Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 629/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1013/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 629
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 mai 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- reprezentat de procuror .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Încheierii din data de 28 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II -a Penală in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns intimatul- inculpat, personal, aflat in stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat ta, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public critică hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000; având in vedere natura și gravitatea acestui gen de infracțiuni, precum și amploarea acestui fenomen infracțional, care pune in pericol sănătatea publică, având in vedere împrejurare că, astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a mai fost sancționat administrativ pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, fapt ce denotă perseverența sa infracțională, împrejurarea ca are in antecedente infracțiunea prevăzută de art. 4, iar acum a săvârșit o infracțiune mai gravă, fiind vorba despre infracțiunea prevăzută de art. 2 din legea nr. 143/2000 și a săvârșit din nou infracțiunea prev. de art. 4 din aceeași lege, denotă faptul că se impune menținerea, in continuare, in stare de arest preventiv a inculpatului, pentru a se preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni de același gen, având in vedere că, astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului, vânzarea de droguri nu a fost accidentală in viața lui.
Mai mult, astfel cum rezultă din referatul de evaluare al inculpatului, acesta este consumator de droguri de 13 ani.
În consecință, apreciază că se impune menținerea in continuare in stare de arest preventiv a inculpatului, cu atât mai mult cu cât de la ultima încheiere de menținere a stării de arest și până in prezent, nu a apărut nici un element care să conducă la concluzia că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere, așa cum a arătat, gravitatea faptelor, precum și dependența de droguri inculpatului care, de o perioadă foarte mare de ani, consumă droguri de mare risc, apreciază că se impune menținerea, în continuare, în stare de arest preventiv a acestui inculpat, că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, existând temerea săvârșirii de noi infracțiuni de același gen, astfel încât, în consecință, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și rejudecând, să se mențină starea de arest preventiv a inculpatului.
Apărătorul ales al intimatului - inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI ca fiind nefundat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond.
Solicită să se aibă în vedere că este a doua oară când instanța de fond constată că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului; este de reținut faptul că inculpatul este arestat preventiv din data de 25 septembrie 2008, iar dosarul a parcurs aproape întregul ciclu procesual în ceea ce-l privește pe acesta, în sarcina celorlalți doi inculpați cercetați în această cauză reținându-se fapte diferite, unul dintre aceștia fiind denunțat chiar de către.
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului exista un pericol concret pentru ordinea publică, la acest moment acest pericol nu mai există; astfel, dintre cei trei inculpați cercetați în prezenta cauză, inculpatul are circumstanțe personale deosebite, are domiciliul stabil, avea loc de muncă și, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, poate fi angajat la o societate comercială imediat ce va fi pus în libertate. De asemenea, la dosar există referatul de evaluare din care rezultă că inculpatul poate fi reeducat; de asemenea, martorii în circumstanțiere audiați, au concluzionat că numai datorită consumului de droguri inculpatul a ajuns în situația de vinde o doză de heroină, în acest fel procurându-și resursele materiale pentru consumul propriu, fără să fie insă un traficant de droguri, în adevăratul sens al cuvântului.
Inculpatul recunoaște și regretă sincer fapta de consum de droguri; într-adevăr, acesta fost și anterior sancționat penal pentru săvârșirea faptei de consum de droguri, insă, în opinia apărării, acest aspect nu poate fi luat în considerare ca antecedente penale.
De asemenea, solicită să se constate că în prezenta cauză mai sunt de administrat, așa cum a menționat și anterior, probatorii doar cu privire la ceilalți doi inculpați cercetați tot în această cauză, respectiv ascultarea unor suporți magnetici audio/video, audiere de martori,
Inculpatul și-a recunoscut fapta de consum de droguri și a colaborat cu organele de anchetă pentru a prinde și alți făptuitori, aspecte ce au fost avute în vedere de către instanța de fond.
De altfel, practica judiciară prevede ca, atunci când s-a încheiat urmărirea penală, iar poziția procesuală a inculpatul este sinceră, de recunoaștere, regret și cooperare, și nu există pericol social concret pentru ordinea publică, acesta să fie cercetat în stare de libertate. Practica judiciară internațională, respectiv jurisprudența CEDO a statuat că, menținerea unei persoane în stare de arest preventiv este necesară atâta timp cât pericolul concret pentru ordinea publică este actual.
In ceea ce-l privește pe inculpatul apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de toate aceste considerente solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI ca fiind nefundat, și să se mențină hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că este consumator de heroină de 13 ani, însă nu a consumat în mod constant. Recunoaște și regretă sincer fapta de consum de droguri; de asemenea, precizează că nu prezintă pericol pentru societate, astfel încât solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 28.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, menținând măsura arestării preventive luată de față de aceștia.
În baza art. 139 alin.1 Cod procedură penală au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive luate față de inculpații și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv țara.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
A fost obligat inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte obligațiile prev. de art. 145 alin. 1 lit.a-d Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin. 2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului, că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut existența în cauză a probelor sau indiciilor temeinice privind faptul că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Sub aspectul îndeplinirii cerințelor prev. de art. 148 lit. f C.P.P. deși faptele reținute în sarcina inculpaților sunt prevăzute cu pedepse de peste 4 ani închisoare, la acest moment nu mai există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura si gravitatea infracțiunilor ce se presupune că au fost săvârșite de inculpat, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, așa cum au fost descrise prin rechizitoriul parchetului si cum rezulta din probele de la dosar, pun amprenta asupra gradului de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților și justificat la momentul arestării și pericolul concret pentru ordinea publică. Acesta din urmă se apreciază însă și în raport cu persoana și personalitatea inculpatului.
Inculpatul, în cauză, beneficiază de circumstanțe personale favorabile, rezultate și din actele depuse la dosar, din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și din declarațiile martorilor in circumstanțiere, care nu denotă o personalitate antisocială generică a acestuia.
În speță inculpatul provine din mediu familial organizat, prezintă un grad de instruire mediu spre ridicat; inculpatul este student, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut perioade de timp înaintea arestării în care au lucrat, pe parcursul urmăririi penale a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă cu organele de anchetă și instanța de judecată și nu a îngreunat în nici un fel cercetarea penală. Așa cum rezultă din actele dosarului, a indicat persoana de la care a cumpărat drogurile și care a fost depistată și trimisă în judecată în stare de arest preventiv.
La acest moment, pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, odată cu trecerea timpului, iar administrarea probelor în ceea ce-l privește pe inculpatul a fost aproape finalizată, cu excepția audierii unui martor asistent. Administrarea probelor privind laptele celorlalți doi inculpați, la care acesta nu a participat, nu poate constitui un motiv plauzibil pentru continuarea procesului cu inculpatul în stare de arest preventiv și ar putea periclita însăși garanția principiului prezumției de nevinovăție.
Totodată, Tribunalul a apreciat că lăsare în libertate a inculpatului nu ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Privarea de libertate are ca scop principal izolarea făptuitorului pentru a evita pericolul care ar expune societatea de repetare a faptelor penale și a producerii altor pagube și de asemenea pentru a evita sustragerea acestuia de la urmărirea penală și de la judecată.
Sub aceste aspecte, Tribunalul a constatat că nu există temerea ca odată eliberat inculpatul să se sustragă de la judecata cauzei sau să comită alte infracțiuni, dar pentru a avea garanția bunei desfășurări a cercetării judecătorești, apreciază că este necesară luarea unei măsuri restrictive de liberate, de natură a asigura prezența inculpatului la judecarea cauzei.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea formulată de inculpatul și, în baza art. 139 alin. 1 corob.C.P.P. cu art. 145 alin. 1.C.P.P. a dispus înlocuirea măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul
A impus inculpatului ca pe durata acestei măsuri să respecte obligațiile prevăzute de alt. 145 alin. 1 și C.P.P. i-a atras atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În ceea ce privește pe inculpații și, în baza alt. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin.3 C.P.P. Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care menținut-o, întrucât s-a apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-au schimbat, inculpatul prezintă antecedente penale care denotă o periculozitate sporită, iar în cauză nu au fost administrate toate probele propuse, care ar putea să conducă Ia o schimbare a situației de fapt prezentate prin actul de sesizare al instanței, în plus, cercetarea judecătorească aducând noi date care definesc preocupările ilicite repetate ale inculpatului înaintea comiterii faptei.
Împrejurarea și modalitatea comiterii faptei pentru care au fost puși sub inculpare, repetabilitatea acțiunilor infracționale, lipsa unui loc de muncă și a dovezii surselor a mijloacelor financiare, constituie probe pe baza cărora instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților și ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.
De asemenea, motivul principal al cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului nu a fost susținut cu probe suficiente care să ateste susținerile orale ale apărătorului ales al acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul are în antecedente săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar acum a săvârșit infracțiune mai gravă, prev. de art. 2 din aceeași lege, ceea ce impune menținerea stării de arest.
Așa cum rezultă din referatul de evaluare, inculpatul este consumator de droguri de 13 ani și punerea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, existând temerea săvârșirii de noi infracțiuni de același gen, iar de la ultima încheiere de menținere a stării de arest și până în prezente nu a apărut nici un element care să conducă la concluzia că s-au schimbat temeiurile arestării.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul fondat.
Inculpatul a mai fost sancționat pentru consum de droguri și în prezent este cercetat pentru o faptă penală de trafic de droguri, ceea ce reprezintă o perseverență și, mai mult, o agravare a conduitei acestuia.
Constatând că inculpatul nu a înțeles gravitatea și pericolul acestui gen de infracțiuni, că este consumator de heroină de o perioadă mare de timp, că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării și că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, va admite recursul declarat, va casa în parte încheierea și rejudecând în fond, va respinge cererea de înlocuire a arestării preventive a inculpatului.
- menține măsura arestării preventive, precum și celelalte dispoziții ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Încheierii din data de 28 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II -a Penală, in dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
Respinge cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./09.07.2009
2 ex.
Red. - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
