Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 774/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr. 4839/2/2009
1276/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 774
Ședința publică din data de 28 mai 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 3: Lefterache Lavinia
GREFIER - - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații - inculpați, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, av., cu împuternicirea avocațială nr. 41690/28.05.2009 (fila 5) și, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, av., cu împuternicirea avocațială nr. 46185/28.05.2009 (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, casarea încheierii atacate și pe fond menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații în cauză.
Procurorul consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar prin perioada petrecută în arest de către inculpați nu a fost încălcat principiul rezonabilității, impunându-se ca aceștia să suporte consecințele activității infracționale desfășurate, având în vedere că în cauză au fost prejudiciate multe părți - civile prin activitatea ilicită a acestora.
De asemenea, susține că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații constă și în aceea că au săvârșit infracțiuni pe o perioadă lungă de timp, activitatea acestora încetând la momentul când au fost arestați. Există astfel presupunerea rezonabilă că lăsați în stare de libertate și-ar putea relua activitatea infracțională.
Solicită a se reține natura infracțiunilor comise de inculpații și, precum și împrejurarea că acest gen de fapte pot fi săvârșite cu ușurință, astfel că se impune menținerea acestora în stare de arest.
Apărătorul ales al intimatului - inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchet și menținerea încheierii din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, ca fiind legală și temeinică.
În opinia apărării, instanța de fond a reținut în mod corect că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, mijloacele de probă fiind administrate, fiind audiați și martorii în cauză.
Arată că unele părți - civile au dat declarații, iar altele au transmis înscrisuri cu pretențiile civile, astfel că inculpatul aflat în stare de libertate nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, nu s-a dezvinovățit și a conștientizat gravitatea faptelor sale în perioada petrecută în arest, manifestând regret față de comiterea acestora.
Apărătorul ales al intimatului - inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchet și menținerea încheierii Tribunalului ca fiind temeinică și legală, considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat.
Solicită a se avea în vedere termenul rezonabil, respectiv perioada de 8 luni petrecută de inculpat în arest, vârsta acestuia, precum și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat în proporție de 75%, iar mijloacele tehnice nu mai sunt în posesia inculpatului, astfel că lăsat în stare de libertate nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, arată că inculpatul are domiciliu stabil, familie organizată, iar atitudinea sa procesuală a fost aceea de recunoaștere și regret vis-a-vis de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Mai mult, arată că nu este cunoscut cu antecedente penale și nu s-a sustras urmăririi penale, astfel că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, susține că circumstanțele favorabile inculpaților au fost avute în vedere de judecător, iar faptele care sunt reținute în sarcina acestora sunt în continuă creștere în societatea românească, astfel că se impune menținerea lor în stare de arest preventiv pentru a putea fi ținut sub control fenomenul infracțional.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. susține că nu face parte din nici un grup infracțional și solicită punerea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că regretă săvârșirea faptelor și nu se consideră un pericol pentru ordinea publică, astfel că solicită punerea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în baza art. 3002Cod procedură penală cu referire la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut că în cauză există indicii temeinice conform art. 143 alin. 3 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Deși temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și nu au încetat, instanța de fond a apreciat că la acest moment procesual lăsarea în libertate a acestora nu ar mai putea să ordinea publică la modul real și efectiv.
Instanța de fond a mai arătat că pericolul pe care inculpații l-au prezentat pentru ordinea publică s-a atenuat odată cu trecerea timpului, iar inculpații beneficiază de circumstanțe personale favorabile în sensul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, întrucât avea un loc de muncă la data săvârșirii faptelor, iar inculpatul, intenționa conform propriilor susțineri să-și deschidă o afacere proprie.
În plus, cercetarea judecătorească a avansat, atât inculpații, cât și o parte din martori au fost audiați, nemaiexistând temerea că inculpații, odată lăsați în libertate, vor influența buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 1451Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei înlocuirii a măsurii arestării preventive a inculpaților în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
De asemenea, s-a susținut că nu a fost încălcat principiul rezonabilității, impunându-se ca inculpații să suporte consecințele activității infracționale desfășurate, având în vedere că în cauză au fost prejudiciate un număr însemnat de părți civile.
În opinia reprezentantului Parchetului, pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor pe o perioadă îndelungată de timp, activitatea infracțională fiind întreruptă în momentul în care aceștia au fost arestați, existând totodată presupunerea rezonabilă că lăsați în stare de libertate ar putea relua activitatea infracțională.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpații și au fost trimiți în judecată prin Rechizitoriul nr.236/D/P/2008 a Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu referire la art.1 pct. 11 și 12 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 alin. 1 și 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 46 alin.1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inculpatul ) și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal 27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu referire la art.1 pct. 11 și 12 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (inculpatul ).
În fapt, s-a reținut că în perioada iulie-septembrie 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a conceput și transmis prin email, mesaje tip "spam" către utilizatorii de internet, pretinzând că aceste mesaje sunt transmise de Bank și solicitând clienților să-și dezvăluie datele de identificare, necesare accesului la conturile on-line, deținute de aceștia la Bank. Ulterior, după ce a obținut datele de acces la conturile on-line deținute de clienții Bank, inculpatul a realizat mai multe transferuri frauduloase din conturile titularilor reali în conturile altor persoane ce au realizat retragerile frauduloase de numerar, din dispoziția sa.
În activitatea infracțională, inculpatul a fost ajutat de inculpatul care, prin activitatea desfășurată, a asigurat obținerea produsului infracțional. În acest sens, inculpatul a deschis un cont personal la Bank, în care i-a fost transferată ilegal o sumă de bani. Totodată, în realizarea aceleași hotărâri infracționale, inculpatul a convins mai multe persoane ca, pentru un comision promis și plătit de el, să-și deschidă conturi la Bank, conturi în care s-au realizat transferuri frauduloase din conturile titularilor realei și din care s-au realizat retrageri de numerar.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 24.09.2008 în conformitate cu art. 143 Cod procedură penală, rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Susținerea instanței de fond în sensul că inculpații nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică la modul real și efectiv este în contradicție cu modalitatea de săvârșire a faptelor prin prejudicierea unui număr de 40 părți vătămate.
De asemenea, în mod greșit față de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că pericolul pentru ordinea publică s-a atenuat după o perioadă de 8 luni de la data arestării inculpaților.
Împrejurarea că inculpații au fost audiați precum și o parte din martori, nu însemnează că nu se mai menține temeiul avut în vedere la luarea măsurii, respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, fără relevanță este și susținerea instanței de fond în sensul că numai prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar putea acoperi prejudiciul creat părților civile ca urmare a intenției acestora de a valorifica bunurile ce le dețin în proprietate.
În raport de prevederile art. 143 Cod procedură penală, Curtea constată că în cauză sunt indicii temeinice care confirmă că inculpații au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada iulie - august 2008 pentru săvârșirea de fapte penale.
Față de cele reținute mai sus, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală ce impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Mai mult, instanța de fond la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu a arătat care sunt noile temeiuri care fac a fi îndeplinite prevederile art. 145 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și va proceda în consecință.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declara de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București împotriva încheierii de ședință din data de 26.05.2009, în dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință din data de 26 mai 2009 Tribunalului București Secția I-a Penală, în ceea ce privește măsurile preventive și pe fond, asupra stării de arest:
În baza art. 3002Cod de procedură penală rap. la art. 160 Cod de procedură penală menține starea de arest a inculpaților și.
Menține celelalte dispoziții asupra fondului cauzei
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./30.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia
