Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 699/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.1112,-
DECIZIA NR.699
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009,
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procurorCdin cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui fiul lui G și născut la 01.08.1976 în comuna R, județul D, cod procedură penală cu domiciliul în comuna, județul D, cetățenie română, concubinaj, doi copii minori, necăsătorit, concubinaj, fără copii, stagiul militar neefectuat, CNP -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni,împotriva încheierii de ședință din data de 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.6033/2009).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentului-inculpat.
Avocat declară că nu are excepții și nici cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu există probe care să dovedească cu certitudine vinovăția inculpatului.
În plus, menționează că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere iar concubina sa nu realizează venituri, și că până la judecarea definitivă a cauzei ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul, urmând a fi menținută ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
În mod judicios prima instanță a apreciat, față de probele existente la dosar că măsura arestării preventive este legală și temeinică și că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Astfel, fapta presupus comisă de inculpat are un grad de pericol social foarte ridicat, inculpatul neputând fi judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat personal având ultimul cuvânt se declară nevinovat și arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de recurentul-inculpat, fiul lui G și născut la 01.08.1976 în comuna R, județul D, cod procedură penală cu domiciliul în comuna, județul D, cetățenie română, concubinaj, doi copii minori, necăsătorit, concubinaj, fără copii, stagiul militar neefectuat, CNP -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni, și a fost obligat condamnatul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că prin cererea înregistrată inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, susținând că are doi copii minori în întreținere care depind de el, că concubina sa nu are loc de muncă și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
A constatat tribunalul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.174 penal, faptă constând în aceea că în noaptea de 20/21 septembrie 2008 a aplicat mai multe lovituri cu pumnul și picioarele părții vătămate G, cauzându-i decesul.
De asemenea, s-a mai observat că prin încheierea nr.20/26.09.2008 dispusă în dosarul nr- Tribunalul Dâmbovițaa admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 de zile, iar succesiv au fost admise cererile de prelungire a măsurii arestării preventive, apoi în faza de cercetare judecătorească s-a menținut măsura preventivă respectivă, constatându-se că în cauză subzistă temeiurile certe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul Dâmbovițaa constatat față de probele existente la dosar că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Astfel, s-a apreciat că fapta presupus comisă de inculpat are un grad de pericol social foarte ridicat iar inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate date fiind împrejurările în care s-a reținut că a fost săvârșită fapta.
S-a concluzionat că garanțiile oferite de inculpat pentru cercetarea sa în stare de libertate legate de situația familială precară nu pot fi reținute, câtă vreme privarea de libertate se impune în continuare pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal și pentru a se întări sentimentul de securitate a cetățenilor și apărarea ordinii publice, ținând seama de împrejurarea că există indicii temeinice că inculpatul este autorul faptei, iar privarea acestuia de libertate se circumscrie dips. Art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în raport de principiul fundamental al prezumției de nevinovăție, cererea sa ar fi trebuit să fie admisă, cu atât mai mult cu cât în cauză nu există dovezi clare din care să rezulte cu certitudine că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
A mai învederat recurentul și faptul că are doi copii minori în întreținere, concubina nu are loc de muncă,susținând că nu poate influența buna desfășurare a procesului penal, iar condițiile familiale impun prezența sa alături de membrii familiei.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Curtea examinând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de dispozițiile legale incidente în materie, constată că recursul este inadmisibil după cum se va arăta în continuare:
În cauză se observă că, recurentul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174 - 175 lit.i penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.b penal, infracțiunea fiind sancționată cu închisoarea de la 15 la 25 ani.
S-a reținut ca situație de fapt că în noaptea de 20/21 septembrie 2008 a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate G, cauzându-i decesul.
Măsura arestării preventive a fost dispusă împotriva recurentului prin încheierea de ședință nr. 20/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- constatându-se că se află în situațiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. Penală,iar instanța de judecată legal investită procedând la prelungirea și ulterior la menținerea arestării preventive a recurentului în cursul judecății.
La data de 24.09.2009 inculpatul a adresat o cerere Tribunalului Dâmbovița, prin care a solicitat " înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură mai blândă, respectiv art.139/1 rap. la art.136 lit.b și c pr.penală".
Prin încheierea atacată în prezent, instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de către inculpat în cursul judecății.
Această încheiere face parte din categoria încheierilor definite de art.141 alin.1 teza finală pr.penală împotriva cărora nu se poate exercita nicio cale de atac.
Potrivit textului de lege arătat, încheierea prin care prima instanță au instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.
Mai mult decât atât, această modificare legislativă în sensul dispozițiilor menționate în cele ce preced, a survenit în urma pronunțării deciziei nr.XII/21 noiembrie 2005 de către Înalta curte de Casație și justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.119/2006, prin care s-a stabilit, pe calea recursului în interesul legii, că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării, nu poate fi atacată separat cu recurs.
În aceste condiții, cum instanța supremă a statuat pe calea recursului în interesul legii, asupra inexistenței unei căi de atac în această materie și în plus, cum dispozițiile procedurale penale au fost puse în acord cu practica instanței supreme și cu decizia adoptată prin recurs în interesul legii, făcându-se în mod expres mențiunea asupra inexistenței unei căi de atac în cazul acestor categorii de încheieri, Curtea constată că recursul de față este inadmisibil.
Aceasta deoarece acest recurs vizează o încheiere prin care în cursul judecății, inculpatului i-a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării sale preventive, încheiere care potrivit celor arătate mai sus, nu poate fi atacată separat cu recurs
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 01 septembrie 1976, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Cr/
4 ex./19.10.2009
1112,-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
