Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 752/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 752/R/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer Judecător
JUDECĂTORI: Luminița Hanzer, Vasile Goja Delia Purice
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT, Serviciul Teritorial Maramureș, împotriva încheierilor penale din data de 17 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpaTUL, în stare de arest, asistat de avocat R cu delegație în substituirea apărătorului ales, av., inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av., inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av. Contra și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat în cauză de DIICOT M, casarea celor două încheieri penale din data de 17.11.2009 privind pe inculpați și, rejudecând cauza să se dispună respingerea ca nefondată a cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpații, și, iar în temeiul art. 3002rap. la art. 160 Cod pr.pen. să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Într-o primă încheiere s-a admis cererea de liberare sub control judiciar a inculpatului și în a doua încheiere s-a înlocuit arestul preventiv față de inculpați. Apreciază că ambele încheieri sunt total nemotivate. Faptul că inculpații au fost audiați la termenul din data de 17 noiembrie 2009 și au recunoscut faptele nu înseamnă că s-a diminuat pericolul pentru ordinea publică și că prin urmare s-ar fi schimbat temeiurile arestării. În ce privește cererea de liberare sub control judiciar s-a reținut că inculpatul a fost audiat și având în vedere atitudinea sinceră acestuia și pentru egalitatea de tratament se impune admiterea cererii.
Apreciază că atât cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cât și cererea de liberare sub control judiciar sunt nefondate. Nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 139 Cod pr.pen. întrucât nu a intervenit nici o schimbare care să ducă ca organele judiciare să aprecieze că temeiurile arestării s-au schimbat. Temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și la acest moment ca și la data de 23 septembrie 2009 când instanța a constatat din probele administrate până în acel moment că există suficiente indicii că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor și că este incident cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai M de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezină pericol pentru ordinea publică raportat la natura faptelor, modalitatea în care au conceput și comis fapta. Din probele dosarului rezultă că de la inculpați s-a ridicat o cantitate de 160 Kg cannabis (plnate verzi cu tulpini), recoltate de pe cele trei terenuri, iar în urma îndepărtării tulpinilor plantelor și uscării acestora cantitatea s-a redus la 90 Kg.
Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602alin. 2 Cod pr.pen. întrucât din probele dosarului rezultă date de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni având în vedere că din anul 2003 inculpatul este în atenția organelor de urmărire penală, fiind cercetat și sancționat administrativ dar a perseverat în asemenea activități.
În raport cu subzistența temeiurilor arestării soluțiile de admitere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și a cererii de liberare sub control judiciar sunt nefondate, sens în care solicită admiterea recursului cum a fost formulat în scris și susținut astăzi.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului DIICOT- Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din 17 noiembrie 2009, apreciind încheierea Tribunalului Maramureș ca fiind temeinică și legală, arătând că judecătorul fondului a avut o viziune amplă asupra dosarului și a luat o hotărâre bună și întemeiată.
Apreciază că scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar a inculpatului, având în vedere că faptele pentru care este acuzat inculpatul sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu existând riscul că lăsarea în libertate a inculpatului ar influența buna desfășurare a procesului penal sau riscul de a se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei. Procurorul a spus că inculpatul ar comite alte infracțiuni, că perseverează în comiterea de infracțiuni, însă pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ulterior instanța a înlăturat acest temei, iar Curtea de APEL CLUJa validat această opinie a judecătorului. Pericolul săvârșirii infracțiunilor de acest gen trebuie raportat la situația concretă. Întreaga cantitate de masă vegetală urmează a fi distrusă la data rămânerii definitive a hotărârii.
Inculpatul se obligă prin această cerere să respecte obligațiile ce i se stabilesc în sarcină și are cunoștință de cazurile de revocare a liberării provizorii.
Cu privire la faptă arată că inculpatul nu a aderat și nici nu a avut intenția de a adera la o rețea de trafic de droguri organizată, cantitatea de cânepă autohtonă fiind recoltată pentru consum propriu. Susținerea potrivit căreia a fost ridicată cantitatea de 160 Kg de canabis este incorectă deoarece conținutul de substanță naracotică se găsește doar în frunzele și inflorescența plantei, astfel că cantitatea de canabis este mult mai redusă. Din interceptări rezultă că cei patru inculpați nu dau dovadă de profesionalizare în această afacere.
La afirmația procurorului că inculpatul nu s-a cumințit deși a fost sancționat de procuror, îi este foarte greu să spună de ce a perseverat în comiterea infracțiunii, însă solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale acestuia respectiv, faptul că provine dintr-o familie respectabilă, este absolvent al Facultății de Studii Economice și în prezent este studen al Facultății de Zootehnie, este administratorul unei societăți comeciale cu o cifră de afaceri considerabilă.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT- Biroul Teritorial Maramureș și menținerea ca legală a încheierii recurate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului procurorului și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Maramureș, arătând că motivele de recurs reiterează starea de fapt reținută în rechizitoriu, însă denaturat în ce-l privește pe inculpatul.
Nu reiterează o stare de fapt și nu va analiza probele, ci faptul dacă la momentul luării măsurii arestării preventive era incident cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. Solicită să se rețină că inculpatul domicilia în sat, este agricultor, în viața lui nu a fumat nici o țigară, nu are nici o legătură cu ceilalți inculpați cu excepția vecinului său astfel că, trebuie analizată situația fiecăruia dintre inculpați separat și nu ca fiind un grup organizat. și sunt vecini și se ajută. Terenul de pe care s-a recoltat cânepa nu era al Inculpatului și acesta nu a cultivat, nu a întreținut cultura, ci doar a dat curs solicitării vecinului său lăsându-l să depoziteze în șura bunicului său cânepa recoltată pentru că la el plouă în șură. Inculpatul a văzut la televizor un reportaj și atunci la telefon l-a întrebat pe dacă nu este ceva în neregulă cu cânepa. Nu este vorba de o cantitate de 160 kg de canabis, ci de 90 kg plantă și nu mai mult.
Procurorul este revoltat că nu a trecut termenul rezonabil și că inculpatul a fost pus în libertate, însă solicită să se rețină că tratamentul dintre cei 4 inculpați este apropiat față de măsură, dar diferit față de fapte. Analizând situația personală a inculpatului rezultă din carcaterizările depuse la dosar că a avut un comportament ireproșabil până la acest moment, în satul din care provine este recunoscut ca un om binevoitor și în prezent se confruntă cu o situaație dezastruasă deoarece acasă i-au rămas 4 animale care sunt îngrijite de persoane binevoitoare.
Având în vedere că inculpații care au recoltat cânepa (situația acestora fiind mult mai grea) sunt cercetați în stare de libertate, precum și contribuția efectivă a inculpatului și cele două luni de temniță, apreciază că inculpatul a plătit mult prea mult, sens în care solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Motivarea primei instanțe face trimitere la acest moment procesual, la poziția inculpatului, la termenul anterior când s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive când aceași instanță a menținut măsura arestării preventive, și a apreciat că nu este necesară păstrarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Apreciază că scopul măsurii preventive poate fi asigurat și prin măsura obligării de a nu părăsi țara având în vedere diminuarea pericolului pentru ordinea publică odată cu trecerea timpului, schimbarea situației de la momentul luării măsurii arestării, succesiunea în timp a canității de canabis, inițial fiind vorba de 160 kg de canabis, apoi la fila 30 din rechizitoriu se face referire la 89 kg canabis, cantitatea de canabis nefiind corect stabilită nici în prezent.
Nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul persoanei trebuie analizat prin prisma a cine este acest om, respectiv este un agricultor, are o familie legal constituită, o în vârstă de 8 ani. În acest sens a depus la dosarul de fond și o caracterizare de la primărie, eliberată după acest incident, din care rezultă cum este perceput inculpatul în cadrul comunității. Solicită să se aibă în vedere atittudinea procesuală a inculpatului și modalitatea de săvârșire a faptei. Inculpatul a semănat semințele date de și nu și-a dat seama ce se va întâmpla. Inculpatul niciodată nu a urmărit un folos, să consume, a făcut un lucru prost înțeles. Inculpatul nu fumează, nu a urmărit nici un beneficiu, a conștientizat prea târziu ce a făcut. Inculpatul nu este un pericol pentru ordinea publică, nu va mai comite nici o faptă de natură penală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursului ca nefondat și arată că calea de atac are un caracter dual având în vedere motivele de recurs formulate în scris de DIICOT și susținut oral de procurorul de ședință. Consideră că recursul motivat de DIICOT- Biroul Teritorial Maramureș este un rechizitroiu în miniatură și impută că instanța s-a pronunțat la primul termen de judecată, după audierea inculpaților, fără administrarea altor probe, în condițiile în care temeiurile arestării există, termenul rezonabil al duratei arestării nefiind îndeplinit și a opinat că instanța trebuia să intre în cercetarea judecătorească și nu trebuia să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive în această fază incipientă. În acest sens solicită să se rețină că dacă s-au audiat inculpații, înseamnă că s-a intrat în cercetarea judecătorească.
Arată că în România cânepa este o plantă de cultură și că trebuie făcută distincție între cânepa de fibră și cânepa pentru drog și având în vedere că semințele au fost cumpărate din comerțul public, respectiv de la o Asociație de Vânători, apreciază procurorul trebuia să stabilească care este specia de cânepă. În acest sens invocă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care a casat două hotărâri ale Curții de Apel Timișoara pentru că nu s-a stabilit din ce specie este cânepa.
Cu privire la cazul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. referitoare la valorile sociale apărate de lege care vizează sănătatea populației, arată că inculpatul nu face rău comunității, ci își face rău lui.
Invocă și circumstanțele personale ale inculpatului care este student în anul III, face parte dintr-o familie d e intelectuali, a recunoscut că are 4,2 grame de inflorescență și o cantitate în garaj pe care o deținea pentru consum propriu și crede că inculpatul a apelat la consum pentru a se refugia de realitate, fiind o persoană inadaptabilă.
Procurorul impută instanței ceea ce nu a făcut el în faza de urmărire penală respectiv, nu a administrat probe, nu a efectuat o expertiză științifică, probă care a fost admisă de instanță.
În concluzie, apreciind încheierea recurată ca fiind temeinică și legală, solicită respingerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită menținerea soluției primei instanțe prin care s-a dispus liberarea sa sub control judiciar pentru a-și putea continua studiile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă ajutorul acordat și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă foarte mult fapta și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierile penale din data de 17.11.2009 pronunțate în dosarul - a Tribunalului Maramureșs -a dispus,într-o primă încheiere,în temeiul art. 160/8 alin. 2 proc.pen. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, (CNP -, fiul lui G și -, născut la 13.06.1981, domiciliat în B M-/A, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) și punerea sa în libertate provizorie, dacă nu este arestat în altă cauză.
Conform art. 160/2 alin. 3.proc.pen. pe timpul liberării provizorii, a fost obligat inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a orașului B M, cu excepția cazurilor în care este solicitat de organele judiciare;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Poliția municipiului BMo ri de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus liberarea provizorie;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 160/2 alin. 3/2 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor stabilite de instanță, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În temeiul art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, raportat la infracțiunea trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 160/ 2 alin. 1.proc.pen. potrivit căreia liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și că este îndeplinită și cerința menționată la alin. 2 al aceluiași articol, respectiv că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și nici că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Instanța a avut însă în vedere și dispozițiile art. 136.proc.pen. potrivit cărora scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, argumentând că inculpatul a fost audiat alături de ceilalți inculpați, astfel că judecarea în continuare a acestuia în libertate nu mai constituie niciun impediment pentru buna desfășurare a procesului penal.
În susținerea admisibilității cererii, instanța a reținut și prevederile art. 5.proc.pen. prin care se dă eficiență principiului garantării libertății persoanei, prevederi în care, la alin. ultim, se menționează "în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
Un alt considerent avut în vedere de către instanța de fond a fost și faptul că, deși toți inculpații arestați preventiv în cauză sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, pentru o parte dintre aceștia, respectiv față de inculpații, și, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, impunându-se aplicarea principiului egalității persoanelor în procesul penal potrivit căruia tuturor persoanelor le sunt aplicabile aceleași reguli procesuale, concluzie ce se desprinde din dispozițiile art. 16 pct. 1 din Constituție în care se arată că cetățenii sunt egali în fața legii, deci și a legii procesual-penale. Altfel spus, situațiilor egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal și, având în vedere că pentru o parte dintre inculpați s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, cererea inculpatului a fost admisă, instanța dispunând punerea în libertate provizorie a acestuia, cu respectarea obligațiilor instituite în dispozitivul prezentei.
Într-o a doua încheiere, pronunțată la aceeași dată în același dosar, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul prin apărător.
În temeiul art. 139 alin. 1, art. 145 ind. 1.proc.pen. rap. la art. 145.proc.pen. s-au admis cererile formulate de inculpații și și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților (CNP -, fiul lui și, născut la 29.10.1972 în S jud. S, domiciliat în sat nr. 166 județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ), (CNP -, fiul lui și, născut la 17.07.1976 în S jud. S, domiciliat în sat nr. 150 județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) și (CNP -, fiul lui și, născut la 30.07.1983 în B M, domiciliat în B M bd. - nr. 11/22 județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 145 ind. 1 alin. 2 și 145 alin. 1 ind. 1.proc.pen. inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
.să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
.să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin. 1/2 și 145/1 alin. 2.proc.pen. s-a impus celor trei inculpați să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect și nici cu membrii familiilor acestora;
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. 3.proc.pen. respectiv a înlocuirii cu măsura arestării preventive a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor instituite de instanță.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că referitor la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 2.proc.pen. ce instituie obligativitatea revocării măsurii când aceasta a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să o justifice. Pe de altă parte, întrucât există o legătură intrinsecă între revocarea unei măsuri și luarea alteia, iar, în speță, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive, implicit a fost respinsă și cererea de luare a unei alte măsuri.
Cu privire la existența cerințelor art. 148 lit. f proc.pen. s-a concluzionat că dacă limitele de pedeapsă prevăzute de lege au rămas aceleași pentru infracțiunile sub aspectul cărora inculpații au fost arestați, nu același lucru se poate afirma despre condiția existenței unor probe din care să reiasă că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În lipsa unor asemenea probe instanța de fond a pronunțat o soluție în sensul dispozițiilor art. 139 alin. 1.proc.pen. care prevăd că "măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
Inculpații au fost audiați la termenul din 17 noiembrie 2009 și, deși poziția sinceră de recunoaștere va avea valoare doar în perspectiva reținerii vreunei circumstanțe atenuante la momentul pronunțării pe fond a cauzei, aceasta nu a putut fi ignorată la momentul analizării pericolului social concret pentru ordinea publică.
Și din perspectiva dispozițiilor art. 136.proc.pen. ce stabilesc scopul și categoriile măsurilor preventive, instanța a apreciat că judecarea inculpaților în stare de libertate poate asigura o bună desfășurare a procesului penal. Măsura ce a fost stabilită în cauză, aceea a obligării inculpaților de a nu părăsi țara, se circumscrie măsurilor preventive stabilite de legiuitor, cu precizarea că este mai puțin drastică decât cea a privării de libertate, fiind însă o măsură ce îngrădește anumite drepturi.
Așa fiind, instanța s-a pronunțat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpaților cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestor încheieri a declarat recurs DIICOT- Biroul Teritorial Maramureș, criticând soluțiile atacate ca fiind netemeinici și nelegale și s-a solicitat casarea încheierilor atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, precum și a cererilor inculpaților, și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi țara, cu consecința menținerii stării de arest a tuturor inculpaților.
Recursul a fost motivat arătându-se că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpați subzistă deoarece pericolul social este actual raportat la modul de comitere a faptelor, amploarea și efectele acestora, față de cantitatea M de drog obținută și acțiunile de distribuire, dar și persoana inculpaților, din care inculpatul a mai fost cercetat pentru fapte similare. S-a mai motivat că cercetarea judecătorească este într-o fază incipientă astfel că instanța nu a avut posibilitatea de a comensura amploarea, importanța și specificul contribuției fiecărui inculpat, iar din probele administrate rezultă că inculpații arestați au avut o contribuția cea mai importantă în desfășurarea ansamblului infracțional astfel că tratamentul juridic ce trebuie aplicat acestora trebuie să fie corespunzător cu gradul de implicare mai ridicat cu cel al celorlalți inculpați.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată următoarele:
Față de inculpatul s-a luat măsura preventivă a arestării prin încheierea penală nr. 498/23.09.2009 a Tribunalului Maramureș, reținându-se că ar exista probe și indicii temeinice în sensul presupunerii comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. fapta constând în aceea că în cursul anului 2009, împreună cu alți coinculpați, printre care inculpații, și, ar fi cultivat pe trei terenuri situate pe raza localității din județul M (disimulate printre culturi de porumb și cartofi) plante de cannabis sativa, iar la datele de 2.09.2009, 8.09.2009, 11.09.2009 și 15.09.2009, împreună cu alți coinculpați, a recoltat culturile respective în scopul preparării plantelor prin uscare, în vederea distribuirii și livrării pentru consum, rezultat care s-ar fi produs efectiv în cursul lunii septembrie 2009 (deținând, oferind, distribuind, transportând și livrând altor persoane diverse cantități din plantele de cannabis cultivate și recoltate).
Ca temei al arestării s-a reținut textul art. 148 lit. c,d f proc.pen.
Prin aceeași încheiere s-a dispus arestarea și a inculpaților inculpaților, și sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. reținându-se, în esență, că în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul ar fi cultivat pe trei terenuri situate pe raza localității din județul M plante de cannabis sativa, ulterior recoltând culturile respective în scopul preparării plantelor prin uscare. După îndeplinirea acestui procedeu, ceea ce rezulta urma a fi distribuit și livrat pentru consum, ceea ce s-ar fi produs efectiv în cursul lunii septembrie 2009. În ceea ce-l privește pe inculpatul, în sarcina acestuia s-a reținut că ar fi pus la dispoziția inculpatului locația, respectiv garajul familiei sale, în scopul uscării unei părți din plantele recoltate.
Cu privire la inculpații, și ca temei al arestării s-a reținut art. 148 lit. f proc.pen.
Ulterior, susnumiții inculpați au fost trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, inculpatul și sub aspectul comiterii infracțiunii deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 al. 2.pen.
Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind declarațiile inculpaților date în dosarul de urmărire penală și declarațiile date în fața instanței de toți inculpații, declarația martorei audiate sub o altă identitate (aceasta a confirmat faptul că inculpații și s-au deplasat de mai multe ori în cursul acestui an la plantațiile de cannabis pe care le-au verificat, în luna septembrie au recoltat de mai multe ori aceste plante, ajutați fiind cu o ocazie și de inculpatul, iar cu o altă ocazie o parte din recoltă fiind depozitată la locuința bunicilor acestuia care sunt decedați), declarațiile martorilor asistenți la perchezițiile domiciliare efectuate, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor de unde rezultă ridicare cantității totale de 159,34 kg cannabis, adresa nr. -/22.09.2009 a Laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul CN( care confirmă că plantele ridicate de la inculpați și de numitul G constituie cannabis), înregistrările convorbirilor telefonice și activitatea de filaj a inculpaților.
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când "există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune".
Față de inculpatul sunt întrunite cerințele prev.de art. 148 lit. c și d proc.pen. întrucât prin cultivarea cannbisului a urmărit și a făcut demersuri pentru valorificarea acestui drog și, deci, să comită alte infracțiuni (astfel, din conținutul înregistrărilor rezultă că inculpatul a discutat telefonic cu mai multe persoane care i-au cerut cannabis pentru consum - numitele,; la 18 septembrie 2009 inculpatul i-a cerut telefonic inculpatului să îi pregătească o cantitate de cannabis pentru aod uce la B M - fapt care s-a și realizat). De asemenea, a mai fost cercetat în cauze similare, dispunându-se luarea de măsuri cu caracter administrativ, iar față de acesta s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 al.1 pen. în dosarul nr. 1317/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, astfel că se presupune că a comis cu intenție o nouă infracțiune.
Față de toți inculpații este incident și cazul prev. de art. 148 lit. f proc.pen.
Astfel, cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere sunt bănuiți inculpații, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestora, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpații sunt judecați pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, față de multitudinea persoanelor implicate și modul de comitere, raportat la cantitatea ridicată de drog ridicată), pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Așa fiind, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 139.proc.pen. și a dispsus față de inculpații, și înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Cu privire la inculpatul, din analiza prevederilor art. 160/2 proc.pen. rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Potrivit art. 160/8 și art. 160/8a proc.pen. instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatul, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților implicate în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, de valoarea ridicată a prejudiciului, față de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, Curtea apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi primită, deoarece perseverența inculpatului în comiterea unor fapte similare conduce la concluzia existenței datelor comiterii de către inculpat a altor infracțiuni de același gen, ceea ce face a nu fi îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei cereri.
În final, trebuie observat că între inculpații de mai sus și alte persoane trimise în judecată în această cauză nu există decât o similitudine de situație, sub aspectul încadrării juridice, și nu o identitate de situație pentru ca astfel să se poată face apel la egalitatea de tratament juridic. Atâta timp cât inculpații de mai sus au fost cei au avut contribuția determinantă în desfășurarea ansamblului infracțional (prin punerea la dispoziție a terenurilor pentru cultivare, a locațiilor pentru depozitare și preparare, valorificarea relațiilor personale în rândul consumatorilor de droguri pentru a se asigura desfacerea acestora, cu referire la inculpatul ), luarea unor măsuri procesuale de o severitate mai M în raport cu ceilalți participați este în concordanță gradul de implicare în activitatea infracțională și amploarea actelor ilicite presupus a fi comise.
Așa fiind, Curtea concluzionează că recursul declarat în cauză împotriva încheierilor de mai sus este fondat, urmând a fi admis ca atare în temeiul art. 385 /15 pct. 2 lit. d proc.pen. iar încheierile atacate se vor casa în întregime și, rejudecând, se vor respinge cererile formulate de inculpații, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respingându-se, totodată și cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul,
În temeiul art. 300/2 rap.la art.160/b proc.pen. se va menține starea de arest a tuturor inculpaților de mai sus.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili câte 50 lei onorariu parțial avocațial pentru fiecare inculpat, ce se va avansa Baroului de Avocați C din.
În temeiul art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile avansate de stat vor fi suportate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIICOT, Serviciul Teritorial Cluj, împotriva Încheierii penale din data de 17 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge cererile formulate de inculpații, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.300/2 rap.la art.160/b pr.pen. menține starea de arest a inculpaților, aflați în Penitenciarul Gherla.
Stabilește câte 50 lei onorariu parțial avocațial pentru inculpații, și, ce se va avansa Baroului de Avocați C, pentru avocații, și, din.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în recursul DIICOT.
II. Admite recursul declarat de DIICOT, Serviciul Teritorial Cluj, împotriva Încheierii penale din data de 17 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul, menținând starea de arest a acestuia conform art.300/2 rap.la art.160/b pr.pen. inculpat deținut în Penitenciarul Gherla.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în recursul DIICOT.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./14.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Delia Purice
