Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.674/R/2009
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 28 octombrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, având ca obeict liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită a se constata că la dosarul instanței de fond nu există o minută semnată de judecător pentru termenul din data de 28 octombrie 2009. Astfel, apreciază că hotărârea este lovită de nulitate întrucât minuta nu este semnată de președintele completului de judecată, în cauză fiind incidente disp.art.309 alin.2 pr.pen. iar sancțiunea, raportat la art.197 alin.2 pr.pen. este nulitatea încheierii. Apreciază hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică și nelegală, esența cauzei fiind legată de starea de libertate a inculpatului. Rezultă neîndoios că respingerea cererii de liberare sub control judiciar s-a făcut în M pripă dându-se satisfacție acuzării. Din probele de la dosar nu rezultă nici un fel de date, din care să se poată trage concluzia că inculpatul ar urmări comiterea altei infracțiuni, nu există date certe că inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunui martor. În cazul inculpatului, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau riscul de a se sustrage de la judecată. Consideră că până în acest moment, nu au fost decelate probe evidente din care să rezulte pericolul concret pe care l-ar reprezenta inculpatul pentru ordinea publică, în condițiile în care presupusele fapte, ar fi fost săvârșite la nivelul anilor 2000-2006, iar autoritățile judiciare au efectuat în tot acest interval cercetări. Invocă dispozițiile art.5 paragraful 3 din CEDO potrivit cărerora, orice persoană are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Pericolul social pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul sopcial al faptei pentru care inculpatul este cercetat, acesta nu se presupune generic ci trebuie nemijlocit dovedit. La acest moment, ceilalți doi inculpați cercetați în dosar au fost puși în libertate, inculpatul fiind singurul cercetat în stare de arest. Inculpatul a fost pus în libertate în luna septembrie, iar în luna octombrie a fost pus în libertate și inculpatul. În aceste condiții, pentru respectarea principiului egalității de tratament, consideră că se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, cu atât mai mult cu cât declarațiile părților vătămate și ale martorilor cu identitate atribuită nu se coroborează cu restul probatoriului și nici nu fac referire la vreo faptă penală săvârșită de inculpat. Solicită a se ține seama și de faptul că inculpatul nu a mai avut tangență cu legea penală, a arătat respect față de valorile sociale și morale, a avut un comportament adecvat în familie și societate, astfel că toate aceste aspecte sunt în măsură să demonstreze că nu prezintă pericol pentru ordinea publcă și că lăsarea în libertate nu poate să constituie o amenințare pentru ordinea de drept. Un alt aspect pe care dorește să-l evidențieze, este acela că este de neacceptat ca în momentul când se depune cerere de participare la acte ce se efectuează, să se constate că au fost audiate persoane care afirmă că refuză să dea declarații în prezența avocatului inculpatului. Pentru toate acestea, solicită, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cel puțin prin respectarea principiilor de drept, iarîn subsidiar, să se constate nulitatea încheierii față de lipsa minutei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, în principal cu consecința menținerii încheierii pronunțate de prima instanță. Apreciază că instanța de fond în mod temeinic a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul neputând beneficia de liberare provizorie, întrucât există probe certe că a încercat influențarea părților, făcând referire la numita. Criticile de nelegalitate invocate, în sensul inexistenței minutei, nu a avut posibilitatea să le verifice însă, dacă într-adevăr, acestea se regăsesc în cauză, sancțiunea nu poate fi decât trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că se vorbește de probe vis-a-vis de persoana inculpatului. Referitor la persoanele audiate pe parcursul a șase zile, se menționează că acestea nu doresc ca avocații inculpatului să fie prezenți la audierea lor, astfel că potrivit disp.art.64 alin.2, art.68 alin.2 pr.pen. rap.la art.197 alin.1,4 pr.pen. depozițiile acestor persoane sunt lovite de nulitate, întrucât au fost obținute în mod nelegal.
Inculpatul, având ultitmul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, menționând că în măsura în care va fi pus în libertate va respecta obligațiile impuse de instanță. De asemenea, arată că pe numita nu a abordat-o în nici un fel.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 115/F/2009 din data de 28 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Ns -a respins ca neîntemeiată cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.02.1973 și a fost obligat acesta să plătească 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, stabilirea în sarcina sa a obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 1602Cod procedură penală și punerea sa de îndată în libertate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1602și următoarele Cod procedură penală.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv de Tribunalul Bistrița N la data de 11 iulie 2009 pentru săvârșirea unor presupuse infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 al.1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, iar ulterior s-a dispus prelungirea măsurii preventive luate împotriva sa.
A susținut că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1602al. 1 Cod penal întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este acuzat este sub 18 ani închisoare, precum și cerințele alineatului 2 al aceluiași text de lege, deoarece nu există date certe din care să rezulte indubitabil că cercetat în libertate, ar încerca să influențeze vreun martor sau expert, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin distrugerea mijloacelor de probă sau că, pe această cale, ar săvârșii o nouă faptă penală.
Inculpatul a mai arătat că prin obligațiile care i-ar putea fi impuse conform dispozițiilor legale, atât organele de urmărire penală cât și instanța ar avea posibilitatea să prevină comiterea unor fapte, prin care s-ar îngreuna desfășurarea anchetei penale sau aflarea adevărului în situația admiterii acestei cereri. Sub acest aspect, a învederat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea sa în libertate să prejudicieze în vreun fel desfășurarea procesului penal.
Sub aspectul temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a precizat că, până în momentul de față nu au fost aduse împotriva sa probe care să evidențieze pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării sale în stare de libertate. În acest context, făcut referire la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în care se prevede că "orice persoană arestată în condițiile prevăzute de art. 1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii". Sub acest aspect, a invocat practica instanței europene cu referire la cauza Neumaister contra Austriei, în care s- statuat că temerea ca acuzatul să se sustragă de la un proces nu este suficientă, ci ea trebuie analizată în raport de datele lui personale, respectiv dacă are loc de muncă, stabilitate familială, cazier judiciar, relevându-se că această temere descrește pe măsură ce acuzatul petrece mai mult timp în arest, datorită faptului că această perioadă urmează a fi dedusă din eventuala pedeapsă ce este posibil să-i fie aplicată.
Inculpatul a mai făcut referire la faptul că legea procesual penală nu identifică "pericolul social al faptei" cu "pericolul pentru ordinea publică sau societate" în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, pericol care nu se presupune generic, ci trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
În fine, s-a subliniat că cerința ca pericolul concret pentru ordinea publică să fie dovedit prin probe și nu doar prezumat, rezultă și din practica judiciară (Decizia penală nr. 586/2007 a Curții de Apel București ).
De asemenea, inculpatul a mai arătat ca, inițial, prin propunerea formulată de procuror s-a solicitat arestarea preventivă a 4 inculpați, tribunalul luând această măsură preventivă doar cu privire la 3 dintre aceștia, iar, în prezent doar inculpatul se mai află în arest preventiv, admiterea prezentei cereri impunându-se și în virtutea principiului egalității de tratament.
Referitor la circumstanțele personale, care ar garanta buna desfășurare a procesului penal în cazul admiterii cererii, inculpatul a menționat că: are o locuință stabilă, își asigură existența doar prin mijloace licite, nu are antecedente penale și are în grijă 4 copii, dintre care 3 sunt minori.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 46D/P/2006 al DIICOT-BN, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul (zis ) a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 24/CC/2009 din 11 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal infracțiunilor de: trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001 (3 fapte) pedepsite cu închisoare între 5-15 ani și interzicerea unor drepturi și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, art. 41 al. 2 (2 fapte) pedepsite cu închisoare între 2 și 7 ani și interzicerea unor drepturi, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. Cod procedură penală.
Pentru fapte similare (de proxenetism și trafic de persoane) în același dosar nr. 46D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N sunt cercetați și inculpații, ,.
Faptele săvârșite de inculpatul, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța din 11 iulie 2009 constau în aceea că:
La începutul lunii februarie 2002 s-a deplasat împreună cu - în municipiul B-M, unde, în baza unei înțelegeri prealabile cu aceasta, au recrutat-o prin fraudă - constând în promisiunea unui loc de muncă onest în Elveția - pe partea vătămată OG-, în scopul trimiterii în această țară, unde urma să fie primită de către inc. și plasată în cluburi de noapte în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, după care au ajutat-o pe partea vătămată să-și obțină pașaportul turistic, iar apoi au transportat-o în municipiul B și au cazat-o câteva zile într-un apartament până la data plecării spre Elveția.
In acest timp, soții și - au luat legătura cu inc., cu care colaborau pentru transportarea fetelor recrutate de ei în străinătate și astfel, la data de 15.02.2002 cu autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare 521, transportat-o din până în orașul din Elveția - folosind pentru partea vătămată un act de identitate fals, pentru a intra în această țară - unde inc. a primit-o și cazat-o pe partea vătămată în locuința ce o deținea, după care a plasat-o într-un bar/club de noapte denumit El, în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, în care se prostitua și martora -, banii obținuți de partea vătămată fiindu-i ridicați periodic de către inc..
La începutul lunii septembrie 2002 inc. și înv. - au recrutat-o pe martora (identitate atribuită) în municipiul C-N, prin fraudă - propunându-i să plece în străinătate să lucreze ca menajeră, dansatoare sau damă de companie într-un local de lux din Elveția - în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, după care, prin intermediul unui colaborator elvețian de-al lor pe nume sau (posibil ) au trimis-o, în Elveția la clubul "" din orașul am, unde martora a fost primită de către înv., care i-a impus să practice prostituția sub supravegherea sa, o perioadă de cca. o lună de zile, iar banii obținuți de martoră ca urmare a obligării la practicarea prostituției, în sumă de cca 15.000 franci elvețieni i-au fost preluați de către înv. în scopul remiterii lor către soții și -.
Într-o zi din vara anului 2002, după ce a cunoscut-o pe martora - (identitate atribuită) în municipiul C-N prin intermediul unui tânăr rămas neidentificat, acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu fratele său, inc. a recrutat-o pe martoră prin fraudă - spunându-i că fratele său o poate ajuta să lucreze în Elveția ca damă de companie - în scopul trimiterii în această țară unde urma să fie primită de către și plasată în cluburi de noapte în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, după care a luat legătura cu învinuitul pentru aot ransporta în Elveția, lucru pe care acesta l-a făcut transportând-o pe martoră cu un autoturism prin Ungaria, Austria, Germania și Franța, și apoi pe baza unor acte de identitate false de Spania, până în Elveția, în orașul, unde a condus-o pe martoră la un apartament în care locuia inc. - care a primit-o pe martora - și a cazat-o în apartamentul pe care-l deținea timp de două zile, după care a trimis-o la clubul "" din orașul am, unde a fost obligată să practice prostituția timp de peste 2 luni de zile, iar banii obținuți de aceasta în plus pe lângă cei folosiți pentru achitarea cheltuielilor față de club și pentru întreținerea sa, în sumă de cca 35.000 franci elvețieni, au fost însușiți de către inc. și inc..
De la începutul decembrie 2003 și până în cursul anului 2006, de mai multe ori a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către numita - în clubul "" din Elveția, respectiv a înlesnit practicarea prostituției de către aceasta prin asigurarea și achitarea transportului ei până la acest club din Elveția de către un elvețian pe nume zis, în condițiile în care - nu avea banii necesari pentru a se deplasa în Elveția.
În perioada cuprinsă între începutul verii anului 2002 și prima parte a anului 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit diferite sume de bani obținute de către martora (identitate atribuită) prin practicarea prostituției în clubul "" din Elveția în diferite intervale de timp din cursul anilor 2002-2003-2004, rezultând un total de peste 100.000 franci elvețieni, învinuita ajutându-i pe inc. și înv. să intre în posesia celei mai mari părți din această sumă totală de bani, prin aceea că a supravegheat activitatea desfășurată de martoră în club și a ridicat de la aceasta diferite sume de bani pe care le-a transferat ori le-a predat direct sau indirect sau prin interpuși inculpatului și înv. -.
Ulterior, prin ordonanța din 26 octombrie 2009 s-au extins cercetările față de inculpat și cu privire la alte acte materiale componente ale infracțiunii continuate de proxenetism prev. de art. 329 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal constând în îndemnarea, înlesnirea și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către (în perioada 13 decembrie 2003 - noiembie 2007), (în vara anului 2000 și luna septembrie 2008) și ( în periada anilor 2002-2003).
Măsura arestării preventive luată față de inculpatul a fost prelungită succesiv de instanță, ultima dată prin ncheierea penală nr. 48/CC/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - la data de 30 septembrie 2009, definitivă prin Decizia penală nr. 127/R/2009 a Curții de Apel Cluj din data de 5 octombrie 2009.
Ulterior acestei ultime prelungiri a măsurii arestării preventive, în perioada 8-9 octombrie 2009 inculpatul arestat în aceiași cauză ( fratele inculpatului ) în prezența apărătorului său ales și apărătorilor altor inculpați cercetați în dosarul cu nr. 46D/P/2006, revenit asupra poziției inițiale, declarând în sensul recunoașterii faptelor de care este acuzat, pe care, în opinia sa, le-a considerat infracțiuni de proxenetism și nu trafic de persoane (declarațiile aflate la dosar vol. VIII, nenumerotat, ultimele file).
În ce privește pe inculpatul, instanța de fond a arătat că acesta în continuare săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și refuză să facă declarații, arătând că înțelege să-și exercite dreptul prev. de art. 70.pr.penală.
În acest context, instanța de fond a analizat cererea de liberare provizorie sub control judiciar înaintată de inculpatul, care face obiectul prezentului dosar, referitor la care instanța a constatat că îndeplinește formal condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina sa sunt mai mici de 18 ani închisoare.
Potrivit art. 160/2 alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Aceste cerințe ale textului legal, a apreciat instanța de fond, nu sunt îndeplinite însă în privința inculpatului, existând temerea că lăsat în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Sub acest aspect, sunt relevante transcrierile convorbirilor interceptate telefonic din care rezultă încercarea de influențare a numitului "", a numitei ""( care s-a dovedit a fi ) și învinuitei ( 350- 359,. 341-342,. 367- 380, vol. III).
De altfel, în declarația sa din 23 octombrie 2009 învinuita (vol.IX dosar de urmărire penală), ce la rândul său a revenit asupra celor arătate anterior, a precizat că inculpatul și soția sa au influențat-o să aibă o atitudine nesinceră în primele declarații, iar la rândul său partea vătămată a arătat în declarația din 16 octombrie 2009 că, îi este frică de încercări de influențare din partea inculpatului și a soției sale.
Aceste probe, precum și faptul că inculpatul săvârșirea infracțiunilor justifică temerea că lăsat în libertate ar putea zădărnicii aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea comiterii de noi fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție, se poate justifica în cazul unor infracțiuni grave, de natura celor care fac obiectul dosarului cu nr. 46D/P/2006 al DIICOT Biroul Teritorial Bistrița N, doar luându-se în considerare încrederea pe care poate oferi inculpatul, că lăsat în libertate, nu va zădărnici aflarea adevărului și își va îndeplini obligațiile care i se impun.
Ori, în cauza de față, inculpatul nu oferă nici o garanție în sensul respectării dispozițiilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, rezumându-se până în momentul de față, la exercitarea dreptului prevăzut de art. 70 Cod procedură penală.
În acest context, a amintit instanța de fond, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acceptat în cazul Letellier vs. Franța, în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, care pot constitui cauza unor dezordini sociale, sunt în măsură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Așadar, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu este oportună, ar crea o tulburare a ordinii publice în comunitatea locală.
În fine, s-a menționat că prin încheierile penale nr. 82/F/7 august 2009 și nr. 85/F/ 7 august 2009 au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar și pe cauțiune depuse de inculpatul.
De asemenea, prin încheierea penală nr. 94/28.08.2009 a Tribunalului Bistrița N, definitivă prin decizia penală nr. 535/R/30.09.2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea penală nr. 107/25.09.2009 a Tribunalului Bistrița -N, definitivă prin decizia penală nr. 578/R/02.10.2009 și încheierea penală 113/F/2009 au fost respinse alte trei cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul, prezenta cerere fiind formulată înainte de soluționarea recursului declarat de inculpat împotriva ultimei încheieri, care a fost respins prin decizia penală 642/R din 21 octombrie 2009 Curții de Apel Cluj.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și a dispus obligarea acestuia, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 10 lei.
Împotriva încheierii Tribunalului Bistrița N, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, în principal, să se trimită cauza spre rejudecare instanței de fond, încheierea atacată fiind lovită de nulitate absolută, iarîn subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru acordarea liberării.
În motivarea recursului, s-a arătat că, la dosarul instanței de fond nu există o minută semnată de judecător pentru termenul din data de 28 octombrie 2009, termen la care s-a soluționat cererea de liberare provizorie, astfel că hotărârea este lovită de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 pr.pen. ca urmare a încălcării disp.art.309 alin.2 pr.pen.
În ceea ce privește hotărârea atacată, aceasta este netemeinică, deoarece, în mod greșit s-a apreciat de instanță că, există date la dosar, din care rezultă temerea că, lăsat în libertate, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Nu rezultă din lucrările dosarului că, inculpatul ar urmări comiterea altei infracțiuni sau că, lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunui martor, iar pe de altă parte, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau riscul de a se sustrage de la judecată. Până în acest moment, nu au fost decelate probe evidente din care să rezulte pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, în condițiile în care presupusele fapte, ar fi fost săvârșite la nivelul anilor 2000-2006, iar autoritățile judiciare au efectuat în tot acest interval cercetări, în acest sens fiind și dispozițiile art.5 paragraful 3 din CEDO.
Au fost invocate și motive de echitate, de egalitate de tratament juridic, arătându-se că la acest moment, ceilalți doi inculpați cercetați în dosar au fost puși în libertate, inculpatul fiind singurul cercetat în stare de arest.
De asemenea, au fost evidențiate și elementele favorabile inculpatului - lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului, anterior începerii cercetării în acest dosar ( a arătat respect față de valorile sociale și morale, a avut un comportament adecvat în familie și societate), apreciindu-se că toate aceste aspecte sunt în măsură să demonstreze lipsa pericolului pentru ordinea publcă, a lăsării în libertate a inculpatului.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Critica privind nulitatea încheierii atacate, pe motiv că la dosar nu xistă o minută semnată de președintele completului de judecată, care să reflecte rezultatul deliberării, conform art.309 pr.pen. - nu este întemeiată, deoarece în cauză s-a întocmit o astfel de minută și a fost semnată de același judecător, care a redactat hotărârea, regăsindu-se în formă olografă la fila 1 verso a dosarului de fond.
În ceea ce privește critica pe fondul recursului, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată, în cauză pronunțându-se o hotărâre legală și temeinică, respectiv, s-a respins în mod justificat cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.2 pr.pen.
Astfel, corect a reținut prima instanță că, dispozițiile art.160/2 alin.1 pr. pen. sunt îndeplinite, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul fiind pedepsite cu închisoarea mai mică de 18 ani.
În schimb, așa cum a reținut instanța, există la dosar date, din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, fiind îndeplinită deci, condiția negativă prev. de art.160/2 alin.2 teza II pr.pen. în prezență căreia, legea interzice acordarea liberării provizorii.
Sunt în acest sens, transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpat și un anume "", din perioada 06 - 09 februarie 2008 ( din care rezultă că această persoană a fost chemată la poliție pentru audieri, afirmând că a fost sunat de un lucrător de la "crimă organizată" pentru "un set de întrebări" cum se exprimă acesta, iar inculpatul îi dă indicații despre ceea ce ar trebui să spună, iar ulterior, aceeași persoană îi povestește inculpatului cum a decurs audierea); dintre inculpat și invinuita, care i se adresează cu apelativul "tati" ( așa cum declară învinuita că, ea și celelalte fete, trebuiau să foloseasă acest apelativ în convorbirile telefonice și nu numele reale) din carerezultă că, învinuita urma să fiechemată la confruntari al poliție și îi cere inculpatului "să o facă pe aia să nu vorbească" referindu-se la una din fetele cu care, probabil, urma să fie confruntată, inculpatul fiind de acord, răspunzând afirmativ "Da, lasă că vorbim noi".
De asemenea, învinuita afirmă în declarația din 23.10.2009 că inculpatul și soția acestuia - coinculpata, au inflențat-o să dea declarații nesincere în dosar, în faza inițială. Ulterior, învinuita revine și recunoaște implicarea sa în activitatea infracțională inițiată de cei doi soți, iar partea vătămată, în declarația din 16.10.2009 a arătat că îi este frică de încercări de influențare din partea celor doi soți.
Aceste date, coroborate cu atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului ( care nu i se impută însă, fiind dreptul său de a nu se autoincrimina, dar o împrejurare care se coroborează cu alte motive de temere) - îndreptățesc instanța să aprecieze că, inculpatul va încerca și pe viitor să zădărnicească aflarea adevărului, prin modalitățile arătate.
Așa fiind, în mod întemeiat a fost respinsă cererea de liberare provizorie, fiind inutil a mai analiza, în aceste condiții, celelalte argumente susținute în recurs în sprijinul admiterii cererii - lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului anterior comiterii presupuselor fapte, egalitatea de tratament juridic cu ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate.
Irelevant este și faptul că, s-a ridicat problema legalității mijloacelor de probă din care rezultă datele mai sus arătate, în sensul că, audierea unor părți din dosar s-a făcut fără încunoștințarea apărătorului inculpatului, la cererea respectivelor părți, care au arătat că nu doresc să dea declarații în preznța acestuia ( cum este și cazul părții vătămate ). Aceasta, deoarece, datele mai sus arătate rezultă nu numai din declarațiile unor astfel de părți ( care au refuzat să fie audiate în prezența apărătorului inculpatului), ci și din alte mijloace de probă și oricum, pentru condiția prev. de lege, nu se impune existența unor probe certe, obținute în condițiile prevăzute de lege, ci doar existența unor date din care să rezulte temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, deci, existența unor indicii, unei presupuneri rezonabile în acest sens, legalitatea modului de obținere a unor astfel de date urmând a fi analizată ulterior, fie ca urmare a unei plângeri ce poate fi adresată în cursul urmăririi penale în baza art. 275.pr.pen. fie, în eventualitatea trimiterii în judecată a inculpatului, cu ocazia cercetării judecătorești și analizării valabilităților mijloacelor de probă, în virtutea dispozițiilor art.64.pen.
Față de toate aceste considerente, recursul în cauză se constată a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 28.02.1973) aflat în Arestul B-N, împotriva încheierii penale nr. 115 din 28 octombrie 2009 Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./Dact.
4 ex./ 19.11.2009
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
