Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 698/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.698
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 31 iulie 1988, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpat, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 6017 eliberată de Baroul Prahova, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, susține că
acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii dată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât o consideră nelegală și netemeinică.
Susține de asemenea că, inculpatul este singurul întreținător al familiei, are un copil minor în vârstă de 2 ani și 7 luni, iar soția sa este bolnavă.
Supune atenției instanței de control judiciar faptul că acesta și-a recunoscut vina, este la primul contact cu legea penală iar prejudiciul cauzat este foarte mic (17 lei) și recuperat în totalitate.
Nu consideră că recurentul - inculpat ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate mai mult decât atât are cunoștință de obligațiile ce-i revin în situația în care ar fi pus în libertate.
În concluzie, pentru cele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și pe fond admiterea cererii formulată de recurent aceea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, având în vedere că potrivit dispozițiilor procedurale încheierile de acest fel nu sunt supuse nici unei căi de atac.
La solicitarea instanței apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, față de concluziile reprezentantului Ministerului Public, precizează că lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, urmând să se supună obligațiilor ce-i revin, ca urmare a admiterii cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 5.10.2009 Tribunalul Prahova, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța încheierea respectivă, Tribunalul Prahovaa reținut că prin cererea adresată acestei instanțe, inculpatul, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea cererii sale, inculpatul a arătat că regretă fapta comisă, are un copil minor în întreținere și dorește să fie alături de familia sa și că are cunoștință de condițiile care conduc la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Astfel, s-a solicitat admiterea cererii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând cererea formulată, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată.
S-a reținut de către instanța fondului că, prin încheierea din data de 29.03.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioada de 29 zile, începând cu data de 29.03.2009 si până la data de 26.04.2009, inclusiv, împotriva inculpatului dispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 al.1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal, constând în aceea că, la data de 28.03.2009, în jurul orelor 14,30, din loc public, singur, aflându-se pe platoul Centrale din mun. P, a sustras din buzunarul pantalonilor părții vătămate - suma de 17 lei, prejudiciu integral recuperat.
Din materialul probator administrat în faza de urmărire penală instanța de fond a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a reținut în mod legal și temeinic că fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.P.P. în sensul că există indicii temeinice si probe verosimile pentru a considera că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecată, apreciindu-se că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în mod corect în conformitate cu disp. art.148 lit.f reținându C.P.P.-se că acesta a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, existenta pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, în condițiile prev. de art.139 alin.1 Cod procedură penală, ar trebui să se constate că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării, însă din actele aflate la dosar rezultă că nu s-a schimbat nici unul dintre temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, că aceste temeiuri subzistă și că impun în continuare menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că poate fi cercetat și în stare de libertate întrucât și-a recunoscut vina, prejudiciul cauzat este foarte mic fiind recuperat în totalitate, în plus fiind singurul întreținător al familiei compusă dintr-o soție bolnavă și un copil minor în vârstă de 2 ani și 7 luni.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și pe fond admiterea cererii formulate.
Curtea constată că în conformitate cu prevederile art. 141 alin.1 teza ultimă Cod procedură penală astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr.356/2006 ca urmare a apariției Deciziei nr. XII/2005 de recurs în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
Față de caracterul imperativ al acestui text de legea Curtea urmează ca în temeiul art. 38515alin.1 pct.1 lit. a Cod procedură penală să respingă recursul privindu-l ca inadmisibil.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 31 iulie 1988, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15octombrie 2009
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier
Red. /DC
4ex/16.10.2009
f- - Judecătoria Ploiești
a - - Tribunalul Prahova
/
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
