Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 610/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.610/
Ședința publică de la 22 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participare procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat deMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, împotriva încheierii de ședință din data de 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect art.139 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocați aleși, în baza împuternicirii avocațiale nr.90894/2008, emisă de Baroul B și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, procurorul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea și pe fond menținerea stării de arest a inculpatului. Prin probele administrate în cauză s-a confirmat cu certitudine existența infracțiunii de luare de mită, care este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate aceasta este îndeplinită și relevată de modul în care a fost concepută și pusă în aplicare rezoluția infracțională, de conduita nesinceră a inculpatului - aflată în contradicție evidentă cu mijloacele de probă administrate precum și de temerea că lăsat în stare de libertate ar putea exercita tulburări asupra denunțătorului și martorilor.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. Raportat la persoana inculpatului și la calitățile deținute de aceasta - președintele Direcției Generale ale Casei de Asigurări de Sănătate T, din scopul urmărit de către din exemplul negativ pe care l-ar putea da și care influențează relațiile de serviciu în cadrul unității, precum și din rezonanța socială a unor astfel de fapte, solicită admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpatului.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat solicită în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respingerea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ca nefundat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală. Consideră că punerea în libertate a inculpatului este necesară. Acesta nu reprezintă un pericol social, nu există temeiuri noi din care să rezulte faptul că inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Potrivit, starea de arest este o excepție nu se prelungește decât dacă există indicii concrete. Inculpatul este suspendat din funcție, nu există dovezi că va influența denunțătorul sau martorii.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, solicită a se avea în vedere că dosarul se află în faza de cercetare judecătorească, toate probele au fost administrate în faza de urmărire penală, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura luată de Tribunalul Tulcea este legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat, învederează instanței că starea de arest preventiv este o stare de excepție și că pe parcursul procesului se va dovedi nevinovăția sa, nu a fost condiționat cu nimic și nu prezintă pericol social. Precizează că nu mai are funcția pe care a avut- Solicită să fie judecat în stare de libertate, respectiv să i se dea o șansă pentru a putea să-și susțină doctoratul și să fie de sărbători împreună cu familia.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nr.288/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.254 alin.2 Cod penal prin aceea că în calitate de președinte al Casei de Asigurări de Sănătate Tap retins și a primit suma de 10.000 lei de la martorul - fost administrator la Cabinetul săi medical individual, pentru ași îndeplini îndatoririle de serviciu.
cu soluționarea cauzei prin încheierea nr.69 pronunțată la data de 19 decembrie 2008 în dosarul nr-, Tribunalul Tulceaa dispus:
"În temeiul art.3001Cod procedură penală cu aplic.art.139 Cod procedură penală și cu referire la art.1451Cod procedură penală,
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 25.03.1961 în municipiul T, domiciliat în T,-,.17,.B,.12, județul T, CNP: -, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură.
În temeiul art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 Cod procedură penală
Obligă inculpatul ca pe durata obligării de a nu părăsi țara să respecte obligațiile prevăzute la art.a)-d) și anume:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv la poliția Municipiului T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Se atrage atenția inculpatului în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligaților ce ii revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate a inculpatului."
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din 25.11.2008 (dosar -), Tribunalul Bucureștia dispus arestarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2008 raportat la art.254 alin.2 Cod penal, în temeiul art.148 lit."f" Cod procedură penală, întrucât, a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, arestarea preventivă fiind justificată și de necesitatea efectuării în condiții optime și cu celeritate a urmăririi penale, față de conduita nesinceră și de temerea că ar fi putut exercita presiuni asupra denunțătorului.
La acest moment în condițiile finalizării urmăririi penale, desfășurarea în continuare a procesului penal se poate realiza în bune condiții și dacă s-ar înlocui arestarea preventivă cu o măsură mai puțin restrictivă care să-l împiedice pe inculpat să se sustragă judecății sau a unei eventuale executări a pedepsei deoarece nu mai există motive temeinice pentru a se putea considera că procesul penal nu poate avea loc decât cu menținerea stării de arest a inculpatului ori că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, ea neputându-se prelungi, dincolo de limitele rezonabile impuse art.15 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art.139 Cod procedură penală, este justificată înlocuirea măsurii preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței cu respectarea măsurilor obligatorii prevăzute de art.1451alin.2 raportat la art.145 Cod procedură penală.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, MINISTERUL PUBLIC - Direcția Națională Anticorupție a declarat recurs motivând că, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive deoarece lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat (modul în care a fost concepută și realizată infracțiunea, conduita nesinceră a inculpatului, tulburările pe care le-ar putea exercita asupra denunțătorului și martorilor, persoana și calitățile deținute de inculpat).
Criticile nu sunt întemeiate.
Conform art.3001Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță când inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, respectiv să o mențină când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Conform art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În cauză, indiciile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune se mențin, însă, raportat la exigențele art.5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (așa cum au fost explicitate în jurisprudența CEDO cauzele -Maliverg contra Franței, Letellier contra Franței, contra Austriei, Jeeius contra Lituaniei) nu mai sunt suficiente pentru privarea sa de libertate; urmărirea penală s-a finalizat, probele s-au administrat nemaiputând fi influențate de către inculpat care nici nu mai are calitatea de care s-ar fi folosit la comiterea infracțiunii și nici nu există date certe că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin exercitarea de presiuni asupra martorilor propuși de către acuzare.
În condițiile în care suspiciunea comiterii unei infracțiuni de "luare de mită" a justificat inițial arestarea, după sesizarea instanței nu mai este suficientă pentru continuarea privării inculpatului de libertate.
Astfel, modificându-se temeiurile care au stat la baza luării arestării, soluția instanței de fond de înlocuire, conform art.139 Cod procedură penală, acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.1451Cod procedură penală, este temeinică, inculpatul supunându-se și măsurilor obligatorii prevăzute de lege și stabilite de instanță, iar în cazul încălcării acestora putându-se dispune arestarea potrivit art.1451cu referire la art.145 alin.(3) Cod procedură penală.
Prin urmare, negăsindu-se vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, recursul este nefondat și, în baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursul declarat deMINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, împotriva încheierii de ședință din data de 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 25.03.1961.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - --- -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./22.12.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Valentin Iancu, Marius Cristian Epure
