Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 693/R/MF
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale, declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 4 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistreat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar, recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocați aleși, în baza delegațiilor de la dosar, recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar și recurenții inculpați, în stare de arest și asistați de avocați aleși și, în baza delegațiilor de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.1 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor recurenților inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați -, -, și, în temeiul art. 38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită admiterea recursurilor, desființarea hotărârii primei instanțe cu privire la modalitatea în care a fost privită măsura arestării preventive și trimiterea cauzei spre rejudecare. În această situație inculpații ar ieși din mandat, întrucât la data de 09.11.2009 acesta a expirat, iar în prezent s-ar afla în afara mandatului. Susține că la discutarea prelungirii măsurii arestării preventive, judecătorul fondului a uitat să dea cuvântul tuturor inculpaților și lipsa ultimului cuvânt ar duce la o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare, întrucât ar fi vorba de nulitate absolută prev. de art. 197 alin.2, cu atât mai mult, cu cât în această cauză este vorba și de art.7 din Legea 39/2003. Din motivarea cuprinsă în încheierea de ședință, judecătorul și-a întemeiat prelungirea măsurii arestării preventive pe legăturile dintre inculpați, pe personalităților fiecăruia și a argumentat oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive tocmai pentru a preveni săvârșirea altor infracțiuni. Modul în care judecătorul fondului a reținut argumentele care pledează pentru menținerea arestării sunt argumente neconvingătoare care duc la o nemotivare propriu zis cu privire la motivele pentru care se impune menținerea arestării preventive. Menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut pe o motivație, singura care este și arătată explicit, respectiv că, în recurs, deși a fost dispusă înlocuirea măsurii arestării preventive anterior, a apreciat că nu se impune și judecătorul a preluat acest aspect, arătând că, întrucât decizia instanței de recurs a fost de a menține măsura arestării preventive ar fi argumentul convingător. Acesta nu putea fi reținut ca argument întrucât nu există autoritate de lucru judecat. Însăși desfășurarea lucrărilor între cele două momente procesuale când a fost ultima verificare și ultima hotărâre a instanței de recurs, apreciază că ar fi fost deja o schimbare care ar fi dat dreptul la o revocare a măsurii arestării. Susține că nu s-a schimbat practica ÎCCJ a secției penale în materia arestării, în sensul în care a fost publicat penultimul număr al buletinului casației, respectiv decizia nr.1730 din mai 2009, care este depusă și la dosarul cauzei, prin care s-a pronunțat pedeapsa de 2 ani și 7 luni de zile, chiar și pentru infracțiuni deosebit de grave. Este o depășire a unui termen rezonabil ceea ce justifica în opinia ÎCCJ înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Nu există la dosarul cauzei dovezi care să înfrângă dreptul de a fi judecați inculpații în stare de libertate.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă. Susține că procesul penal este început din anul 2005, iar pe durata urmăririi penale care s-a desfășurat în cea mai mare discreție, inculpații din prezenta cauză nu au aflat decât după o perioadă mare de timp, deși trebuia să li se aducă de îndată la cunoștință și apreciază că ei au fost privați de acest drept. Pe durata judecării cauzei, din nici una dintre probele administrate până în prezent nu rezultă că faptele au fost săvârșirii așa cum au fost descrise în actul de sesizare și, dimpotrivă rezultă că nu prea sunt fapte, sau nu sunt deloc. Consideră că au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive, iar probele de la urmărirea penală sunt făcute fără prezența apărătorului și fără să fie înștiințați inculpații că sunt învinuiți de ceva.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea acestei măsuri cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În rechizitoriu, la pag.77 este descrisă fapta inculpatului, de unde rezultă că este vorba de o singură convorbire telefonică, pe care avut-o cu unul dintre inculpați și pe care acesta o recunoaște. Apreciază că inculpatul are o situație aparte, întrucât nu se enumără printre faptele numeroase a celorlalți inculpați. Este trimis pentru o complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de șantaj. I se reține și art.7 din Legea 39, dar negăsindu-l în nici una dintre celelalte fapte nu i se poate reține această infracțiune. Infracțiunea de șantaj este pedepsită și nu se reține cu art.41, întrucât inculpatul nu are decât un singur act material-discuția la telefon-. Solicită a se avea în vedere că în timpul detenției inculpatului i-au murit părinții, este foarte bolnav, are un copil cu probleme de sănătate majore și nu are antecedente penale.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, și, solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii criticate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților. Critică încheierea tribunalului, în sensul că nu se face decât a se prelua telegrafic pentru fiecare dintre inculpați anumite concluzii din rechizitoriul parchetului, fără a se raporta aceste concluzii la probatoriul administrat până în prezent. Nu sunt indicii din care să rezulte că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi influențată de lăsarea în libertate a inculpaților. Achiesează și la concluziile celorlalți apărători.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire cu obligarea de a nu părăsi țara și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică. Instanța a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul -, temeiul prevăzut de art. 148 lit. f, iar pentru ceilalți inculpați lit. b,c și Nici unul dintre acestea nu s-au schimbat, ele subzistă în continuare, inculpații fiind judecați pentru mai multe infracțiuni: spălare de banii, infracțiuni de corupție, evaziune fiscală, înșelăciune, șantaj, lipsire de libertate, asociere și aderare la un grup de criminalitate organizată. Fiecare dintre aceste infracțiuni sunt pedepsite de Codul penal cu pedepse mai mari de 4 ani, iar pericolul pentru ordinea publică este apreciat, ținând seama de faptul că de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent, inculpații chiar și în stare de arest au încercat influențarea martorilor și părților vătămate. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, mai sunt de audiat o parte din părțile vătămate, 10 martori și urmează a se depune raportul de expertiză contabilă.
Cu privire la faptul că instanța de fond nu ar fi luat ultimul cuvânt inculpatului, în încheierea din 04.11.2009, la fila 6, în ultimul cuvânt se menționează că acestuia i s-a dat cuvântul.
Avocat, în replică, arată că nu este vorba de inculpatul - și de inculpatul căruia nu i s-a dat ultimul cuvânt.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului. Precizează că este arestat de 2 ani și 5 luni de zile, are un copil bolnav și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Precizează că este bolnav și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 2 ani și 5 luni de zile, are 2 copii minori în întreținere, are averea confiscată și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului. Precizează că este bolnav de hepatită cronică și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că are un copil minor în întreținere, iar la tribunal nu i s-a dat ultimul cuvânt. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 2 ani și 5 luni de zile și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin încheierea din 4 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis cererea formulată de inculpatul, prin apărător și s-a dispus ca expertul numit în cauză să răspundă și la obiectivele referitoare la SC SRL, cu excepția obiectivului de la pct.5-fila 183 dosar și SC SA.
S-au respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații -, și și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații - și -.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, în comuna, județul V, cu domiciliul în municipiul Râmnicu V, str. G-ral, nr 5, -.A,.8, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași;, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, în comuna, județul V, cu domiciliul în orașul H,-, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în comuna, județul V, domiciliat în municpiul Râmnicu V, str. G-ral, nr. 5, - scara A,.4, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în orașul,-, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și a, născut la data de 05.01.1960, în Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și, fiul lui și -, născut la data de 05.07.1973 în municipiul Râmnicu V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, cu privire la starea de arest, instanța de fond, având în vedere că arestarea preventivă pentru cei 7 inculpați urmează să expire la data de 9 2009, în virtutea dispozițiilor art.3002Cod de pr.penală, a luat spre examinare verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a tuturor inculpaților.
In acest sens, menționează tribunalul, cei 7 inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT-Biroul Teritorial Vâlcea, pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave privind spălarea de bani, infracțiuni de corupție, evaziune fiscală, înșelăciune, criminalitate informatică, lipsire de libertate, asocierea și aderarea la un grup de criminalitate organizată, arestarea preventivă pentru inculpații -, și, luându-se în temeiul disp.art.148 lit.b,c și f Cod pr.penală, iar pentru inculpații - și în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală.
In continuare, tribunalul prezintă rolul pe care l-a avut fiecare inculpat în declanșarea activității sale infracționale, precum și persoana fiecăruia.
Astfel, inculpatul -, pe lângă faptul că este cunoscut cu antecedent penale, are în continuare influență asupra persoanelor cu care a intrat în contact.
Inculpatul administratorul societății înființată de inculpatul, om de încredere al acestuia, împreună au pus bazele organizării unor grupuri structurate ai căror membri au acționat în mod coordonat pentru comiterea mai multor infracțiuni grave.
Inculpatul, angajat al societății înființate de inculpatul -, aducea la îndeplinire orice dispoziție și ordin primite de la șeful ierarhic, multe dintre ele de natură infracțională, era folosit la recuperarea unor sume de bani, amenințarea și intimidarea unor debitori.
Inculpatul, îl sprijinea pe inculpatul în diferite acțiuni ilegale de recuperare unor sume de bani. Acesta avea ca principală îndeletnicire supravegherea, protecția și colectarea sumelor de bani de la persoane care accesau sisteme informatice.
Mai mult inculpatul a fost liberat sub control judiciar și nu a respectat obligațiile puse de instanță, astfel că s- revocat liberarea provizorie sub control judiciar și s-a dispus rearestarea inculpatului.
Inculpatul, angajat la societatea al cărui acționar era -, recidivist, alături de inculpatul aducea la îndeplinire dispozițiile primite de la inculpatul.
Inculpatul -, recidivist, alături de și conducătorul unei societăți comerciale profitabile, acorda împrumuturi modice cu dobânzi cuprinse între 15-25% pe lună, apoi procedau în așa fel încât victimele să se afle în imposibilitate de a le restitui sumele și dobânzile aferente,
Inculpatul, cu multiple condamnări anterioare, deținător alături de și a unei societăți comerciale, a acordat de asemenea, împrumuturi cu dobânzi între 15-25% pe lună, procedând în așa fel de a pune victimele în imposibilitate de a le restitui sumele împrumutate și dobânzile, după care prin șantaj și constrângere fizică le deposeda de apartamente, case, terenuri, utilaje, autovehicule, etc.
Având în vedere o atare situație de fapt, tribunalul a apreciat, că de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere la acea dată, în sensul că există date că inculpații, în stare de libertate pot influența administrarea probelor, pot pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, a reținut tribunalul, nu au fost audiate toate părțile vătămate, toți martori, nu s-a depus raportul de expertiză contabilă, astfel că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea influența aceste probe și la momentul actual nu este oportună.
Datorită influenței materiale pe care o au unii din inculpați - - și, mulți dintre martori și chiar părți vătămate au tendința de a-și schimba depozițiile în instanță, chiar în situația în care aceștia se află în stare de arest.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -, - și, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele critici comune, așa cum rezultă din apărările efectuate de aceștia, și anume:
-Cu ocazia discutării menținerii arestării preventive la prima instanță, nu s-a dat ultimul cuvânt tuturor inculpaților, ceea ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, în cauză fiind incidente prevederile art.197 alin.2 Cod pr.penală, vizând nulitatea absolută.
-Motivarea tribunalului este neconvingătoare, ea echivalând cu o nemotivare propriu-zisă a hotărârii, privind menținerea arestării preventive.
-In ceea ce privește pe recurentul-inculpat se impunea analizarea situației acestuia în mod separat, având în vedere că are o situație aparte, fiind trimis în judecată numai pentru anumite fapte, și anume pentru complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de șantaj, la care adăugându-se și situația sa familială precum și starea sa precară de sănătate, toate acestea trebuind să conducă la revocarea măsurii arestării preventive, ceea ce prima instanță nu a făcut.
-Este depășit cu mult termenul rezonabil în această cauză în care arestarea durează de foarte mult timp, astfel că și sub acest aspect se impune revocarea măsurii arestării preventive, nemaisubzistând temeiurile inițiale ale acesteia, cu atât mai mult cu cât probatoriul administrat este aproape epuizat.
-Față de cele arătate, în situația totuși în care instanța nu s-a orientat la revocarea măsurii arestării preventive, se impunea, în subsidiar, cel puțin înlocuirea măsurii arestării preventive privative de libertate cu o altă măsură restrictivă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Inainte, însă, de a analiza fiecare din aceste critici, așa cum au fost formulate, se impune a rezuma, în esență, situația de fapt, constând în aceea că inculpații ar fi săvârșit infracțiuni deosebit de grave privind spălarea de bani, infracțiuni de corupție, evaziune fiscală, înșelăciune, criminalitate informatică, lipsire de libertate, asocierea și aderarea la un grup de criminalitate organizată, prin astfel de presupuse fapte inculpații obținând direct sau indirect de la diverse persoane fizice de bună-credință un beneficiu financiar și material, în realizarea acestui scop fiind urmărite drept victime oameni de afaceri cu potențial care apelau atunci când aveau nevoie pentru împrumuturi modice la acești inculpați, pretinzându-le dobânzi excesiv de mari de 15-25% pe lună, ulterior aceste persoane fiind în imposibilitate de a restitui capitalul împrumutat și dobânda aferentă, așa cum, de altfel, au fost nuanțate pentru fiecare inculpat
Pornind de la această stare de fapt, curtea va analiza menținerea sau nu a arestării preventive, potrivit dispozițiilor art.300/2 raportat la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, raportată, desigur, și la criticile formulate de apărare, așa cum au fost arătate, astfel:
-In legătură cu prima critică, în sensul că nu s-ar fi acordat tuturor inculpaților cuvântul, ceea ce ar atrage existența nulității absolute și casarea cu trimitere spre rejudecare, o atare critică nu poate fi însușită, întrucât din preambulul hotărârii, așa cum a fost redactat de către grefier și care corespunde și notelor ce au fost solicitate, rezultă că inculpații au beneficiat de ultimul cuvânt, așa cum pretind dispozițiile art.341 alin.1 Cod pr.penală.
-De asemenea, în legătură cu faptul că hotărârea este nemotivată, în sensul că aceasta nu este suficientă și nu este convingătoare, nici o atare apreciere nu poate fi reținută, întrucât judecătorul fondului a răspuns exigențelor motivării cerută de legea procesuală penală, motivare ce nu a fost făcută global, ci cu referire la fiecare inculpat în parte, concluzionând, apoi, în esență, că lăsarea în libertate a tuturor inculpaților ar prezenta în continuare un pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere că dacă inculpații ar fi liberi, ar afecta în mod grav relațiile și valorile sociale care alcătuiesc ordinea publică, precum și sentimentul de siguranță pe care trebuie să-l aibă membrii comunității, când sunt săvârșite astfel de fapte de un pericol social sporit, dar și de asocierea sau aderarea lor la un grup infracțional.
Este adevărat că în motivare s-a făcut vorbire de faptul că hotărârile anterioare de punere în libertate a inculpaților nu au fost împărtășite de către instanța de recurs, dar aceasta este o susținere subsidiară, ce completează susținerea esențială, în sensul că și la acest moment subzistă temeiul inițial al arestării, cu referire la pericolul concret pentru ordinea publică, prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, ce a constituit temei al arestării pentru fiecare inculpat, la care se adaugă, de altfel, și celelalte temeiuri pentru care s-a dispus arestarea preventivă pentru fiecare inculpat.
Cu referire la acest pericol concret pentru ordinea publică, curtea, ca și tribunalul, nu poate face abstracție de gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de inculpați, așa cum sunt reținute în esență ca stare de fapt, prezentate mai sus, de constituirea unor grupuri infracționale organizate care afectează climatul de ordine, siguranță și încredere în eficiența acțiunilor sistemului judiciar ce încearcă să atenueze sau să înlăture astfel de presupuse activități infracționale cu un pericol social extrem de ridicat, luând în considerare, sub acest aspect, ca și tribunalul, o eventuală reacție negativă a comunității dacă inculpații ar fi puși în libertate.
Sub acest aspect, astfel, tribunalul în mod corect a motivat menținerea arestării preventive prin menținerea temeiurilor inițiale ale acesteia, așa cum pretind dispozițiile art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, ce fac obiectul prezentei cauze, temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, impunând și la acest moment privarea de libertate în continuare a inculpaților arestați în această cauză.
Rezultă, astfel, că hotărârea primei instanțe este suficient motivată pentru se ajunge la astfel de concluzii de menținere a arestării preventive, concluzii împărtășite și de curte, potrivit celor exprimate mai sus, înlăturând, astfel, critica unei insuficiente sau unei motivări neconvingătoare efectuate de tribunal.
-Cu referire la situația particulară a inculpatului, curtea constată că acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de complicitate la șantaj, faptă prev. de art.26 rap. la art.194 alin.1 Cod penal, și de asociere în scopul comiterii de infracțiuni prev. și ped. de art.7 din Legea nr.39/2003, este adevărat mai puține infracțiuni reținute în sarcina sa comparativ cu ceilalți inculpați, așa cum susține apărarea, însă, în opinia curții, și în privința acestui inculpat tribunalul a apreciat că se impune menținerea în continuare a arestării preventive, deoarece temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, așa cum a fost analizat mai sus, subzistă, de asemenea, la inculpatul recurent și în acest moment, ceea ce justifică în continuare privarea de libertate.
Este adevărat că, inculpatul-recurent are o situație familială mai deosebită și o sănătate precară, așa cum le invocă în apărarea sa, dar astfel de situații sau stări, vizând persoana inculpatului, urmează a fi apreciate cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei și mai puțin în cadrul aprecierii asupra menținerii sau nu a arestării preventive ce face obiectul acestei cauze.
De altfel, de menționat, sub acest aspect, că nu se impune punerea sa în libertate este și faptul că recurentul-inculpat a mai beneficiat de liberare provizorie sub control judiciar, fiind pus în libertate la data de 5 decembrie 2008, în baza deciziei penale nr.681/R/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, însă, întrucât nu a respectat condițiile impuse de instanță, s-a dispus revocarea acestei liberări, și, implicit, arestarea din nou a inculpatului.
-Nici critica vizând depășirea duratei termenului rezonabil nu poate fi primită, chiar dacă inculpații sunt arestați de o perioadă mai mare de timp, întrucât nu sunt întrunite toate criteriile vizând aprecierea depășirii duratei unui termen rezonabil pe care jurisprudența națională și a Curții Europene a Drepturilor Omului le-a stabilit în această materie.
Astfel, deși în cauză durata arestării preventive a atins o perioadă de aproximativ 2 ani și 4 luni, totuși, în aprecierea termenului rezonabil, conform dispozițiilor legii interne dar și a dispozițiilor art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie avute în vedere criteriile la care s-a făcut referire mai sus, și anume complexitatea cauzei dar și comportamentul părților.
Totodată, cu privire la complexitatea cauzei, curtea constată că aceasta nu poate fi pusă la îndoială, având în vedere numărul mare de inculpați, natura presupuselor infracțiuni reținute în sarcina lor, constituirea într-un grup criminal organizat, analiza presupusei activități infracționale a fiecărui inculpat dar și în privința grupului criminal organizat, toate acestea determinând multiple amânări a cauzei, mai ales pentru administrarea probelor, cum ar fi de pildă și nefinalizarea raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză la cererea unuia dintre inculpați, pentru audierea de părți vătămate, de martori care, deși citate, nu s-au prezentat, sau alte asemenea împrejurări.
In același timp, curtea constată că un interval de timp în care această cauză a stat în nelucrare este datorată nu insuficienței diligențe a autorităților de a soluționa această cauză într-un termen rezonabil, ci și inițiativei părților, a inculpaților în cauză atunci când aceștia și-au exercitat drepturile procesuale pe care legea le conferă, cum ar fi acela al soluționării unei excepții de neconstituționalitate ridicată în această cauză.
In acest sens, se poate exemplifica în concret că timp de 4 luni de zile cercetarea judecătorească a fost suspendată, întrucât dosarul a fost înaintat la Curtea Constituțională la 11 martie 2008, potrivit deciziei penale nr.139/R din 5 martie 2008 Curții de APEL PITEȘTI, iar reluarea judecății a avut loc prin trimiterea dosarului din nou la instanță, în urma soluționării excepției de neconstituționalitate, trimitere care s-a făcut la data de 17 iulie 2008.
De aceea, curtea consideră că această durată de nelucrare în cauză determinată chiar de inculpați, nu poate fi luată în considerare de către curte, în aprecierea unui astfel de termen rezonabil.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Wiensztal Poloniei, 43748/98 din 30 mai 2006, apreciat că trecerea unei perioade de 2 ani și 2 luni de la momentul arestării nu conduce automat la încălcarea prevederilor art.5 paragraful 3 din Convenție, cauza fiind complexă cu mai mulți coacuzați, unde procesul adunării elementelor probatorii este adesea dificil, obiectul activității infracționale vizând pretinse fapte reținute în sarcina reclamantului, suspectat de cooperare cu o organizație criminală pentru spălare de bani și alte fraude, Curtea apreciind că instanța națională a justificat în mod corect prelungirea detenției de fiecare dată, cu motive relevante și suficiente, având în vedere gravitatea infracțiunilor de care era acuzat, pericolul de influențare a martorilor în cazul eliberării.
Așa fiind, luând în considerare și această apreciere a Curții Europene a Drepturilor Omului în această speță asemănătoare ca natură și tip de activitate infracțională, dar ca și durată a detenției preventive, termenul rezonabil nu poate fi considerat depășit, curtea respingând astfel criticile inculpaților sub acest aspect.
-Nici ultima critică vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura alternativă restrictivă dar nu privativă de libertate, cum este aceea de a nu părăsi localitatea sau țara, nu poate fi primită, pe considerentele mai sus expuse, având în vedere analiza nuanțată, efectuată mai înainte, cu privire la subzistența în continuare a temeiurilor inițiale ale arestării, mai ales a celui prevăzut la art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, vizând pericolul concret pentru ordinea publică ce subzistă și la acest moment, având în vedere nu numai gravitatea presupuselor fapte, dar și eventuala rezonanța negativă în rândul comunității, dacă organele îndreptățite de lege ar dispune punerea în libertate a acestor inculpați pentru asemenea fapte reținute în sarcina lor.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte critici care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga pe fiecare recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, fiul lui și a, născut la data de 05.01.1960, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971 și, fiul lui și -, născut la data de 05.07.1073, aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 04 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Raluca Elena
dr.- - -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/2 decembrie 2009
Jud.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
