Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 673/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 673/R/2009

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT, împotriva încheierii penale din data de 29 octombrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, inculpatul fiind trimis în judecată rin p. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, prev.și ped.de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003; trafic de droguri de risc în formă continuată, prev.și ped.de art.2 alin.1din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal; trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev.și ped.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal; introducere în țară de droguri de risc, în formă continuată, în formă continuată în participație improprie, prev.și ped.de art.31 alin.2 penal rap.la art.31 alin.2 penal rap.la art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal; introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată, în participație proprie, prev.și ped.de art.31 alin.2 penal rap.la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av., din cadrul Baroului C, respectiv av. A, din cadrul Baroului B, cu delegații avocațiale depuse la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, inculpatul este trimis în judecată pentru inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată, introducere în țară de droguri de risc, în formă continuată, în formă continuată în participație improprie și introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată, în participație proprie. Faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani. Față de inculpat s-a dispus arestarea în lipsă, temeiurile arestării fiind cele prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. Prin încheierea din data de 28 octombrie 2009, instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea în care faptele au avut loc, modul în care acesta a înțeles să le comită și scopul săvârșirii infracțiunilor. Cercetarea judecătorească a fost de curând demarată, declarațiile inculpatului sunt similare cu cele din faza de urmărire penală, nu aduce nicio noutate. instanței de fond conform căreia pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat prin faptul că a început cercetarea judecătorească cu administrare de probe pe un interval de timp, cu proceduri specifice care pot, apare ca nefondată. S-a făcut de asemenea referire la o cauză privindu-l pe inculpatul, însă, aceste aprecieri sunt neoportune întrucât acuzarea este convinsă de contrar. Se mai face vorbire de egalitate de tratament cu a celorlalți inculpați din cauză, însă, solicită a se avea în vedere că inculpatul în final s-a predat și a avut o atitudine sinceră și cooperantă dar inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor. În raport cu natura și gravitatea infracțiunilor apreciază că există și o temere că lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori. Instanța de fond când a admis cererea inculpatului nu a instituit obligații astfel că în subsidir, solicită admiterea recursului în sensul completării obligațiilor stabilite de către instanța de fond.

Apărătorul inculpatului, av., solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate, ca temeinică și legallă a încheierii instanței de fond. Se susține de către acuzare că temeiul care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. nu s-a modificat, însă, inculpatul nu poate prezenta pericol social concret în ceea ce privește persoana sa. Solicită a se avea în vedere că nu inculpatul este cel care a încercat să influențeze martorii ci inculpatul. Inculpatul, în afară de inculpatul, nu cunoaște pe niciunul din grup. convorbirilor telefonice nu-l privesc pe acest inculpat. Nu crede că inculpatul nu ar trebui să beneficieze de același tratament juridic ca ceilalți inculpați din dosar.

Apărătorul inculpatului, av. A, solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate, ca temeinică și legallă a încheierii instanței de fond. Dincolo de caracterul comparaților, apreciază că s-a exagerat atunci când inculpatului i s-a atribuit un rol de vârf în grup. Corect instanța de fond spune că singurele probe sunt declarațiile de coinculpat care însă trebuie cântărite cu grijă deoarece acești inculpați au beneficiat de disp.art.16 din Legea 143/2000. Este nedrept ca inculpatul care este fără antecedente penale, care locuiește legal în Spania și nu a avut perseverență în activitatea infracțională, să stea în arest iar ceilalți inculpați să fie liberi. De asemenea, consideră că în mod nejustificat acuzarea a folosit ca temei al arestării faptul că inculpatul s-ar sustrage, însă, nu există temei să se folosească de cizia părinților de a locui în Spania. Mai mult, la dosar nu există deomonstrație clară cu privire la probe, nu există probe de aderare la un grup infracțional și nici cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Probațiunea în acest dosar s-ar putea prelungi existând suficiente temeiuri ca inculpații liberi să nu dea curs invitației instanței de a da declarații. Nu vede niciun temei ca inculpatul să nu beneficieze de măsura dispusă de instanța de fond.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză, însă, arată că în cazul în care se va dispune cercetarea lui în stare de libertate se va prezenta de fiecare dată la solicitarea instanței.

CURTEA

Prin încheierea penală din 28.10.2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.139 al.1 pr.pen. s-a admis cererea formulată de către inculpatul (fiul lui și, născ. la 09.06.1988, deținut în Penitenciarul Gherla ) și pe cale de consecință, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de acest inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art.145/1 pr.pen.

În baza art.145/1 al.2 rap.la art.145 al.1/1 pr.pen. pe durata acestei măsurii, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța ori de câte ori va fi chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Potrivit art.145/1 al.2 rap.la art.145 al.2/1 pr.pen. copie de pe această încheiere s-a comunicat secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

În temeiul art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a inculpatului zis "" pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave și urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, prev. și ped.de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, trafic de droguri de risc, în formă continuată prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 pen. trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2C.pen. introducere în țară de droguri de risc, în formă continuată, în participație improprie, prev. și ped. de art.31 alin.2 pen. rap. la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 pen. introducere în țară de droguri de mare risc, în formă continuată, în participație proprie, prev.și ped. de art.31 alin.2 pen. rap.la art.3 alin.2 din Legea 143/2000,cu aplic.art.41 alin.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.

Ca stare de fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că acest inculpat, în cursul anului 2007, încă de la începutul acestui an, împreună cu inculpații, -, - și aai nițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc și de introducere în țară de droguri de risc și de mare risc; în cursul anului 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin mai multe acte materiale, a procurat, a deținut, a trimis și respectiv a vândut droguri de risc și de mare risc membrilor grupului infracțional organizat condus de către inculpatul, cu referire la opt colete conținând câte 100 grame de cannabis, două colete conținând 100 grame de rezină de cannabis de 20 de grame de cocaină.

În baza probelor administrare în faza de urmărire penală, cerințele art.143 pr.pen. față de acest inculpat se regăsesc printre piesele dosarului, adică sunt indicii și probe temeinice că a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată. Trebuie făcută însă o remarcă importantă și anume că aceste elemente de inculpare sunt justificative pentru trimiterea în judecată, instanța, în cadrul derulării fazei cercetării judecătorești, într-un proces ghidat de principiile procesului penal conform normelor de procedură penală, trebuie să administreze, în contradictoriu, probe, atât cele din faza de urmărire penală, dar și noi probe, pe care le apreciază pertinente, utile cauzei, atât în apărare, cât și în susținerea actului de inculpare.

Pentru a discuta și analiza măsura preventivă dispusă față de acest inculpat și a concluziona dacă este cazul înlocuirii acestei măsuri cu altă măsură preventiv, însă neprivativă de libertate, așa cum s-a solicitat, trebuie analizat temeiul arestării preventive și anume art.148 lit.f pr.pen. Este în afara oricărei discuții că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele reținute în sarcina inculpatului. Trebuie analizat celălalt aspect și anume dacă lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Cercetările în cauză au demarat prin declarațiile inculpaților, și, care în faza de urmărire penală au indicat că adevărații inițiatori ai grupului respectiv pe inculpații, și. Trebuie subliniat faptul că, din faza urmăririi penale, înafară de aceste declarații de coinculpați, alte probe certe pentru dovedirea infracțiunii prev. de art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003 nu există. Abia în faza cercetării judecătorești aceste aspecte trebuie clarificate. Emiterea mandatului de arestare preventivă s-a realizat în lipsă, deoarece acest inculpat are reședință în Spania, locuind practic acolo de la vârsta de 11 ani.

Ca și în cazul celorlalți inculpați din prezenta cauză, la momentul arestării lor s-a avut în vedere impactul negativ asupra socialului datorită specificului faptelor comise, dar și a modalităților concrete, specifice de cercetare a acestor fapte penale (investigatori sub acoperire, colaboratori).

Printre explicațiile luării măsurii arestului preventiv față de toți inculpații au stat și cantitățile enorme de droguri pe care se presupune că le-ar fi deținut, consumat, comercializat; însă în actul de sesizare a instanței nu sunt consemnate exact, nu sunt indicate aceste cantități de cannabis, rezină de cannabis ori tablete ecstasy, dar nici sumele de bani obținute prin vânzarea acestor substanțe interzise.

La momentul luării măsurii arestului preventiv se impunea acest lucru. însă, prin trecerea unui interval de timp, acest impact s-a diminuat mult, tocmai s-a trecut la un nou stadiu procesual și anume a început cercetarea judecătorească, cu administrare de probe pe un interval de timp, cu proceduri specifice care pot; persoanele cuprinse în actul de sesizare, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, stabilindu-se că au fost doar consumatori de droguri, au dobândit calitatea de martori și urmează a fi audiați în instanță în această calitate, totul conducând la o derulare în timp a procesului penal. Astfel apare ca nejustificată menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Din nicio probă de la dosar nu rezultă faptul că lăsarea sa în libertate ar conduce spre un pericol social pentru ordinea publică (chiar dacă sunt fapte penale grave, existența lor trebuie probată, până acum și până la finalizarea dosarului inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție).

Apare imperios necesară existența unor date și probe care să convingă instanța că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor astfel de fapte penale organele abilitate nu acționează suficient sau prompt.

În cazul de față, tocmai prin demararea cercetărilor specifice și apoi prin luarea măsurii preventive privative de libertate, s-a realizat acest deziderat și anume, reacția normală a societății, prin organele autorității de stat, față de situația antisocială ivită. Procesul penal împotriva inculpaților a demarat, instanța urmând să dispună.

Menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului nu servește nimănui, nici societății civile, nici scopului procesului penal, cu atât mai puțin, inculpatului însuși. inerente ocazionate de starea de arest preventiv reprezintă o ingerență în dreptul fundamental al cetățeanului, concret al oricărui inculpat arestat, după cum s-a exprimat chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În mod concret și în strânsă legătură cu specificul fiecărui caz dedus judecății trebuie analizate condițiile în care o astfel de măsură mai este sau nu oportună, slujește sau nu scopului inițial pentru care a fost dispusă.

Probele administrate până în acest moment, atât cele din faza de urmărire penală, cât și cele din instanță, nu conduc, până acum, la concluzia că sunt suficiente și nu mai justifică menținerea în arest preventiv a acestui inculpat.

Chiar și egalitatea de tratament juridic în desfășurarea ulterioară a procesului impune o necenzurare față de acest inculpat, în sensul lipsei necesității privării sale de libertate. Aici trebuie indicat faptul că ceilalți inculpați se află în stare de libertate și la fel și acest inculpat este un tânăr, cu reale posibilități de reinserție socială, fără antecedente penale, provenind dintr-o familie organizată și poate teribilismul vârstei l-a condus spre aceste fapte incriminate de legea penală.

Concret, starea potențială de pericol social pe care ar presupune-o lăsarea lui în libertate nu se regăsește în speța de față, trebuind a fi analizate toate elementele și împrejurările cazului dedus judecății, concret și nu abstract. Pentru o bună desfășurare în continuare a procesului penal, instanța a apreciat că se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o lată măsură preventivă și anume cea indicată de art.136 lit.b pr.pen.

Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului, de către Parchetul de pe lângă, DIICOT Serviciul Teritorial Cluj.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, inculpatul este trimis în judecată pentru inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată, introducere în țară de droguri de risc, în formă continuată, în formă continuată în participație improprie și introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată, în participație proprie. Faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani. Față de inculpat s-a dispus arestarea în lipsă, temeiurile arestării fiind cele prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. Prin încheierea din data de 28 octombrie 2009, instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea în care faptele au avut loc, modul în care acesta a înțeles să le comită și scopul săvârșirii infracțiunilor. Cercetarea judecătorească a fost de curând demarată, declarațiile inculpatului sunt similare cu cele din faza de urmărire penală, nu aduce nicio noutate. instanței de fond conform căreia pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat prin faptul că a început cercetarea judecătorească cu administrare de probe pe un interval de timp, cu proceduri specifice care pot, apare ca nefondată. Se mai face vorbire de egalitate de tratament cu a celorlalți inculpați din cauză, însă, solicită a se avea în vedere că inculpatul în final s-a predat și a avut o atitudine sinceră și cooperantă dar inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor. În raport cu natura și gravitatea infracțiunilor apreciază că există și o temere că lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori. Instanța de fond când a admis cererea inculpatului nu a instituit obligații astfel că în subsidir, solicită admiterea recursului în sensul completării obligațiilor stabilite de către instanța de fond.

Instanța de recurs analizând calea de atac exercitată, motivele concrete aduse în sprijinul acesteia, reține umătoarele:

concretă în cauză o are conținutul disp.art.148 lit.f pr.pen. sub aspectul pericolului social concret.

Dacă în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcna inculpatului, aceasta este mai mare de 4 ani, se impune a fi analizat și celălalt aspect decurs din textul adus în discuție, respectiv dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta sau nu pericol social concret pentru ordinea publică.

Trecând peste chestiunile legate de inițiatorii grupului infracțional constituit în cauză, pe parcursul derulării cercetărilor făcându-se trimitere la persoanele inculpaților, și, atâta vreme cât va fi de datoria judecătorului cauzei ca în urma unei cercetări judecătorești intreprinse,în faza de judecată a cauzei, să clarifice toate aceste aspecte, este de văzut în continuare ceea ce se impută efectiv inculpatului și consecințele demersurilor sale.

Or, este de reiterat că acesta în cursul anului 2007, s-a aflat într-o relație de colaborare cu, și, în vederea comiterii unor infracțiuni de trafic de droguri atât de risc cât și de mare risc, precum și în introducerea în țară a unor astfel de substanțe.

Deși este reală consemnarea judecătorului cauzei că nu sunt indicate exact cantitățile de droguri despre care se presupune că ar fi fost deținute, consumate și comercializate, din actele și lucrările dosarului se desprind anumite cantități, unele expres indicate, conținutul anumitor colete conținând astfel de substanțe desprinzându-se ideea unor cantități substanțiale.

Așadar în opinia instanței de recurs pericolul pentru ordinea publică subzistă în continuare față de persoana inculpatului, față de modalitatea concretă de presupunere a comiterii faptelor, modul în care acesta a înțeles să comită astfel de activități infracționale și scopul săvârșirii lor.

Sunt de făcut sublinieri exprese cu privire la derularea procesuală concretizată în cauză. Astfel, cercetarea judecătorească doar cât a fost demarată în cadrul dosarului privind persoana inculpatului, rezumându-se la luarea de declarații față de persoana acestuia, din conținutul căreia se desprinde că își reiterează poziția juridică manifestată în faza de urmărire penală. Așadar nu avem de a face cu un interval de timp atât de semnificativ pentru a se putea trage concluzia că impactul negativ asupra socialului prin presupunerea comiterii unor astfel de fapte s-a diminuat atât de mult încât să atragă înlolcuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.

Inculpatul nu a manifestat o atitudine cooperantă cu organele judiciare, iar în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, există în continuare temerea că lăsat în libertate ar încerca să reia activitatea infracțională și în consecință să prezinte astfel pericol concret pentru ordinea publică.

Așa-zisele probe ce ar conduce la o stare de pericol social pentru ordinea publică pot fi conturate și deduse din probatoriul administrat până la momentul de față. Or, din acest punct de vedere este de notat o reacție normală nedezinteresată a societății față de astfel de fapte, precum și o reacție imediată și fermă din partea organelor autorității de stat în caz de depistare de pretinși autori a unor astfel de activități infracționale.

Nici despre o egalitate de tratament juridic cu situația altor inculpați implicați în pretinsa activitate infracțională complexă derulată de către aceștia în cauză, în strânsă legătură cu activitatea inculpatului, nu își are locul, atâta vreme cât deși în momentul de față nu se află privați de libertate, intervalele de timp înăuntr-ul cărora s-au aflat în stare de arest preventiv au fost oarecum substanțiale, atrăgând prin ele însele o posibilă diminuare a impactului negativ asupra socialului. Concret avem de a face cu intervale de timp de aproape J de an pentru fiecare dintre inculpați, față de situația inculpatului de față, față de care s-a luat măsura arestului preventiv abia la data de 16.09.2009, așadar la momentul examinării și a admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, perioada petrecută în arest doar cât depășise o lună de zile.

Nici elementul constând în aceea că,în fapt, mandatul de arestare preventivă față de inculpat fusese emis cu mult timp în urmă, la data de 29.02.2008, și doar imposibilitatea punerii sale în executare a atras emiterea unui mandat european de arestare îndeplinit de către organele abilitate, nu poate fi luat în considerare - nefiind vorba de o prezentare benevolă din partea inculpatului în fața organelor judiciare, chiar și sub aceste aspecte existând diferențiere față de situația altui inculpat aflat într-o situație asemănătoare.

Concluzionând, deși este de acceptat ideea esențială în materia instituției măsurilor preventive, și anume aceea a priorității unor măsuri ce nu sunt privative de libertate în fața celor privative, este de consemnat, din toate cele mai sus prezentate, că starea concretă în care se află inculpatul, atât cea de fapt cât și cea personală, atrag o stare potențială de pericol social pe care ar presupune-o acesta în caz de lăsare în libertate, pentru o bună desfășurare a procesului penal fiind de apreciat că se impune în continuare menținerea stării de arest.

În consecință, recursul promovat are o totală justificare pentru admiterea sa, pe considerentele art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. va fi admis cu consecința casării în întregime a hotărârii atacate și rejudecând pe temeiul art.160/b pr.pen. se va menține starea de arest a inculpatului.

Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de către DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din 28.10.2009 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime.

Rejudecând cauza, în temeiul art.3002 rap.la art.160b pr.pen. menține starea de arest a inculpatului (fiul lui și, născ. la 09.06.1988, aflat în Penitenciarul Gherla.

În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din fondul.

În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - - -

GREFIER

- -

RED.SM/MB

09.11.09/

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango

#Judecator Sandel Macavei

Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 673/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 673/2009. Curtea de Apel Cluj