Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 771/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 771/R/MF
Ședința publică din 21 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe
Grefier: a
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ B - - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI - reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ B - - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați și A, personal în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei și din oficiu de avocat, inculpații și, personal, în stare de arest asistați de avocat ales și din oficiu de avocat care substituie pe avocat desemnat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.4918/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și având pe rând cuvântul solicită ca instanța să ia act că nu doresc plata onorariului de avocat din oficiu.
S-a încuviințat apărătorilor inculpaților să ia legătura cu aceștia.
Reprezentanta parchetului, avocat și avocat având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat. nici excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea recursului pentru motivele arătate în scris și pe care le susține și oral, casarea încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică.
Avocat pentru intimații inculpați și A având cuvântul, arată că în cauză sunt 8 inculpați și pentru aceleași infracțiuni unii stau în libertate, iar alții în stare de detenție. Susține că inculpații sunt arestați de 10 luni de zile și egalitatea de tratament trebuie făcută de justiție în orice fază procesuală. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii din data de 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca fiind legală și temeinică.
Avocat pentru inculpații și având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș ca fiind legală și temeinică. Inculpații sunt arestați de 10 luni de zile, probele au fost administrate în cauză și apreciază că aceștia nu mai au cum să influențeze părțile din dosar și consideră că nu mai prezintă de pericol public.
Recurentul inculpat A având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/134 alin. ultim Cod procedură penală solicită judecarea în stare de libertate, apreciază că după 10 luni de arestare preventivă poate fi judecat în stare de libertate.
Recurenții inculpați și având pe rând ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/134 alin. ultim Cod procedură penală solicită judecarea în stare de libertate, obligându-se că vor respecta toate dispozițiile date de către instanță.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/134 alin. ultim Cod procedură penală solicită judecarea în stare de libertate, apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 17 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în baza art. 139 alin. 2 Cod pr.penală, s-a înlocuit, din oficiu, măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 Cod pr. penală, pentru inculpații, fiul lui și, născut la data de 24.10.1988, în municipiul Pitești, cu domiciliul în Pitești, Str.- -.G.2, județul A, CNP -, O-, fiul lui și, născut la data de 30.04.1987, în municipiul Pitești, cu domiciliul în Pitești, Str.- -. G.2, județul A, CNP -, A, fiul lui și, născut la data de 04.09.1986, în B, domiciliat în A,- -5.A.2, județul T, CNP -, și, fiul lui și, născut la data de 16.08.1986, în municipiul Pitești, județul A cu domiciliul în Pitești, Str. - -.G.3, jud. A, CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași.
S-a instituit în sarcina inculpaților obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 11lit. a-d Cod procedură penală, respectiv:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la poliția de domiciliu desemnată cu supraveghere, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin.22Cod pr.penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea s-a instituit în sarcina inculpaților și următoarele obligații:
- să nu se deplaseze în localuri de tip internet;
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit fapta, respectiv să nu folosească niciun tip de calculator.
S-a atras atenția inculpaților că nerespectarea obligațiilor instituite de instanță are drept consecință arestarea lor preventivă.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
S-a constatat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar au rămas fără obiect.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 11.12.2009, inculpații și A au solicitat punerea în libertate sub control judiciar, iar la data de 16 2009, inculpații și au solicitat, de asemenea, punerea în libertate sub control judiciar, motivând că întrunesc condițiile prevăzute de lege, pentru a beneficia de această instituție.
Totodată, tribunalul a pus în discuție, din oficiu, în baza art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, menținerea stării de arest a acestor inculpați.
Examinând aceste cereri, și apreciind asupra stării de arest, tribunalul a reținut că, rin p. rechizitoriul nr.27D/P/2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL PITEȘTI la data de 07.07.2009, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 2620/109/08.07.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, și A, pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă informatică, prin intermediul internetului, în formă continuată, prevăzute de art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a dispus, de asemenea, prin același rechizitoriu, și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată acestor inculpați, și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și inițierea și coordonarea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de art.7 din Legea nr.39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal, și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art.48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, în condițiile art.33 lit.a ) Cod penal, și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal, precum și a inculpatului A și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și inițierea și coordonarea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal.
Totodată, prin același rechizitoriu, s-a mai dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, și a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.99 și urm. Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99 și urm. Cod Penal, de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, în condițiile art. 33 lit.a ) Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99 și urm. Cod Penal, de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, în condițiile art.33 lit.a) Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 precum Cod Penal și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 și Cod Penal art 99 și urm.
Cod PenalÎn fapt, prin actul de inculpare și de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpații și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au coordonat și inculpații, respectiv precum și inculpata, în scopul de a înșela prin intermediul internetului pe alte persoane, reușind astfel să înșele un număr de 67 de persoane vătămate, cărora le-a fost cauzat un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolari și 11.183 coroane suedeze, faptele fiind desfășurate în mod continuat în perioada cuprinsă între anii 2006 - 2008, în care inculpații au introdus date nereale în sistemele informatice, respectiv au trimis mesaje părților vătămate, în numele companiei, prin care se confirma siguranța tranzacției și calitatea de garant al acestei companii.
Inculpații postau astfel, în mod fraudulos, diferite produse pe mai multe site-uri de vânzare - cumpărare și convingeau părțile vătămate să le trimită sumele de bani reprezentând contravaloare bunurilor pe care ei credeau că le-au achiziționat, în România, pe numele inculpaților, și.
În legătură cu cererile formulate și apreciind asupra stării de arest a inculpaților, tribunalul a concluzionat că nu se mai impune privarea lor de libertate, din următoarele considerente:
Arestarea preventivă a inculpaților s-a făcut reținându-se dispozițiile art.148 lit."f" Cod pr.penală, în sensul că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care ceea ce trebuie stabilit în momentul de față, este împrejurarea dacă temeiurile ce au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate.
Este indubitabil, consideră tribunalul, că la momentul luării măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților, exista și era dovedit de natura infracțiunilor și de necesitatea unei reacții prompte și eficiente a organelor judiciare.
Tribunalul a apreciat, însă, că după acest moment, în speță, după 9 luni, în acord cu jurisprudența CEDO, pe care o concretizează în anumite cauze expres menționate, nu se mai impune privarea de libertate, în lipsa unor temeiuri sau unor probe care să indice concret pericolul pentru ordinea publică, inculpații aflați în stare de libertate neconstituind un pericol real și, totodată, actual pentru ordinea de drept și pentru societate, în general.
Ca atare, a constatat tribunalul, în momentul de față menținerea în stare de arest nu ar fi întemeiată pe motive convingătoare, dat fiind scopul general al măsurilor preventive instituit de art. 136 alin.1 proc.pen.
În acest context, tribunalul a considerat că în speță nu mai există vreun temei care să justifice menținerea stării de arest, fiind aplicabile dispozițiile art.139 alin.2 Cod pr.penală.
Ca atare, în circumstanțele date, instanța de fond a reținut, că mai convingătoare și mai pertinentă, în raport cu scopul general al măsurilor preventive, este înlocuirea măsurii privative de libertate cu o nouă măsură mai puțin intruzivă, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod pr.penală.
S-a apreciat de instanța de fond, că această măsură se impune și în lumina alineatului 8 al art.136 Cod pr.penală, care stabilește o serie de criterii ce se au în vedere la alegerea măsurii.
Așa fiind, măsura arestării preventive a inculpaților se impune a fi înlocuită în baza art.139 alin.2 Cod pr.penală, cu măsura de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.145 Cod pr.penală, și, în consecință, considerând că aceasta constituie o măsură adecvată, a dispus punerea în libertate a inculpaților, cu obligațiile expres prevăzute în dispozitivul enunțat mai sus.
Totodată, dispunând punerea în libertate, tribunalul a constatat că cererile de liberare provizorie sub control, judiciar au rămas fără obiect.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților, A, și, pentru următoarele motive, în esență:
-Față de stadiul judecării cauzei, punerea în libertate a inculpaților poate influența în mod negativ cursul judecății, în sensul că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau a martorilor și vor putea să altereze ori distruge mijloacele de probă, în special suporții informatici pe care sunt stocate alte activități infracționale ale acestora, cât și ale complicilor lor.
-In mod greșit instanța a apreciat că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea stării de arest, deoarece pericolul concret pentru ordinea publică reliefat atât de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, scopul urmărit - obținerea unor câștiguri substanțiale și fără muncă și desfășurarea în timp a activității infracționale - la care adaugă și rezonanța negativă a societății dacă inculpații ar fi puși în libertate pentru asemenea fapte care au căpătat amploarea unui fenomen, subzistă și în acest moment.
-Nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât prevederile art.5 paragraful 3 din această convenție, nu pot să fie aplicabile în cazul concret dedus judecății.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că recursul parchetului urmează a fi admis pentru considerentele ce vor urma:
In primul rând, curtea consideră că, esențial, în această cauză, vizând, în principal, instituția menținerii arestării invocată din oficiu de către instanță și, în subsidiar, cererile de liberare provizorie sub control judiciar invocate de inculpați, că este necesar a se analiza dacă temeiurile inițiale ale arestării impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, așa cum pretind în acest sens prevederile art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală.
Ca atare, curtea consideră, la fel ca și parchetul, că motivele invocate de tribunal cu privire la punerea în libertate a inculpaților, deci, implicit, a faptului că nu se impune menținerea în continuare a stării de arest, nu sunt întemeiate.
Astfel, față de presupusa activitate infracțională a inculpaților, vizând infracțiuni de fraudă informatică prin intermediul internet-ului, în formă continuată, pe o perioadă mare de timp, în grup organizat, prin care s-a reușit a fi înșelate un număr de 67 de persoane vătămate, cauzându-le un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolari și 11.183 coroane suedeze, așa cum de altfel au fost arătat nuanțat mai sus, curtea constată că temeiul inițial al arestării, cu referire la art.148 lit.f Cod pr.penală, raportat la o asemenea stare de fapt, subzistă și în acest moment.
Aceasta, deoarece,conform literaturii de specialitate dar și jurisprudenței în materie, în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică la care face trimitere art.148 lit.f Cod pr.penală, se are în considerare, cum just apreciază și parchetul, rezonanța negativă în comunitate și societate, dacă inculpații ar fi puși în libertate, că organele îndreptățite de lege nu acționează suficient de ferm și prompt împotriva unor asemenea fapte presupus a fi săvârșite de inculpați, extrem de periculoase prin natura lor, durata lor, modul de săvârșire, angajarea într-un grup infracțional ce afectează profund ordinea publică, dar și un sentiment de nesiguranță pe care l-ar genera în rândul societății civile, care își vede amenințate bunurile și încrederea în tranzacțiile de natură informatică tot mai frecvente astăzi.
Desigur, chiar dacă inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, totuși nu a fost stabilită întreaga activitate infracțională a acestora, astfel că lăsarea lor în libertate poate determina într-un mod sau altul, alterarea adevărului pentru alte asemenea activități infracționale a căror cercetare nu este încă finalizată, așa cum de altfel susține și parchetul.
Este adevărat, că tribunalul, ca și apărarea, invocă și încălcarea termenului rezonabil prin durata măsurii arestării dispusă în această cauză de circa 9 luni, arătând în mod expres și cauze concrete pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a soluționat în acest sens, însă, tot la fel de adevărat, este că aceeași C, în alt cauze, a stabilit că o asemenea durată nu este suficientă pentru a se aprecia că a fost încălcat acest termen rezonabil.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wiensztal Poloniei, 43748/98 din 3o mai 2006, considerat că trecerea unei perioade mult mai mari de timp de 9 luni, mai exact trecerea unei perioade de 2 ani și 2 luni de la momentul arestării nu conduce în mod automat la încălcarea prevederilor art.5 paragraful 3 din Convenție, luându-se în considerare complexitatea cauzei, cu mai mult coacuzați, precum și gravitatea infracțiunilor de care erau acuzați, așa cum este și cazul speței de față.
Așa fiind, curtea constată că în mod greșit tribunalul a dispus înlocuirea din oficiu a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații, A, și, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, nefiind incidente prevederile art.139 alin.2 Cod pr.penală, invocate în cauză, și nici cele ale prevederilor art.136 alin.1 Cod pr.penală, vizând realizarea scopului măsurilor preventive.
De aceea, soluția corectă, în opinia curții, în complet majoritar, era aceea a menținerii arestării preventive a inculpaților, potrivit art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, având în vedere subzistența și la acest moment a temeiului inițial al arestării, și anume cel al art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, așa cum a fost analizat mai sus, neimpunându-se, în consecință, față de cele exprimate, o altă măsură alternativă restrictivă de libertate, cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, la care în mod greșit s-a orientat tribunalul.
Ca atare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, curtea va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte încheierea atacată și va înlătura dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpați, cu toate consecințele, și va menține starea de arest a acestora, potrivit prevederilor art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală.
Totodată, vor fi menținute, în rest, dispozițiile încheierii atacate vizând modul de soluționare a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
De asemenea, în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B-SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpații:, O, A și, toți deținuți în Penitenciarul Colibași cu toate consecințele.
În baza art.300/2 și 160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 24.10.1988, în mun. Pitești, CNP -, O, fiul lui și, născut la data de 30.04.1987 în mun. Pitești, CNP: -, A, fiul lui și, născut la data de 04.09.1986, în B, CNP: - și, fiul lui G și, născut la data de 16.08.1986,în Pitești, CNP:-.
Menține în rest dispozițiile încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4/5 ianuarie 2010
Jud.fond
OPINIE SEPARATĂ
pentru respingerea recursului promovat de procuror, ca nefondat, și menținerea încheierii atacate.
Contrar aprecierilor făcute de majoritatea membrilor completului de judecată, consider că judecătorul fondului în mod întemeiat a aplicat prevederile art. 139 alin. 2 din Codul d e procedură penală, dispunând înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și punerea în libertate a celor patru intimați - inculpați, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive a arestării s-au modificat.
În sprijinul acestei concluzii vin și prevederile art. 136 alin. 1 din Codul d e procedură penală, cu denumirea marginală scopul și categoriile măsurilor preventive, potrivit cărora ele pot fi luate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea celor cercetați de la judecată.
În acest context, în acord cu majoritatea membrilor completului de judecată, consider că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt neîndoielnic grave, urmările produse de acestea fiind prejudicierea cu sume importante de bani a persoanelor interesate a achiziționa diverse produseon line.
Totodată, modul de a acționa al inculpaților, ce s-au constituit în grup organizat, cu atribuții precise pentru fiecare membru al grupului, reflectă o periculozitate sporită a celor în cauză.
Totuși, subliniez încă odată că gradul de pericol social al infracțiunii nu este singurul criteriu pe care legiuitorul l-a prevăzut în aprecierea măsurii ce urmează a fi luată, în alin. 8 al art. 136 Cod de procedură penală, acest text de lege impunând a se ține cont, pe lângă aceasta, de sănătatea, de vârsta, de antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Or, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, și anume: lipsa antecedentelor penale (toți aflându-se la primul conflict cu legea penală), vârsta lor fragedă, ce o depășește cu puțin pe cea a majoratului, poziția sinceră pe care au adoptat-o în legătură cu acuzațiile ce le sunt aduse, de recunoaștere a faptelor de comiterea cărora sunt acuzați și de colaborare cu organele de anchetă pledează puternic în favoarea acestora.
Toate acestea, împreună cu împrejurarea că cei în cauză au petrecut deja o perioadă de timp în penitenciar (8 luni), în care au putut să realizeze consecințele grave pe care le atrag asemenea fapte, sunt de natură a convinge, în opinia mea, concordantă cu cea a judecătorului fondului, că pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezenta la momentul arestării lor s-a mai diminuat, nemaifiind necesară detenția preventivă.
În legătură cu riscul sustragerii, s-a pronunțat în mod constant că el descrește, în principiu, în mod necesar, cu trecerea timpului de detenție preventivă, pentru că imputarea probabilă a duratei acestei detenții asupra pedepsei privative de libertate la care cel deținut poate aprecia că va fi condamnat este de natură să-l facă să considere această eventualitate ca mai puțin de temut și să reducă din tentația sustragerii discutate.
Dincolo de aceasta, și ecoul pe care faptele săvârșite de inculpați l-au avut în rândul opiniei publice s-a diminuat substanțial prin trecerea timpului, mai ales că infracțiunile reținute în sarcina acestora, deși grave, nu sunt îndreptate împotriva vieții, a integrității corporale sau a libertății persoane, ci împotriva patrimoniului.
Evident, lăsarea lor în libertate, cu impunerea unor obligații menite să prevină orice încercare de sustragere de la judecată ori de a influența aflarea adevărului (astfel cum au fost stabilite prin hotărârea primei instanțe), nu echivalează cu absolvirea lor de orice penalitate; procesul penal aflat pe rolul tribunalului își va urma cursul, iar la finalul său, dacă s-au produs probe solide în dovedirea vinovăției, va fi pronunțată o soluție de condamnare.
Până atunci, însă, trebuie respectată prezumția de nevinovăție la care face referire art. 5/2 și art. 66 Cod de procedură penală.
Consider că menținerea arestării preventive a inculpaților la acest moment contravine principiului enunțat mai sus și riscă să anticipeze pronunțarea unei pedepse cu închisoarea în regim de deținere, fapt ce contrazice flagrant și jurisprudența, în cauzele ce au vizat respectarea prevederilor art. 5 paragr. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
De aceea, ar fi trebuit pronunțată o soluție de menținere a încheierii atacate, prin respingerea recursului declarat de procuror, ca nefondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
JUDECĂTOR,
Red.:
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Teodora Gheorghe
