Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 70/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 534/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.70
Ședința publică de la 12 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarca Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public arată că aduce critici încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură pe care o apreciază nelegală și netemeinică în raport de natura si gravitatea faptelor, ce denotă un grad ridicat de pericol social, de atitudinea procesuală a inculpatului, existența împrejurărilor că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
În susținerea motivelor de recurs, expunând situația de fapt, arată că inculpatul împreună cu ceilalți participanți au acționat cu premeditare si după o prealabilă coordonare au urmărit autoturismul părții vătămate iar după ce acesta a coborât inculpații au lovit partea vătămată în deosebi în zona capului.
Arată că instanța nu a cenzurat decât o parte dintre probele administrate la urmărirea penală, reținând doar declarațiile părții vătămate si a martorilor, fără a se face vorbire și despre convorbirile telefonice și în mod greșit s-a apreciat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în raport de împrejurarea că din declarațiile martorilor si a părții vătămate rezultă o altă situația de fapt, or din interceptările telefonice rezultă modalitatea in care s-a pregătit actul infracțional, din care rezultă participarea inculpatului la comiterea infracțiunii, iar după săvârșirea infracțiunii inculpatul împreună cu ceilalți participanți s-au pregătit pentru eventualele riposte din partea familiei părții vătămate. Referindu-se la convorbirile telefonice arată că din cuprinsul acestora rezultă că deplasarea la acel moment s-a făcut în scopul agresării părții vătămate si că inculpatul a cunoscut acest aspect, mai mult, după săvârșirea faptelor, inculpatul,așa cum rezultă din declarația martorei a sunat-o si i-a cerut să meargă la spital pentru a se interesa de starea de sănătate a părții vătămate, or această îngrijorare, pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere declarația soției inculpatului dovedesc că între inculpat si partea vătămată a existat o stare conflictuală, mai mult, martorul a relatat că inculpatul s-a aflat la locul săvârșirii faptei si că a lovit partea vătămată. Din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate între partea vătămate si rezultă aceeași împrejurare și anume că inculpatul a participat la săvârșirea faptei, aspect ce rezultă si din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate intre partea vătămată si inculpatul, care a încercat să determine partea vătămată să-și schimbe depoziția. Mai solicită a se avea în vedere că parte dintre martori au revenit asupra declarațiilor date inițial si anume,. În opinia sa, arată că cel mult se poate retine o schimbare de încadrare juridică din forma autoratului in forma complicității, însă nu schimba cu nimic gravitatea faptei, modalitatea în care s-a săvârșit, numărul participanților, actele de agresiune și urmările produse prin comiterea faptei.
Față de toate aceste considerente, apreciază că în cauză se mențin disp. art.148 lit.f și Cod pr penală, fapt ce impun respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu menținerea inculpatului în stare privativă de libertate.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, în combaterea celor susținute de reprezentanta Ministerului Public, solicită a se avea în vedere, pe de o parte, că presupusa fapta a avut loc la data de 19.07.2008 iar urmărirea penală a fost dispusă în ianuarie 2009, măsura arestării preventive fiind luată la data de 19.01.2009,că poziția procesuală a părții vătămate este una nelămuritoare, aceasta urmărind obținerea unor foloase materiale de la inculpat, însă neobținând ceea ce și-a dorit, a formulat plângere împotriva clientului său, doveditoare în acest sens fiind declarațiile martorilor, inculpatul - care a recunoscut că a lovit pe partea vătămată. Martora, precum și martorii oculari și și chiar declarația părții vătămate care relatează că din eroare l-a indicat pe clientul său ca autor al faptelor întrucât acesta se aseamănă cu inculpatul, iar, pe de altă parte, că din cuprinsul actului medical nu rezultă că viata victimei a fost pusă în primejdie, ci a necesitat 10-15 zile de îngrijiri medicale,
În opinia sa, apreciază că măsura arestării preventive este suficientă pentru a-și atinge scopul prev de art.136 Cod pr penală, mai mult, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai există indicii temeinice că cel pe care îl apără se face vinovat de faptele ce-i sunt imputabile.
Față de aceste considerente, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de către parchet, ca nefondat si menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.145 Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de inculpatul și,în consecință, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia (încheierea din 29.01.2009--P- nr.20/UP/29.01.2009), cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (B).
Pe durata obligării de a nu părăsi localitatea (30 de zile de la 05.03.2009 la 03.04.2009) inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte Ia instanță ori de câte ori este chemat; ă se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de persoana vătămată și membrii familiei acesteia ( G); să nu se afle în locuința părții vătămate.
S-a atras atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art.145 alin.22Cod procedură penală și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal, raportat la art.174, art. 175 lit a și i Cp și infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal,constând în aceea că, la data de 19 iulie 2008, în jurul orei 21,15-21,30, inculpatul împreună cu alte persoane, acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, a urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe -, din B, sector 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpatul și celelalte persoane l-au blocat (cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care - înarmați cu săbii și bâte - au aplicat numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului.
Privitor la măsura arestării preventive, ca măsură restrictivă de libertate, în legislația română - art. 143 C.P.P. art. 146 și art. 148 C.P.P.- se prevede posibilitatea luării acestei măsuri numai în cazul existenței de probe (ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței, inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei - art. 63 C.P.P.) sau indicii temeinice că s-a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză, rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, caracterul temeinic al acestor date urmând a fi analizat ținând cont atât de dispozițiile interne cât și de interpretarea CEDO, motivat de faptul că de la data ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor adiționale, prin Legea nr.30/1994, România, în condițiile art. 1 al Convenției recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile și libertățile așa cum sunt ele definite în Titlul 1 al Convenției și, după cum rezultă din denumirea marginală a aceluiași articol, se obligă să le respecte (în același sens art. 20 din Legea fundamentală a României).
Astfel, față de probele de la dosar, datele personale ale inculpatului, dar și măsurile ce se impun a fi respectate de către inculpat, prima instanță a apreciat că cererea acestuia este întemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive.
Se susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând și în continuare.
Curtea, examinând - potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală - recursul declarat în cauză, constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, la data de 19 iulie 2008, orele 2115, 2130, inculpatul împreună cu alte persoane, după o înțelegere prealabilă cu acestea, au luat hotărârea infracțională de a urmări autoturismul condus de partea vătămată G până pe -, din B, sector 6 și, când acesta a oprit, coinculpații l-au blocat cu autoturismele în care aceștia se aflau și apoi, aceștia au început să o agreseze cu săbiile și bâtele ce le aveau asupra lor, cauzându-i leziuni multiple în zona capului (plăgi tăiate), leziuni ce au necesitat 10-15 zile de îngrijiri medicale.
Mandatul de arestare preventivă nr.20//29 ianuarie 2009, emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală, vizează săvârșirea de către acesta a două infracțiuni de violență, grave și anume: tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-art.175 lit.a și i din Codul penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 din Codul penal.
Potrivit dispozițiilorart.139 Cod procedură penală, măsura preventivă a arestării - luată deja prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr.20//29 ianuarie 2009, emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală - față de inculpatul - se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, recte cu obligarea de a nu părăsi țara, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Dispozițiile art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală precizează că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată, trebuie să se facă ținând seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În cauza dedusă judecății, din materialul de urmărire penală administrat, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează aceste acte ar fi fost participant la săvârșirea respectivelor infracțiuni, pentru care s-a emis și mandat de arestare preventivă.
Sigură că, potrivit prevederilor art.66 din Codul d e procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, însă, potrivit alineatului 2 din același text de lege, are dreptul să-și probeze lipsa de netemeinicie a probatoriului deja administrat.
Din actele dosarului, rezultă că inculpatul împreună cu ceilalți au acționat premeditat, după o înțelegere prealabilă, urmărind autoturismul condus de partea vătămată - G.
Au acționat ca un tot unitar, chiar dacă acțiunea a durat doar câteva zeci de secunde.
Inculpatul din prezenta cauză avea posibilitatea de a se întoarce din drum, a renunța la discuția prealabilă avută cu ceilalți coinculpați, anterior blocării autoturismului părții vătămate, când acesta s-a oprit, având suficient timp pentru a medita asupra hotărârii infracționale luate, chiar dacă anterior avusese un conflict, care oricum putea fi rezolvat pe cale amiabilă, civilizată și nu creând pericol și pentru ceilalți pietoni, trecători prin zonă, contribuind astfel și la tulburarea liniștii publice, ceea ce denotă o agresivitate și o violență deosebite.
Astfel, din convorbirile telefonice coroborate cu declarațiile părții vătămate, a soției acesteia, a martorilor, (care, ulterior, nejustificat, au revenit asupra declarațiilor), a martorului, a rezultat că inculpatul a fost participant la săvârșirea faptelor.
, rezultă și că inculpatul a încercat să determine pe partea vătămată să-și schimbe depoziția, iar martora, în depoziția sa a arătat că inculpatul i-a solicitat să meargă la spital, pentru a afla care este starea de sănătate a părții vătămate.
Toate acestea conduc la concluzia că, în cauză, se mențin temeiurile juridice în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
De asemenea, în cauză, sunt întrunite cumulativ și prevederile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală (inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică), acesta acționând împreună cu alții, în loc public, provocând în rândul trecătorilor, încălcând flagrant regulile de conduită civilă, nerespectând ordinea de drept - pe de o parte - iar pe de altă parte, probele demonstrează că a încercat să ia legătura cu partea vătămată pentru a-și schimba depoziția.
Pentru o bună desfășurare și a procesului penal, conform art. 136 Cod procedură penală, este justificată menținerea stării de arest preventiv.
Așa fiind, urmează ca potrivit art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală să fie admis recursul Parchetului, să fie casată, în tot, încheierea recurată.
În urma rejudecării, urmează a fi respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii preventive.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Casează, în integralitate încheierea de ședință din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-) și, rejudecând, în fond:
Respinge, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
Cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red. - - -II.
Președinte:Piciarca DumitrițaJudecători:Piciarca Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
