Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 605/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 605/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 august 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Angela Hărăstășanu
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11 august 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul inculpat invocă excepția de neconstituționalitate a hotărârii Tribunalului Brașov. Precizează că hotărârea pe care o atacă, este cea prin care Tribunalul Brașovs -a pronunțat cu privire la menținerea măsurii arestării preventive. Menționează că a solicitat în fața Tribunalului Brașov ca prin această hotărâre, să se pronunțe în data de 11 august 2008 cu privire la prevederile art. 23 din Constituție referitoare la verificarea celor 60 de zile și în legătură cu prevederile art. 60 alin.b, art.185 alin.2 și art.197 din Codul d e Procedură Penală privitoare la verificarea în termen a măsurii arestării preventive. Subliniază că în motivarea hotărârii nu se face referire la aceste aspecte invocate de el în fața instanței și mai mult decât atât această hotărâre încalcă prevederile legii și prevederile constituționale, respectiv art.23 din Constituția României. Subliniază că ceea ce invocă la acest termen de judecată este excepția de neconstituționalitate a unei hotărâri judecătorești care nu este definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public, față de excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul inculpat, solicită respingerea ca inadmisibilă a acestei excepții, având în vedere pe de o parte că aceasta nu are legătură cu obiectul prezentei cauze, iar pe de altă parte faptul că atât instanța de fond cât și tribunalul s-au pronunțat cu privire la menținerea arestării preventive.
Recurentul inculpat solicită instanței de judecată, ca înainte de a lua o hotărâre în prezenta cauză, să audieze caseta de înregistrare a celor discutate în fața Tribunalului Brașov, să studieze notele grefierului de ședință, pentru a se putea constata faptul că el nu a cerut punerea sa în stare de libertate ci doar aplicarea legii și a Constituției, respectiv a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la prevederile art. 23 din Constituție și în legătură cu prevederile art. 60 alin.b, art.185 alin.2 și art.197 din Codul d e Procedură Penală. Subliniază faptul că în hotărârea judecătorească a Tribunalului Brașov nu se face nicio mențiune cu privire la prevederile art. 23 din Constituție, ci din contră se face referire la faptă când în cauză este vorba despre punerea în libertate, respectiv verificarea măsurii arestării preventive și face referire la data de 24 iunie 2008 când s-a dispus prin încheiere de ședință amânarea pronunțării hotărârii judecătorești. Precizează că prin acea încheiere s-a menținut starea de arest preventiv, fără ca aceasta să fie dată cu drept de recurs. Arată că în conformitate cu dreptul comunitar care este suprem dreptului național, are dreptul la un recurs efectiv cu privire la punerea în libertate sau cu privire la prelungirea arestării preventive. Consideră că acest drept i-a fost îngrădit și subliniază faptul că pe data de 24 iunie respectiv 4 iulie 2008 Judecătoria Brașova dispus menținerea arestării preventive conform art. 350 Cod procedură penală, însă fără drept de recurs, ceea ce reprezintă o vătămare. Învederează instanței că invocă în această cauză și discriminarea, prin faptul că verificările stărilor de arest în ceea ce-l privește nu au fost făcute în acele termene de 60 de zile așa cum prevăd dispozițiile legale. Mai mult de atât, arată că Tribunalul Brașova invocat faptul că oricând poate să facă verificarea arestării preventive. Solicită instanței în acest sens a avea în vedere faptul că citația pe care a primit-o de la Tribunalul Brașov pentru termenul de judecată din 11 august 2008 este pentru apel și nu pentru verificarea măsurii arestării preventive. Învederează instanței că neconstituționalitatea acestei hotărâri judecătorești subzistă și în prezent și apreciază că această hotărâre nu este în conformitate cu prevederile constituționale.
Avocat oficiu, cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul inculpat, arată că în urma studierii dosarului de fond și a termenelor de judecată la care s-au făcut verificările și menținerile stării de arest, a observat că la încheierea de ședință din data de 24 iunie 2008 într-adevăr s-a pus în discuție de către instanță, respectiv Judecătoria Brașov, această menținere a stării de arest dar nu s-a dispus prin acea încheiere menținerea acestei stări, ci s-a dispus doar prin sentința penală nr.942 din 4.07.2008. Menționează că deși i-a explicat inculpatului care este situația, acesta înțelege să-și mențină această cerere, drept pentru care fiind desemnat ca avocat din oficiu nu poate face altceva decât să-i susțină această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public, față de completările recurentului inculpat cu privire la excepția de neconstituționalitate, arată că susține concluziile de inadmisibilitate ale acestei excepții, având în vedere că inculpatul invocă neconstituționalitatea unei hotărâri judecătorești.
Curtea, deliberând, în temeiul prevederilor art. 29 din Legea 47/1992 respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de inculpat, având în vedere că aceasta vizează sentința penală nr. 942 din 4.07.2008 a Judecătoriei Brașov care nu are nicio legătură cu obiectul cauzei deduse judecății la acest termen, urmând ca inculpatul să-și poată susțină excepțiile de neconstituționalitate cu ocazia judecării în fond a apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 11 august 2008 Tribunalului Brașov, prin care acesta la primirea dosarului de apel, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a apreciat că temeiurile avute în vedere de către instanța de fond, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și la acest moment și a menținut această stare de arest preventiv. Menționează că inculpatul solicită admiterea recursului și pe cale de consecință casarea încheierii atacate. Totodată, precizează că pe fond inculpatul solicită a se constata că această măsură preventivă a expirat de drept întrucât apreciază că menținerea stării de arest preventiv la instanța de fond trebuia să se facă prin încheierea de ședință din data de 24 iunie 2008. Consideră că nedispunându-se acest lucru prin încheierea din 24 iunie 2008, deși starea de arest expira în 25 sau 26.07.2008, inculpatul apreciază că această măsură preventivă a expirat de drept.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat. Precizează că hotărârea instanței de fond este pronunțată în data de 4 iulie 2008, iar încheierea recurată a Tribunalului Brașov în 11.08.2008, dată la care s-a verificat arestarea preventivă dispunându-se menținerea acesteia. Apreciază recursul nefondat și pe fond, nu numai sub aspect procedural, având în vedere datele concrete ale speței, precizând că în cauză este vorba despre mai multe infracțiuni de înșelăciune, recunoscute de altfel de către inculpat, din cuprinsul declarației sale rezultând chiar premeditarea acestor fapte. De asemenea, arată că inculpatul mai este cercetat pentru infracțiuni similare. În aceste condiții, raportat și la împrejurarea că nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii au dispărut sau s-au modificat, apreciază încheierea Tribunalului Brașov ca fiind la adăpost de orice critică iar recursul inculpatului nefondat.
Avocat oficiu arată că chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și mai este cercetat pentru fapte similare, raportat la durata lungă a arestării preventive, impactul faptelor sale asupra opiniei publice s-a diminuat corespunzător. Consideră că lăsat în libertate, inculpatul nu ar mai prezenta acel pericol concret cerut de teza a II a de la art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că ceea ce a solicitat el atât Tribunalului Brașov pe data de 11 august 2008 cât și acestei instanțe este aplicarea legii. Subliniază că el a invocat în această cauză excepția de neconstituționalitate a hotărârii Tribunalului Brașov cu privire la verificarea arestării preventive, și nu a hotărârii Judecătoriei Brașov. Menționează că art. 23 din Constituția României face referire la verificarea periodică și nu mai târziu de 60 de zile a legalității măsurii arestării preventive. Precizează că aceleași prevederi se regăsesc și în art. 160 b Cod procedură penală și subliniază că au fost cazuri chiar și la la Curtea de APEL BRAȘOV când s-a depășit acest termen și s-a dispus punerea în libertate, existând precedente în acest sens. Arată că prevederile art. 5 paragraful 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la libertate, spun foarte clar că orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal. Solicită instanței a avea în vedere faptul că atât în încheierea de ședință din 24 iunie 2008 ( pagina 248 verso dosar Judecătoria Brașov ), când s-a discutat cu privire la menținerea arestării preventive, cât și în hotărârea pronunțată de Judecătoria Brașov la data de 04.07.2008 ( pagina 249 verso dosar Judecătoria Brașov ), când s-a dispus cu privire la măsura arestării preventive, nu se face mențiunea că are drept de recurs în ceea ce privește verificarea stării de arest. Arată că în hotărârea din 04.07.2008 s-a menționat doar că are drept de apel, lucru pe care l-a și făcut, în sensul că a atacat cu apel sentința de condamnare. Învederează instanței că recursul efectiv este prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în art.13. De asemenea, invocă discriminarea, precizând că alții au beneficiat în perioada aceea de 60 de zile de verificarea măsurii arestării preventive, lucru care nu s-a întâmplat și în cazul său. Consideră că Tribunalul Brașova efectuat un abuz de drept prin faptul că nu s-a pronunțat sub toate aspectele asupra celor formulate de el, lucru la care această instanță este obligată prin lege, respectiv prin Codul d e procedură penală Precizează că a mai fost condamnat anterior și a suportat cu stoicism pedeapsa, pentru că se știa vinovat. Învederează instanței că are două dosare la Strasbourg pentru aceste vătămări suferite din partea justiției române, apreciind că acestea sunt întemeiate. Menționează că în hotărârea Tribunalului Brașov se face referire la fapte, subliniind că parchetul nu merge pe verificarea legalității ci scoate în evidență caracterul periculos al învinuitului al inculpatului. Solicită instanței a avea în vedere faptul că a fost arestat la B pentru două bănci similare, fiind vorba despre cazuri similare, însă a fost pus în libertate pentru a plăti ratele, lucru pe care l-a și făcut. Arată că la B până la data arestării a plătit ratele, însă după data arestării nu a mai putut să le plătească. Recunoaște că a făcut un credit, păcălind prin fals, uz de fals, și a luat niște bani pe care i-a investit, dar menționează că a plătit ratele lunare și se angajase ca până în luna septembrie a acestui an să achite totul, cu toate că durata creditului era pe 8-10 ani. Precizează că afacerea începută mergea, dar a fost oprit în momentul arestării. Consideră că nu reprezintă un pericol pentru societate și subliniază că nu mai are intenția să comită alte infracțiuni. Învederează instanței că dacă va fi pus în stare de libertate, se va prezenta la termenul de judecată și va înfățișa instanței chitanța care va face dovada că a achitat din rate, beneficiind în acest fel de circumstanțe atenuante personale. Consideră că dacă este menținută starea sa de arest, societatea pierde pe mai multe fronturi iar băncile nu își vor mai recupera prejudiciul. Apreciază că fiind în stare de libertate părțile vor fi mai câștigate decât dacă se află în stare de arest. Menționează că investiția a fost făcută substanțial și nu mai are niciun interes să comită alte infracțiuni, întrucât dorește să-și asigure o bătrânețe liniștită. Față de aceste considerente, apreciază că se impune aplicarea legii și punerea sa în libertate. Precizează că se obligă să respecte toate obligațiile pe care i le va impune instanța de judecată și se va prezenta la toate termenele de judecată. Menționează că dacă nu va respecta condițiile impuse de instanța de judecată, merită să i se aplice maximul de pedeapsă.
CURTEA
Asupra recursului penal de fa ță:
Prin încheierea de ședință din data de 11.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.3002Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr.88/2007 emis de Judecătoria Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.942/2008 a Judecătoriei Brașovs -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și fals, prin această hotărâre fiind menținută măsura arestării preventive. Prin raportare la actele dosarului, Tribunalul a reținut că și în prezent subzistă dispozițiile art.143 Cod procedură penală, existând probe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală ce pot fi încadrate din punct de vedere juridic în infracțiunile de înșelăciune și fals, iar pericolul concret pentru ordinea publică - cerință subiectivă impusă de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală - au fost avute în vedere atât circumstanțele reale în care s-a reținut a fi fost comise faptele, dar și circumstanțele personale ale acestuia care nu este la primul conflict cu legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care, prin apărătorul ales, dar și personal, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar în cadrul rejudecării, revocarea sau constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate oral atât de inculpat, cât și de apărătorul său, dar văzând și dispozițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține ca nefondat recursul declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală, acest din urmă articol impunând în sarcina instanței, în cursul judecății, obligația verificării periodice, dar nu mai târziu de 60 de zile, a legalității și temeiniciei arestării preventive.
Or, din analiza dosarului, rezultă că Judecătoria Brașova procedat la verificarea periodică a măsurii arestării preventive, iar în acest interval de 60 de zile, cu ocazia pronunțării sentinței, a făcut aplicarea dispozițiilor art.350 alin.1 Cod procedură penală, menținând măsura arestării preventive. După pronunțarea soluției de către prima instanță, Tribunalul Brașova procedat, tot în intervalul de 60 de zile, la o nouă verificarea a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, încheierea pronunțată făcând obiectul prezentului recurs, susținerile inculpatului dovedindu-se ca nefiind fondate sub aspectul încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Cu privire la revocarea măsurii preventive, Curtea reține că în mod corect Tribunalul a apreciat că subzistă în continuare temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea/menținerea măsurii arestării preventive. Pericolul pentru ordinea publică rezidă din atitudinea negativă a comunității relativ la faptele reprobabile de care este acuzat inculpatul și la posibilitatea ca astfel de persoane să fie cercetate în stare de libertate. Pe lângă aceste aspecte, s-a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, chiar nedefinitivă.
Văzând și dispozițiile art.189 si 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 11 august 2008 pronunțată în cauza ce face obiectul dosarului penal nr- al Tribunalului Brașov.
Obligă recurentul la 90 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care 40 lei, onorariul avocatului din oficiu, se achită Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- C - - - -
GREFIER
Red./10.09.2008
Dact./16.09.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Angela Hărăstășanu, Constantin
