remedia relațiile sale de familie, care sunt deteriorate, fiind în proces de divorț.
Prin faptul că inculpatului nu i se acordă dreptul de a părăsi țara nu se afectează viața de familie a acestuia, întrucât soția sa poate veni în România ( cum de altfel intenționează, chiar și numai pentru a veni la Aeroportul pentru a se îmbarca pe un alt avion pentru - ) și astfel nu se justifică cererea inculpatului și nici nu au intervenit motive noi care să justifice admiterea cererii acestuia.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul prev. art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. se vor respinge recursurile declarate de parchet și de inculpatul -.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. inculpatul - va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor urmând să rămână în sarcina statului, iar onorariul de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV și inculpatul - împotriva încheierii din 8 august 2008 Tribunalului pentru Minori și FAMILIE BRAȘOV, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpatul, în sumă de 40 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă pe inculpatul - să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- C - - - -
GREFIER
Pt.
aflată la
semnează
GREFIER
Red. /01.09.2008
Dact /05.09.2008
- 2 exemplare -
Jud fond -
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Constantin Epure, Manuela
