Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 772/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 772/R/MF
Ședința publică din data de 21 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe
Judecător: - G -
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrtat ședința de judecată potrivit art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului.
Avocat depune la dosar motivele de recurs, solicitând punerea în libertate a inculpatului, deoarece acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, probatoriul este complet, durata arestării este de un an și 3 luni. Cu privire la excepția invocată, lasă la aprecierea instanței admisibilitatea recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, întrucât nu există cale de atac.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp.art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 1608aalin.6 Cod pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
S-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații:
-, și, fost, fiul lui și, născut la data de 04.05.1985, în D, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, fost.
Cu privire la cererile formulate de inculpatul recurent, instanța a constatat următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art.33 lit.a și b Cod penal.
Prin cererea de revocare a măsurii arestului preventiv a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod pr.penală, sunt îndeplinite cerințele legale pentru revocarea măsurii arestării preventive și că au intervenit situații juridice noi care justifică cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Tribunalul, analizând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, a constatat că lăsarea în libertatea a acestui inculpat prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.
Prin Decizia CEDO nr.29044/06 din 5 noiembrie 2009, Shabani vs. Elveția, Curtea a constatat că față de natura infracțiunilor și imperativele instrucției penale durata de 5 ani a arestării preventive nu era disproporționată. Pentru a decide astfel, instanța europeană a avut în vedere, pe deoparte, complexitatea cauzei care a necesitat efectuarea de comisii rogatorii în mai multe țări europene, faptul că infracțiunile pentru care era cercetat reclamantul aduceau atingere gravă ordinii și sănătății publice, că autoritățile trebuiau să dea dovadă de o mare fermitate față de cei care contribuie la traficul de droguri și de interesul comunității internaționale în a reprima astfel de activități criminale.
Ori, în speță, Tribunalul constată că prezenta cauză prezintă elemente de extraneitate, fiind părți vătămate din țări foarte îndepărtate pentru care procedura de citate cu aceste părți este îngreunată.
Cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul, Tribunalul a constatat următoarele:
Inculpatul, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. Acesta a fost scos de sub urmărire penală cu obligarea la plata unei amenzi administrative în sumă de 3000 lei, apreciindu-se că fapta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prin urmare, art. 148 lit. a pr. pen. condiționează arestarea de săvârșirea unei noi infracțiuni. În condițiile în care inculpatul a săvârșit o altă infracțiune în faza judecării prezentei cauze, acest temei care a stat la baza arestării preventive subzistă în continuare.
De asemenea, și în privința temeiului prevăzut de art. 148 lit. d pr. pen. acesta subzistă în continuare. Inculpatul deși a fost legal citat, acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată decât cu mandat de aducere și anume, la termenul din 6 mai 2009, deși a avut termenul de judecată următor în cunoștință, acesta nu s-a mai prezentat la instanță pentru termenele de judecată din 11 mai 2009 și 29 iunie 2009, s-a apreciat că acesta se ascunde la activitatea de judecată.
Față de cele expuse, Tribunalul a respins și această cerere formulată de inculpatul.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, pe care l-a motivat în scris, arătând că se poate admite cererea de înlocuire a arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, deoarece a fost terminată urmărirea penală, probatoriul fiind complet, nemaiexistând suspiciunea influențării sau alterării aflării adevărului, iar pericolul concret pentru ordinea publică este motivat de instanța de fond doar generic, făcând referire la aspecte privind vinovăția inculpatului, deși acesta este prezumat nevinovat.
Inculpatul a mai arătat că nu există nici un fel de date în sensul că ar putea săvârși noi infracțiuni, că în mod greșit activitatea sa este raportată la cea a întregului grup, fără a se avea în vedere contribuția lui concretă și circumstanțele personale, inculpatul având un copil în vârstă de numai 3 ani cu grave probleme de sănătate, fiind singurul care întreținea familia anterior arestării, administrând o societate comercială și câștigându-și existența prin mijloace oneste.
S-a mai criticat încheierea și datorită faptului că nu s-a ținut seama de termenul de un an și 3 luni scurs de la momentul arestării preventive, precum și de procedura greoaie ce se poate prelungi în condițiile în care următorul termen de fond este la 28 aprilie 2010, existând riscul ca menținerea în arest să se suprapună peste cuantumul pedepsei aplicate.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este inadmisibil, excepția fiind pusă în dezbaterea părților la termenul din 21 2009.
Incheierea recurată conține doar dispoziții privind respingerea cererilor mai multor inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive, printre care și recurentul și respingerea cererii inculpatului de revocare a arestării, nefiind o încheiere prin care instanța să se fi pronunțat și asupra menținerii arestării preventive.
Conform art.141 alin.1 teza finală Cod pr.penală "încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă nici unei căi de atac".
Din această dispoziție rezultă că inculpatul nu are deschisă calea recursului împotriva încheierii din 16 2009, situație în care nu se poate trece la o analiză de fond a motivelor de recurs.
In materia măsurilor preventive, referitor la condițiile pe care trebuie să le întrunească orice privare de libertate, pentru a avea o bază legală, pe toată durata existenței lor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, în sensul că trebuie să fie respectat dreptul intern, iar acesta din urmă trebuie să fie conform Convenției (cauza Benham contra Regatului Unit, face o prezentare sintetică a acestor principii, reluată în cauza Lloyd și alții contra Regatului Unit).
In ce privește prima condiție, textul art.141 alin.1 teza finală este clar în sensul inexistenței vreunei căi de atac împotriva încheierii recurate, astfel că trebuie analizată doar concordanța acestuia cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea amintește că această dispoziție legală a fost supusă în mod repetat controlului de constituționalitate, prin raportare la art.20 din Constituția României, care se referă la prioritatea aplicării convențiilor la care România este parte și s-a respins excepția de neconstituționalitate.
De altfel, această normă nu contravine art.2 din Protocolul nr.7 al Convenției, referitor la dublul grad de jurisdicție, deoarece acesta este aplicabil numai judecăților asupra fondului unei cauze, prin care se stabilește vinovăția sau nevinovăția unei persoane, în materia arestării preventive condiția fiind doar aceea a controlului măsurii preventive de către un magistrat independent, calitate care trebuie recunoscută primei instanțe.
In consecință, constatând că încheierea atacată nu este supusă nici unei căi de atac și că posibilitatea analizării unor măsuri alternative la arestarea preventivă există și pentru instanța de control judiciar însă ori de câte ori sunt supuse recursului încheierile prin care se dispune menținerea arestării preventive, curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, care impun obligarea la cheltuieli a părții căreia i s-a respins recursul,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04 mai 1985, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
8 ianuarie 2010
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Teodora Gheorghe
