Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ nr.753/R/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 16.11.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Precizează că dorește să fie cercetat în stare de libertate pentru că nu a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și pentru a putea efectua anumite investigații medicale, respectiv ecografie abdominală.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază că privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifică deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii s-au modificat, singura probă care l-a incriminat pe inculpat a fost declarația inculpatului, însă a fost retrasă ulterior. Totodată, arată că s-a depășit termenul rezonabil, iar pericolul social concret a fost atenuat în timp de când inculpatul este arestat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun menținerea în continuare a acestei măsuri. Sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 și 148 lit.f proc.pen. respectiv există indicii și probe sub aspectul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie și violare de domiciliu, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din 16.11.2009 pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.300/2 proc.pen. raportat la art.160/b proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 04.04.1983 în loc. A, jud. A, fiul lui și, născut la data de 10.11.1980 în mun.T, jud. C și, fiul lui și, născut la data de 22.01.1981 în mun.T, jud. C, toți deținuți în Penitenciarul Gherla, respingând implicit cererile acestora de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda au fost trimiși in judecată, in stare de arest preventiv, inculpații, și A pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211al. 1, al. 2 lit. a și b și al. 2/1 lit. a și c pen. cu art. 37 lit. b pen. pentru inculpatul și art. 37 lit. a pen. pentru inculpatul, prin sentința penală nr. 145/20.05.2009 a Judecătoriei Turda pronunțându-se o hotărâre de condamnare a acestora.
Verificând măsura arestului preventiv, conform art. 300/2 pen.Cod Penal tribunalul a constatat că, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsuri preventive a arestării dispuse anterior față de inculpați nu s-a produs nici o modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, ceea ce impune în continuare menținerea acestora în stare de arest preventiv.
Conform art.148 alin.1 proc.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 proc.pen. constând în probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și numai în vreunul din cazurile pe care le reglementează art.148 proc.pen. iar potrivit art.68/1 proc.pen. există indicii atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea sau cercetarea judecătorească a săvârșit fapta.
În acest sens, s-a considerat că nici din perspectiva duratei rezonabile a privării libertate a acestora, nu se impune lăsarea acestora în libertate, câtă vreme aprecierea duratei rezonabile a privării de libertate a unor persoane bănuite a fi comis fapte prevăzute de legea penală, trebuie raportată la fiecare caz concret în parte, în raport de criteriile identificate conform jurisprudenței Curții europene, iar din această perspectivă, prezenta cauză prezintă o complexitate deosebită, a impus o probațiune vastă și destul de anevoios de administrat, neputându-se vorbi despre rămânerea nejustificată în pasivitate a organelor judiciare penale, mai cu seamă că pe parcurs s-a impus și verificarea alibiurilor inculpaților, pentru asigurarea dreptului la apărare al acestora, ceea ce a impus administrarea unor noi mijloace de probă, așa cum s-a întâmplat și la acest termen de judecată în apel.
Din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, coroborate și cu mijloacele de probă administrate în fața instanței de judecată s-a putut reține că există indicii temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, (în condițiile în care s-a dispus extinderea procesului penal și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 pen.), aceste indicii conducând la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii acestora, fiind îndeplinite astfel, cerințele art.143 proc.pen. referitoare la existența de probe ori indicii temeinice că inculpații au săvârșit una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.
Sub acest aspect trebuia menționat faptul că inculpații și A, până la acest moment au negat constant participarea lor la comiterea prezentelor infracțiuni, în timp ce inculpatul, în faza de judecată, a revenit asupra declarațiilor inițiale prin care recunoștea că i-ar fi însoțit pe ceilalți doi inculpați care ar fi comis singuri faptele, negând însă participarea sa directă la comiterea lor, însă considerăm că față de amplul material probator administrat în cauză se poate reține că există indicii temeinice în sensul prevederilor art.68/1 pen. dacă nu chiar probe, din care să rezulte presupunerea rezonabilă că cei trei inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În cauză subzistă și temeiul prev. de art.148 lit.f pen.Cod Penal, față de toți cei trei inculpați, în condițiile în care aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică la care se referă textul de lege menționat mai sus, pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, față de înțelesul atribuit noțiunii de pericol pentru ordinea publică, acela de nesiguranță și neliniște produse la nivelul unei întregi colectivității determinat de împrejurarea că persoane bănuite a fi comis infracțiuni grave sunt lăsate în libertate, apreciem că în acest caz concret, o atare condiție este îndeplinită. Așadar, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar faptele pentru care sunt cercetați cei trei inculpați întrunesc toate elementele menționate.
Lăsarea în libertate a celor trei inculpați ar reprezenta o încurajare a săvârsirii unor fapte similare atât de către inculpat cât și de către persoane care au aceasta tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției fața de cei banuiți ca autori a unor astfel de fapte.
Fapta acestora prezintă un grad ridicat de pericol social, iar temeiurile care au stat la baza arestării și a prelungirii măsurii nu s-au schimbat și nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, astfel pentru o mai bună desfășurare a procesului penal se apreciază de către instanța de apel că în speță se impune menținerea măsurii arestului preventiv.
În același sens se impune precizarea că activitatea infracțională a inculpaților a fost minuțios pregătită, inculpații luându-și măsuri de precauție sporite pentru a îngreuna identificarea lor, intrând mascați în locuința părții vătămate, fapta a fost una deosebită de violentă, au antecedente penale, motiv pentru care s-a considerat că se justifică presupunerea că lăsați în libertate există riscul ca aceștia să se dedea la același gen de fapte.
S-a mai reținut că pericolul social concret al infracțiunilor de a căror comitere sunt bănuiți inculpații, care prin prisma circumstanțelor concrete în care s-au comis, este unul deosebit de ridicat, precum și circumstanțele personale ale acestora, îndreptățesc instanța să aprecieze că lăsarea lor în libertate nu este oportună, o măsură contrară putând conduce la sporirea sentimentul de neliniște și nesiguranță generat în rândul opiniei publice, rezonanța socială a unor asemenea fapte fiind cu siguranță, deosebită.
Fapta acestora prezintă un grad ridicat de pericol social, iar temeiurile care au stat la baza arestării și a prelungirii măsurii nu s-au schimbat și nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, motiv pentru care, s-a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a acestora, urmând ca implicit să fie respinse cererile subsidiare formulate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A, criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea încheierii instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, ia în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea motivând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv s-au modificat, singura probă care l-a incriminat pe inculpat a fost declarația inculpatului, care însă a fost retractată ulterior. Totodată, arată că s-a depășit termenul rezonabil, iar pericolul social concret a fost atenuat în timp de când inculpatul este arestat.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.13/03.04.2008 pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Turdas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului A sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. a și b și al. 2/1 lit. a și c pen.
Ca temei al arestării s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen.
În fapt, s-a reținut că în seara de 28.01.2008, între orele 19,30-20,06, împreună cu inculpații și, a pătruns în locuința victimei, inculpații fiind mascați, și, prin violență, au sustras bani și 2 telefoane mobile, după care au legat pe partea vătămată și pe tatăl acestuia cu o sfoară.
Ulterior, inculpații au fost trimiși în judecată rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, în stare de arest preventiv, această măsură fiind menținută, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv, iar instanța de fond, reținând vinovăția susnumiților inculpați, a pronunțat o sentință penală de condamnare la pedepse constând în detenție.
Împotriva acestei sentințe inculpații au promovat apel, iar instanța de apel, verificând legalitatea și temeincia măsurii arestului preventiv, a menținut-o ca atare.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile martorilor audiați în cauză, și transcrierile convorbirilor telefonice astfel că susținerea inculpatului în sensul că nu este autorul faptelor pentru care este cercetat nu poate fi reținută la acest moment procesual.
Aceste probe îndreptățesc un observator obiectiv să-și formeze opinia că inculpatul ar putea fi autorul faptei pentru care este cercetat.
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când "există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune".
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, curtea reține că această stare de pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea infracțiunilor pentru care acesta este cercetat, din modalitatea de comitere a lor, dar și din faptul participării unui număr mare de persoane. Nu poate fi omisă nici rezonanța negativă a unor astfel de fapte în rândul opiniei publice, într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, iar legea nu este aplicată cu hotărâre.
Cu privire la durata arestării preventive, corespunde adevărului că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze.
Referindu-se ca "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", CEDO a statuat că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de iu ).
Instanța, având în vedere infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedepsele prevăzute de legiuitor pentru faptele respective, a vând în vedere și faptul că inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond pentru faptele deduse judecății, faza procesuală a cauzei, precum și persoana inculpatului care a fost inconstant în declarații, apreciază că termenul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu poate fi apreciat ca fiind nerezonabil.
Pe de altă parte, Curtea reține că durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatului, motive pentru care Curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit. b proc.pen. recursul declarat, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga inculpatul sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A, deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 16 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obliga pe inculpat sa plătească in favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.H/Dact.M/4 ex./07.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Delia Purice
