Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 616/
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu Judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe G
Judecător: dr.
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 03 octombrie 1979, în Rm.V, domiciliat în Râmnicu V, Calea lui, nr. 162, bloc 26, scara B, apartament 14, județul V, CNP - -, în prezent aflat în arestul V, împotriva încheierii numărul 47 din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penlă, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului, pentru recurent.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales al inculpatului să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia. De asemenea, pune în discuția părților admisibilitatea, în principiu, a cererii de liberare, urmând ca apărătorul în concluziile sale să se refere și la art. 16 alin. 2 din Constituție, la încadrarea juridică a faptei precum și la excesul de putere.
Avocat, apărător ales al recurentului
inculpat a promovat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare. Încadrarea juridică făcută de procuror este săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 208, 209 Cod penal. Consideră că, reprezintă exces de putere motivat de faptul că s-a creat o discriminare între inculpați iar pe de altă parte au fost încălcate dispozițiile art. 23 și 7 din Constituția României. Susține în continuare că, încadrarea juridică poate să nu fie reală deoarece nu se poate avea în vedere o dispoziție dintr-o lege organică motivat de faptul că acestea nu pot fi peste normele constituționale, constituția fiind legea supremă pe care se bazează toate celelalte legi.
Arată că, inculpatul poate beneficia de liberare provizorie din perspectiva limitei de pedeapsă chiar și în ipoteza dată de procuror în rechizitoriu, cererea fiind admisibilă în principiu.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, la tribunal.
Pe fond, susține că, dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, statuează expres situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie. De asemenea trebuie să se aibă în vedere art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, care prevede că, "scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar". În condițiile în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală, admiterea sau respingerea cererii rămâne la latitudinea magistratului.
Precizează că, nu există argumente că inculpatul ar putea lua legătura cu părțile vătămate deoarece aceștia sunt cetățeni americani. S-a administrat probatoriul de ordin tehnic, respectiv expertiza calculatoarelor, astfel că nu o mai poate influența nici pe aceasta. Arată că, martorii și învinuiții au fost audiați, astfel că, în opinia sa, inculpatul nu poate influența sub nici un aspect ancheta penală.
Solicită totodată, a se avea în vedere de către instanță, faptul că prezintă garanția că se va prezenta la termenele de judecată stabilite de instanță. Mai face o ultimă precizare în sensul că, nu există nici un argument de ordin probator cum că va influența în vreun fel ancheta.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului motivat de faptul că încheierea tribunalului este legală și temeinică. S-au interpretat corect dispozițiile art. 1602Cod procedură penală, și de aceea s-a respins cererea de liberare ca inadmisibilă, pentru că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 18 ani.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său. Susține că încadrarea juridică și învinuirea ce i se aduce sunt abuzive. Susține că, judecătorul de fond a făcut un exces de putere pentru că el nu prezintă pericol social. Solicită admiterea cererii de liberare.
CURTEA:
Constată că prin încheierea nr.47 din 3 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.10.1979 în Rm.V, domiciliat în Rm.V, Calea lui nr. 162, bloc. 26,. B,. 14, județul V, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1602alin.1 Cod procedură penală, conform cărora în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 18 ani liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda.
Față de solicitarea inculpatului de a se constata că ordonanța procurorului, prin care s-a stabilit încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat este un act emis cu exces de putere pentru că prin reținerea nejustificată a infracțiunii prevăzute de art.208 alin.2 comb.cu art.209 alin.4 Cod penal s-a îngrădit în mod excesiv dreptul inculpatului de acces la instituția liberării provizorii sub control judiciar, prima instanță a respins o astfel de solicitare, reținând în esență următoarele aspecte: normele procedurale nu îngăduie judecătorului să facă aprecieri asupra încadrării juridice a faptelor în faza de urmărire penală și cu atât mai mult nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice; dacă ar proceda astfel, judecătorul ar comite el însuși un exces de putere și al încălca independența parchetelor în raport cu instanțele judecătorești; nu se încalcă dispozițiile art.23 alin.10 din Constituția României; judecătorul nu se poate pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art.110/2 alin.1 Cod procedură penală; inculpatul poate contesta actele procurorului în condițiile prevăzute de art.278 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, recurentul consideră că în mod greșit s-a respins cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibilă, deoarece prima instanță nu a apreciat în mod corect faptul că ordonanța procurorului de stabilire a încadrării juridice este un act emis cu exces de putere de natură să încalce drepturi constituționale ale inculpatului.
În consecință, solicită să se constate că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă, deoarece nu se poate ține cont la aprecierea
admisibilității unei astfel de cereri de încadrarea juridică realizată de către procuror care a reținut în mod nejustificat și cu exces de putere în sarcina inculpatului și infracțiunea prevăzută de art.208 alin.2 comb. cu art.209 alin.4 Cod penal.
Solicită să se constate că cererea de liberare provizorie sub control, judiciar este temeinică și prin urmare, recurentul poate beneficia de această instituție.
Examinând hotărârea supusă recursului, din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:
Argumentele primei instanțe în raport de care nu s-a dat eficiență solicitării recurentului de a se constata că ordonanța procurorului de stabilite a încadrării juridice pentru inculpat este un act emis cu exces de putere, deoarece în mod nejustificat îngrădește dreptul acestuia de a avea acces la instituția liberări provizorie sub control judiciar, sunt vădit nefondate și demonstrează ignoranța instanței în ceea ce privește respectarea principiului supremației Constituției.
Curtea, reamintește cu acest prilej că în cauză nu este vorba de verificarea constituționalității unei dispoziții normative, nu se pune problema încălcării principiului independenței parchetelor și de asemenea, nu se pune problema schimbării încadrării juridice în această procedură.
Curtea reamintește că verificarea respectării normelor constituționale și implicit cenzurarea excesului de putere în cazul unor acte juridice care sunt relevante într-o cauză, este de competența judecătorului. În baza principiului supremației Constituției, magistratule este obligat să verifice dacă un act juridic, în cazul de față ordonanța procurorului, respectă nu numai normele procedurale în vigoare, dar în același timp trebuie să verifice dacă un astfel de act este conform sau nu normelor constituționale privind respectarea drepturilor și libertăților fundamentale consacrate și garantate de Constituție.
În speță, Curtea constată că ordonanța procurorului care a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea prevăzută de art.208 alin.2 comb.cu art.209 alin.4 Cod penal este un act emis cu exces de putere pentru următoarele motive:
- nu există o motivare rezonabilă, pertinentă și suficientă pentru reținerea infracțiunii cu încadrarea de mai sus;
- inculpatul este cercetat pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.161/2003 și respectiv Legea nr.39/2003. Această încadrare juridică are un caracter special în raport cu dispozițiile art.208 alin.2 comb.cu art.209 alin.4 Cod penal, text de lege care reprezintă regula generală. Prin urmare, nu se justifică reținerea infracțiunii de furt cu consecințe deosebit de grave pentru că în cazul concret infracțiune prevăzute de Legea nr.161/2003 au un caracter derogator de la dispozițiile normative cu caracter general;
- reținerea în sarcina inculpatului în mod nejustificat a infracțiunii prev.de art.208 alin.2 comb.cu art.209 alin.4 Cod penal este de natură să îngrădească în mod abuziv liberul acces la inculpatului la o instanță de judecată pentru instituția liberării provizorii sub control judiciar și în același timp, restrânge în mod nejustificat dreptul fundamental constituțional la libertate individuală. Una dintre garanțiile respectării libertății individuale ca drept fundamental constituțional este și instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Prin urmare, ordonanța procurorului este un act emis cu exces de putere, deoarece încalcă în mod vădit art.21 și art.23 din Constituția României, precum și art.16 alin.2 din legea fundamentală, care instituie principiul supremației legii și implicit al Constituției.
Este evident că în cadrul acestei instituții procesuale, instanța nu poate dispune schimbarea încadrării juridice.
Totuși, reținând că actul procurorul este emis cu exces de putere pentru că încalcă în mod vădit dreptul fundamental cu caracter constituțional ale inculpatului, nu va lua în considerare la aprecierea admisibilității cererii de liberare sub control judiciar și încadrarea juridică dată de procuror, respectiv a infracțiunii prevăzută de art.208 alin.2 comb.cu art.209 alin.4 Cod penal.
Nu se încalcă în nici un fel independența parchetelor față de instanțele judecătorești, deoarece independența este de natură instituțională. Instanțele judecătorești în raport cu competența lor pot cenzura actele emise de către procuror.
Nu este justificat nici argumentul potrivit căruia recurentul ar putea recurge la calea de atac prevăzută de art.278 Cod procedură penală. O astfel de susținere ignoră faptul că instanța de judecată este obligată să dea prioritate normelor constituționale și să sancționeze, în conformitate cu competența pe care o are, actele juridice care sunt emise cu exces de putere și care contravin reglementărilor Constituției.
În raport cu aceste considerente, curtea în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpat și va casa încheierea recurată.
Rejudecând cauza, va admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile formale prevăzute de artt.160/2 Cod procedură penală.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este nefondată, deoarece în raport cu probele administrate până în prezent, măsura liberării provizorii sub control judiciar nu este adecvată scopului pentru care s-a luat măsura arestării preventive împotriva inculpatului nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.136 alin.2 Cod procedură penală.
De altfel, raportat la probele administrate până în prezent, curtea constată că în acest moment procesual, inculpatul nu are vocația liberării provizorii sub control judiciar.
În consecință, în baza disp.art.160/8 alin.6 din Codul d e procedură penală, se va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de același inculpat.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 03 octombrie 1979, în Rm.V, domiciliat în Râmnicu V, Calea lui, nr. 162, bloc 26, scara B, apartament 14, județul V, CNP - -, în prezent aflat în arestul V, împotriva încheierii numărul 47 din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată numărul 47 din data de 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Rejudecând cauza, admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
În baza dispozițiilor art. 160/8 a alin. 6 din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de același inculpat.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
3 ex./ 3.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Teodora Gheorghe
