Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 617/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 617/R/MF.
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe G
Judecător:
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm.V, jud. V, domiciliat în,-, jud. V, posesor al seria, nr. -, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr. 46 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale, depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială, din partea apărătorului.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului cu consecința ca inculpatul să fie pus în libertate.
Susține că, în cazul în care s-ar prelungi starea de arest a inculpatului s-ar încălca dispozițiile art. 5 din CEDO, redând textul acestui articol. În continuare comentează referitor la termenul rezonabil și la motivarea instanței de fond în care se recunoaște printre altele că, dosarul este unul complex. Prin depășirea termenului rezonabil nu se va putea ajunge decât la punerea în libertate a inculpatului.
Precizează că, trebuia analizată situația fiecărui inculpat în parte iar hotărârea de fond conține aceeași motivare existentă la fiecare termen de judecată. În opinia sa, nu mai există argumente ca inculpatul să mai rămână arestat și sub acest aspect hotărârea trebuie casată. Inculpatul este arestat de un an și patru luni iar cea mai grea infracțiune reținută în sarcina acestuia este aceea de înșelăciune care este pedepsită cu închisoarea de maxim 15 ani.
Solicită punerea în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai ușoară, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu orașul. Referitor la părțile vătămate arată că, nici una dintre acestea nu își are domiciliul pe raza orașului unde inculpatul locuiește.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului. Precizează că, este de acord cu susținerea apărătorului inculpatului în sensul că, prezenta cauză chiar este una complexă.
Referitor la motivarea instanței de fond acesta este una succintă, putând fi completată și cu motivarea instanței de control judiciar.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Arată că, este arestat de mult timp și solicită punerea în libertate sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.46 din 29 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpații și la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 3002raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969,în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seriaVX, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -,în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui si, nascut la data de 18.10.1970, in com., jud. V, cu domiciliul in or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în com., jud. V, domiciliat în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, jud. V; posesor al CI seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orașul,-, jud. V; posesor al seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, fiul lui si a, născut la data de 05.01.1960 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul in com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași și, fiul lui si -, născut la data de 05.07.1973 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul in com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că există indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiuni de natura celor care s-au reținut în sarcina acestora în faza de urmărire penală.
Totodată, continuă să existe temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză care denotă că în situația în care inculpații ar fi liberi, ar afecta în mod grav valorile și relațiile sociale care alcătuiesc ordinea publică, precum și sentimentul de siguranță de care trebuie să se bucure membrii societății.
Instanța de fond a considerat că arestarea preventivă se încadrează într-un termen rezonabil așa cum cer dispozițiile art.5 din CEDO, întrucât inculpații nu au avut o atitudine cooperantă cu organul judiciar, ceea ce a dus la un efort suplimentar din partea acestuia în administrarea probelor, faptele lor sunt încă de notorietate și prezintă un grad de pericol concret social ridicat, iar în stare de libertate există pericolul intimidării părților vătămate și martorilor.
În acest sens mai sunt invocate limitele pedepsei prevăzute de lege, gravitatea faptelor imputate, pericolul concret pe care l-ar prezenta o eventuală lăsare în libertate a inculpatului dar și respectarea termenului rezonabil al acestei măsuri preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința punerii lui în libertate.
Ca motive de recurs, sunt invocate depășirea termenului rezonabil al arestării, motivarea sumară a hotărârii în care nu este analizată situația fiecărui inculpat și care se bazează pe stereotipuri.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat, urmând fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Inculpatul este judecat pentru săvârșirea infr.prev.de art.194 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.23 alin.1 lit.a, b și c din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal rap.la art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Pentru aceste fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Curtea notează că, în mod corect, tribunalul, prin încheierea recurată, a considerat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului, întrucât subzistă temeiurile inițiale care au determinat arestarea, impunându-se în continuare privarea lui de libertate, așa cum pretind dispozițiile art.300/2 rap.la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală.
Prevederile art.300/2 Cod procedură penală se referă, în esență, la verificarea, de către instanță, a legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății, de la înregistrarea dosarului și până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în fond.
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică cu efecte determinate în planul măsurilor preventive, verificând temeinicia măsurii în discuție în raport de prevederile art.143 și art.136 alin.1 Cod procedură penală, cât și legalitatea arestării preventive, constatând îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În lipsa vreunui element nou în piesele dosarului, care să schimbe situația juridică a inculpatului și datele concrete ale speței, rămân în discuție gravitatea și pericolul social al faptelor pentru care inculpatul este cercetat.
Acest ultim aspect este întărit de natura infracțiunilor și de împrejurările în care se bănuiește că au fost săvârșite, care denotă o periculozitate sporită a inculpatului.
S-a invocat de către inculpat, motivarea sumară a hotărârii.
În legătură cu acest motiv de recurs, curtea apreciază că motivarea hotărârii corespunde exigențelor legale, fiind analizate și aplicate dispozițiile art.136, 143, 148 lit.f Cod procedură penală și cuprinde suficiente elemente care să permită instanței de control verificarea legalității și temeiniciei acesteia.
Faptul că prima instanță nu a analizat, separat, situația inculpatului și a făcut o motivare comună tuturor inculpaților nu este de natură să prejudicieze drepturile procesuale ale inculpatului.
Ultimul motiv de recurs vizează depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive.
Curtea constată că un termen de 1 an și 4 luni de arest preventiv nu poate fi considerat nerezonabil, având în vedere că speța dedusă judecății presupune o complexitate deosebită, apreciată în raport de natura și numărul mare al infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații, numărul mare al părților implicate în cauză, dar și împrejurarea că procesul penal a fost suspendat pentru soluționarea, de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocată de către inculpați.
Prin prisma celor ce preced, criticile sunt neîntemeiate.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm.V, jud. V, domiciliat în,-, jud. V, posesor al seria, nr. -, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr. 46 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
02.12.2008.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Teodora Gheorghe
