Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 674/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 674/
Ședința publică din 09 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din 5 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat inculpatul, asistat din oficiu de avocat, în baza delegației nr.4266/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului inculpatului să ia legătura cu aceasta în vederea pregătirii apărării.
Inculpatul precizează că a declarat și el recurs împotriva încheierii din 5 2009.
Curtea suspendă sedința de judecată, pentru a se solicita de la Penitenciarul Colibași dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a încheierii atacate, pentru a se verifica cele susținute de inculpat.
După ce s-a depus la dosar copia dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a încheierii atacate, din care rezultă că inculpatul a declarat recurs, la a doua strigare a cauzei s-a prezentat inculpatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul parchetului, expune motivele de recurs, arătând că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în perioada 1995 - 2004, infracțiunilor: asociere pentru săvârșirea de infracțiuni urmată de executare; instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată;, instigare la evaziune fiscală; instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave; instigare la spălare de bani; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată; participație improprie la săvârșirea de infracțiuni de folosire la Autoritatea Vamală de acte falsificate; participație improprie la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la evaziune fiscală; spălare de bani, toate cu aplicația disp. art.33 lit a și Cod penal.
Invocarea instanței de fond că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, este criticabilă, deoarece temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare menținea măsurii arestării, este dovedită de complexitatea cauzei, numărul mare de părți implicate, anvergura activităților infracționale, natura acestor infracțiuni și necesitatea unei reacții eficiente din partea autorităților.
Inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol, constă în posibilitatea continuării activității infracționale, a influențării martorilor ori a părților vătămate, în reacția colectivă față de anumite stări de lucruri ce ar putea produce perturbări la nivelul ordinii publice și al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă.
Pentru infracțiuni de natura celor comise de inculpat, pe lângă deosebita lor gravitate, sancționată de legiuitor, trebuie evidențiată și reacția publicului față de săvârșirea acestor infracțiuni, producerea unei tulburări sociale de natură a justifica detenția, chiar dacă în cauză a trecut mai mult timp de la începerea cercetărilor.
Împrejurarea că, s-a început cercetarea judecătorească, este cu atât mai importantă pentru aflarea adevărului, întrucât urmează a se proceda la ascultarea inculpaților, a părților vătămate, a martorilor și chiar dacă presupune o prelungire în timp, nu impietează asupra stării de detenție a inculpatului, atâta timp cât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, ar fi justificată, în cazul schimbării temeiurilor care au determinat arestarea, ori, acestea nu au fost schimbate, nu au fost modificate, cea ce impune menținerea în continuare a stării de arest.
Trebuie avut în vedere și faptul că tribunalul, prin încheierile anterioare, de fiecare dată, apreciind asupra pericolului concret pentru ordinea publică, a menținut măsura arestării.
Având în vedere modalitatea săvârșirii faptelor, gravitatea acestora și urmările produse, urmează a se constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, motive pentru care, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond menținerea măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia, cu obligarea de a nu părăsi țara. Precizează că recursul declarat de inculpat vizează înlăturarea măsurii arestării preventive. Apreciază că după 1 an și 7 luni, timp în care nu s-a făcut nici o cercetare, nu s-au audiat martori, nu avea cum să se schimbe ceva, ori măsurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă. Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, înlăturarea măsurii arestării preventive, revocarea în totalitate a acestei măsuri și judecarea acestuia în stare de libertate. În ceea ce privește recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul parchetului, cu privire la recursul declarat de inculpat, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 5 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.139 alin.1 Cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului (născut la data de 12 iunie 1965, domiciliat în municipiul M C, -, deținut în Penitenciarul Colibași ) cu măsura preventivă prevăzută de art.136 lit.c rap. la art.145/1 Cod pr.penală, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Au fost instituite în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1 Cod pr.penală, iar în legătură cu cele prevăzute de art.145 alin.1/2 Cod pr.penală, i s-a interzis acestuia să se apropie de ceilalți inculpați, martori sau alte părți din dosar sau să comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.145/1 rap. la art.145 alin.3 Cod pr.penală.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul nr.286/P/2004, întocmit la data de 18 martie 2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
-asociere pentru săvârșirea de infracțiuni urmate de executare, prevăzută de art.323 alin.2 Cod penal;
-instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.25 rap.la art.215 alin.1, 2 și 5 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;
-instigare la evaziune fiscală prevăzută de art.25 rap. la art.13 din Legea nr.87/1994, pentru fapte săvârșite până la data de 28 august 2003, respectiv art.25 rap. la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, pentru fapte săvârșite după data de 28 august 2003, cu referire la art.9 lit.c din Legea nr.241/2005;
- instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.25 rap. la art.215/1 alin.2 Cod penal;
-instigare la spălare de bani prevăzută de art.25 Cod penal, rap. la art.23 alin.1 lit.a, b și c din Legea nr.21/1999, pentru actele materiale săvârșite în perioada 23 mai 1999 - 15 decembrie 2002, respectiv art.25 Cod penal rap. la art.23 alin.1 lit.a, b și c din Legea nr.656/2002, pentru actele săvârșite în intervalul 15 decembrie 2002 - aprilie 2004;
-instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.25 rap. la art.290 Cod penal;
-participație improprie la săvârșirea de către numitul - administrator la " ", a infracțiunii de folosirea la autoritatea vamală de acte falsificate prevăzută de art.178 din Legea nr.141/1997, cu aplicația art.31 Cod penal;
-participație improprie la înșelăciune cu consecințe deosebit de grafe prevăzute de art.31 rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal;
-participație improprie la evaziune fiscală prevăzută de art.31 Cod penal, rap.la art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.87/1994, cu aplicația art.13 Cod penal;
-spălare de bani prevăzută de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002.
In esență, actul de trimitere în judecată a stabilit: Inculpatul a mobilizat și a adunat laolaltă persoane din cele mai diverse medii socio-culturale exploatând cu eficiență maximă personalități șovăielnice și caractere îndoielnic, înfrângând prin forță, amenințare, șantaj și teroare orice încercare de manifestare a vreunei forme de opoziție, astfel că în perioada 1995-2004 reușit să inițieze, creeze și consolideze în zona de centru a țării o puternică și disciplinată rețea de crimă organizată și corupție ale cărei acțiuni coordonate au condus - doar pe palierul criminalității economico-financiare - la prejudicierea statului cu sume importante de bani. Grupul criminal organizat condus de inculpat și coordinat de numitul, considerat locotenentul său, a reușit să pună în dependență și să controleze persoane ce dețineau funcții de conducere în instituțiile statului cu rol în administrarea banului public ori în păstrarea și asigurarea ordinii și liniștii publice, domeniul predilect de acțiune al grupului criminal condus de inculpat a fost cel al producerii și comercializării de produse alcoolice. Tot astfel, în perioada martie 1998 - ianuarie 2000, inculpatul acționând în numele și pe seama " " M C, prin utilizarea de documente financiar contabile false ce atestau contrar realității producerea și comercializarea în regim de scutire de accize a produsului spirt medicinal, a reușit prin inducerea în eroare a reprezentanților autorităților fiscale din teritoriu care au aprobat în mod necuvenit rambursarea de la bugetul de stat către respectiva societate comercială, cu titlu de accize și tva. a sumei totale de 11.343.287.392 lei (Rol). De asemenea, prin transferuri bancare succesive fundamentate pe relații comerciale fictive (achiziționarea de alcool rafinat vrac de la " ", inculpatul a delapidat din gestiunea " " MCa sumei de 7.582.415.185 lei Rol cât și spălarea respectivei sume de bani, mai întâi prin virarea acesteia în contul unor societăți fantomă, iar apoi prin ridicarea ei în numerar din cont cu justificări fictive. In aceeași perioadă, septembrie 198 - septembrie 2000, inculpatul acționând în numele și pe seama "" M C și " ", prin folosirea de documente financiar-contabile false care atestau, contrar realității, producerea și comercializarea în regim de scutire de acciză a produsului spirt medical, a indus în eroare reprezentanții autorităților fiscale din teritoriu care au aprobat în mod necuvenit rambursarea de la bugetul de stat cu titlu de accize și tva a sumei totale de 115.990.469.530 lei /Rol).
Cauza se află spre judecată în primă instanță la TRIBUNALUL ARGEȘ și face obiectul dosarului nr-, cu termen de soluționare la data de 19 2009.
Prima instanță, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cod pr.penală, a constatat că nu se mai impune menținerea acesteia, luată la data de 25 februarie 2008 de Curtea de Apel București, întrucât sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod pr.penală, respectiv înlocuirea măsurii cu o alta, prevăzută de art.136 alin.1 lit.c Cod penală, anume cu aceea de a nu părăsi țara, întrucât în prezent s-au schimbat temeiurile inițial avute în vedere.
A reținut prima instanță, în fundamentarea soluției de aplicare a dispozițiilor art.139 alin.1 Cod pr.penală, că nu există nici o dovadă că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol concret pentru ordinea publică, față de împrejurarea că faptele imputate grupului infracțional (17 inculpați) din care face parte și inculpatul, sunt comise cu mult timp în urmă, respectiv în perioada 1998-2000 și, în raport de dispozițiile art.5 paragraful 3 CEDO, durata scursă de la data arestării (25 februarie 2008) depășește rezonabilitatea unui proces echitabil.
Impotriva încheierii au formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și inculpatul.
In recursul său, parchetul critică hotărârea pentru neleglitate și netemeinicie susținând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, acestea subzistă și în prezent impunând în continuare menținerea măsurii. Sunt astfel îndeplinite și în prezent cele două condiții privind luarea măsurii arestării preventive (pedeapsă prevăzută mai mare de 4 ani și pericol concret pentru ordinea publică). In ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, s-a susținut în motivele de recurs, că acesta constă în posibilitatea continuării activității infracționale a influențării martorilor ori a părților vătămate, în reacția colectivă față de anumite stări de lucruri ce ar putea produce perturbări la nivelul ordinii publice și al respectului față de lege.
Inculpatul a criticat, de asemenea hotărârea, pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că se impunea revocarea măsurii arestării preventive și nu înlocuirea acesteia cu obligația de a nu părăsi țara, deoarece timp de un an și 7 luni, prima instanță nu a administrat nici o probă.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, se constată că este fondat recursul formulat de parchet, întrucât prima instanță, în mod neîntemeiat, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Pe cale de consecință, recursul inculpatului, care vizează revocarea măsurii arestării preventive este nefondat, atât timp cât subzistă în continuare temeiurile care au justificat luarea măsurii.
Este necontestat faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor menționate, imputându-i-se săvârșirea, alături de alți 17 inculpați pe care i-a coordonat, a unor infracțiuni grave, soldate cu prejudicii mari cauzate statului român.
De la data de 6 aprilie 2009, de când cauza a fost înregistrată la TRIBUNALUL ARGEȘ, ca urmare a strămutării de la Tribunalul București, nu au fost făcuți "pași" în cercetarea judecătorească, deși au fost acordate mai multe termene de judecată, respectiv 9 aprilie 2009, 28 aprilie 2009, 26 mai 2009, 23 iunie 2009, 21 iulie 2009, 18 august 2009, 22 septembrie 2009 și 5 2009.
Intr-adevăr, dată fiind complexitatea cauzei, determinată de numărul mare al inculpaților și al părților cu care nu s-a putut îndeplini procedura de citare, instanța a acordat mai multe termene de judecată, unele fiind date la cererea inculpaților pentru a-și pregăti apărarea sau pentru a-și angaja apărător. Tot astfel, au fost acordate termene (26 mai 2009) pentru a se desemna câte un apărător din oficiu pentru fiecare inculpat. Totuși, în perioada în care dosarul se afla pe rolul Tribunalului București, inculpatul-recurent a fost ascultat, respectiv la data de 4 septembrie 2009 (77) unde a precizat că-și menține declarația dată în fața magistratului Tribunalului București, la momentul în care a fost arestat preventiv și că nu mi are nimic de adăugat.
Prin urmare, față de această împrejurare, se constată că termenul scurs de la trimiterea în judecată a inculpatului-recurent nu a depășit rezonabilitatea unui proces echitabil, astfel cum acest drept este înscris în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, se constată că sunt asigurate toate condițiile privind judecarea inculpatului într-un termen rezonabil, în raport de natura cauzei respective.
Revenind la măsura luată de tribunal se observă că au fost ignorate dispozițiile prevăzute de art.160/b alin.3 Cod pr.penală, potrivit cărora "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Aceste dispoziții îndrituiau prima instanță să mențină măsura arestării preventive a inculpatului, atât timp cât subzistau temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, care au determinat luarea acesteia.
Astfel, pedepsele prevăzute pentru infracțiunile imputate sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului-recurent prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor imputate inculpatului-recurent, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Ca atare, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, deoarece nu de puține ori, acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva fenomenului infracțional.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/b alin.3 rap. la art.148 lit.f Cod pr.penală, prima instanță trebuia să mențină pe mai departe măsura arestării preventive a inculpatului și nu să o înlocuiască cu cea a obligării de a nu părăsi țara. Aceasta, deoarece, numai astfel se poate asigura buna desfășurare a procesului penal, în sensul dispozițiilor art.136 alin.1 teza I din Codul d e pr.penală.
In concluzie, se va admite recursul formulat de parchet, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală și dispunând rejudecarea, se va casa în parte încheierea recurată, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art.139 alin.1 Cod pr.penală, iar pe cale de consecință, se va dispune, potrivit art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, menținerea în continuare a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul recurent.
Pentru motivele arătate, se va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva aceleiași încheieri de către inculpatul, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din data de 5.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată în sensul că înlătură aplicarea dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură penală cu toate consecințele.
Conform art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive aplicată inculpatului, pe care o menține în continuare.
Menține în rest dispozițiile încheierii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași încheieri și îl obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina
dr.Gh.- -
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored./ex.5
Jud.fond
12 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
