Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- ( 1216/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 133/
Ședința publică din 28 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea apelului formulat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.487/F/07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul revizuient în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient, având cuvântul, solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru faptul că nu a fost prezent când s-a judecat dosarul la ICCJ și s-a făcut o greșită încadrare a faptei în momentul judecării cauzei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de revizuient, ca nefondat întrucât motivele invocate de acesta nu se înscriu în cele limitativ prevăzute de art.394 din Codul d e procedură penală. Consideră că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca fiind inadmisibilă.
Apelantul revizuient, în ultimul cuvânt, precizează că prin rechizitoriul întocmit în anul 1999 fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.2 lit. e Cod penal care face referire cu trimitere la art.186 Cod penal cu peste 60 de zile de spitalizare. Ori, în aceasta cauza nu se pune problema de spitalizare. Este vorba de o infracțiune de tâlhărie simplă, o smulgere de lanț. Un alt aspect pe care dorește să îl arate este faptul că la ICCJ nu a fost prezent întrucât la acea dată se afla sub puterea altui mandat, s-a liberat și a plecat în Spania. Din 1999 și până în anul 2006 nu a știu nimic de această cauză, cu toate că are un domiciliu stabil.
Solicită admiterea cererii de revizuire pentru îndreptarea erorii materiale întrucât nu este vorba de infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.e Cod penal, ci de o tâlhărie simplă.
De asemenea, solicită a i se da posibilitatea să se judece în fața ICCJ. Se consideră nevinovat.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.487 din 7.05.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, formulată de petentul.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 02.04.2009 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe referatul nr.368/III-6/2009 întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împreună cu întregul material, privind cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1457/27.10.2005 pronunțata de Tribunalul București formulată de revizuientul.
In motivarea cererii revizuientul a arătat că în dosarul nr. 1906/2003 s- greșita încadrare juridică a faptei de tâlhărie pentru care a fost i a fost condamnat pe nedrept deși nu existau probe care să facă dovada vinovăției sale, declarațiile martorilor fiind, cererea nefiind otivată în drept.
La dosar a fost atașat dosarul nr.1906/2003 al Tribunalului București Secția a II-a Penala.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.1457 din 27.10.2005 pronunțată de B Secția II-a Penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de 13 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, sentința ce a rămas definitivă prin decizia penală nr.6012 19.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din analiza actelor de la dosarul cauzei tribunalul a apreciat că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă deoarece din motivele expuse de către revizueint a rezultat că acesta a criticat hotărârea penală sub aspectul probatoriului administrat, a reinterpretării acestui probatori, ori aceste critici pot face obiectul unei cereri ce se exercită pe calea ordinară de atac și nu pe calea extraordinară a revizuirii.
Față de aceste considerente, având în vedere că legiuitorul a prevăzut motive exprese în dispozițiile art.394 Cod procedură penală,de formulare a revizuirii, motive printre care nu se regăsesc și cele privind reaprecierea probatoriului administrat în cauză, tribunalul a respins cererea de revizuire formulată, ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuientul, solicitând desființarea hotărârii și admiterea cererii de revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.393 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat și-l va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Din prevederile art. 394 din Codul d e procedură penală rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Codul d e procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.
Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Codul d e procedură penală, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.LX din 24.09.2007.
Având în vedere cele expuse în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.487/F din 7.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact. 2ex./1.06.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Dumitru Mirancea
