Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 794/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 794
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Aida Liliana Stan
JUDECĂTOR 3: Georgescu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul T- Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la data de 13 iulie 1979, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui si, născută la data de 27 ianuarie 1951, in prezent aflată in Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în temeiul disp. art. 139 al.l s C.P.P.-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventivă formulată de inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații și în stare de arest preventiv și asistați de apărătorul ales din Baroul Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocatul a luat legătura cu inculpații, arătând că nu sunt cereri de formulat și solicitând acordarea cuvântului atât asupra admisibilității recursului, cât si pentru dezbaterea recursului
Reprezentantul Ministerul Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpaților, respectiv, având cuvântul arată că încheierea din 7.10.2008 este nelegală și netemeinică.
In ceea ce privește admisibilitatea recursurilor declarate de inculpați, dorește să facă următoarele mențiuni:
Apreciază că recursurile declarate de inculpați sunt admisibile față de dispozițiile CEDO, care au supremație față de dispozițiile dreptului intern. Susține că există mai multe soluții date de alte instanțe, prin care s-a apreciat că recursul unui inculpat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură sunt admisibile, respectiv Curtea de Apel Brașov, existând de asemenea si o decizie a J- Secțiile Unite privind un recurs in interesul legii sub acest aspect.
Din punctul său de vedere, în situația în care procurorul poate ataca o încheiere prin care se admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, iar inculpatul nu poate să o atace cu recurs este o inegalitate de arme si șanse in fața legii, iar pentru egalitate de tratament se impune ca aceste recursuri să fie admisibile.
In ceea ce privește fondul cauzei dorește să facă următoarele mențiuni:
In opinia sa, atâta timp cât inculpații pe parcursul urmăririi penale au avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele de anchetă si recunoscând săvârșirea faptelor nu se mai poate reține că nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, așa cum a reținut in mod greșit instanța de fond.
Mai mult decât atât, trebuie avute in vedere si conduita inculpaților atât înainte de săvârșirea faptei, cât si după săvârșirea acesteia. Înainte de săvârșirea faptei inculpatul a avut un loc de muncă in Spania, are in întreținere 3 copii minori, dintre care unul este adoptat și nu are antecedente penale, iar după săvârșirea faptei acesta a recunoscut săvârșirea faptei colaborând cu organele de anchetă. In ceea ce o privește pe inculpata, solicită a se observa că aceasta are o vârstă înaintată (57 ani), are grave probleme de sănătate, s-a ocupat de creșterea si educarea copilului adoptat de inculpatul si are 29 de ani in câmpul muncii, iar după săvârșirea faptei a recunoscut săvârșirea faptei colaborând cu organele de anchetă, așa cum a făcut-o si celălalt inculpat.
Invocă prevederile art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, in sensul că starea de normalitate a unei persoane este aceea de libertate si nu de arest.
De la momentul arestării si până in prezent, au trecut 5 luni, iar la primul termen de judecată stabilit in fața instanței de fond nu s-a prezentat nici o parte vătămată pentru a da declarație.
Spre deosebire de cele de mai sus, dorește să menționeze că, din punctul său de vedere privarea de libertate a inculpaților este privită ca o antepronunțare a instanței si totodată o încălcare a prezumției de nevinovăție.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Depune la dosarul cauzei o sesizare formulată de Procurorul General al României către Președintele Inaltei Curți de Casație si Justiție pentru a se pronunța pe un recurs in interesul legii asupra dispozițiilor art. 140/2.
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că primul termen de judecată in fața instanței de fond a fost stabilit la data de 7.10.2008, ocazie cu care inculpații au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deși au formulat numeroase astfel de cereri de au fost respinse.
Insă, față de dispozițiile art. 141 C.P.P. prin care se prevede că încheierea prin care se respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este supusă nici unei căi de atac, pune concluzii de respingerea recursurilor ca inadmisibile.
Avocat având cuvântul in replică, susține că măsura arestării preventive a inculpaților poate fi înlocuită cu alte restricții dintre cele prevăzute in 356/2006 si OG 60/2006, față de modul de cooperare al inculpaților cu organele de urmărire penală.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că are 3 copii in întreținere de care nu are cine să se ocupe, că mama sa nu are nici o vină, singurul vinovat de cele petrecute fiind numai el, că a recunoscut fapta si a colaborat cu organele de urmărire penală, astfel încât apreciază că poate fi judecat in stare de libertate. Precizează de asemenea, că in Spania el a avut loc de muncă si nu s-a ocupat numai de traficarea persoanelor vătămate.
Recurenta inculpată, susține că este nevinovată și că singura sa vină este aceea că a venit cu una din victime in țară și solicită judecarea sa in stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 7.10.2008, Tribunalul Prahova în temeiul disp.art.139 alin.1 Cod proc.penală a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 13.07.1979 și, fiica lui și, născută la data de 27.01.1951, în prezent aflați în Penitenciarul Ploiești și respectiv în Penitenciarul, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că faptele pentru care inculpații sunt cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe din care rezultă că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol social ridicat, stabilit in raport de pedepsele destul de severe pe care legea le prevede pentru sancționarea acestor fapte, de amploarea fenomenului infracțional generat de traficul de persoane, de orice natură, ce vizează, in special femeile si copii, dar si de încrederea societății civile in capacitatea de reacție a organelor judiciare față de anumite stări de lucruri negative, existând temerea că, organele judiciare abilitate nu reacționează suficient împotriva persoanelor care comit astfel de fapte si lăsarea in libertate a inculpaților ar influența si buna desfășurare procesului penal, existând temerea că inculpații ar încerca să intimideze victimele si martorii pentru denaturarea adevărului.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând inculpații au precizat că această cale de atac este admisibilă prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului, act normativ care este mai favorabil inculpatului, chiar dacă art. 1403alin. 1 teza ultimă din menționează C.P.P. că încheierea prin care s-a respins înlocuirea măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Inculpatul a menționat că solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a participa în continuare la creșterea și educarea copiilor săi minori, iar inculpata a invocat starea de sănătate precară, susținând că aceasta se deteriorează și, mai mult decât atât, are o vârstă înaintată ce nu-i permite să facă față condițiilor de detenție.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și conform art. 3856.C.P.P. Curtea apreciază că această cale de atac este inadmisibilă, așa cum se va arăta în continuare:
Prin încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2008 în temeiul disp. art.139 alin.1 pr.penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpații și, apreciindu-se în esență că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol social ridicat pentru ordinea publică raportat la pedepsele severe și amploarea fenomenului infracțional bazat pe trafic de persoane, de orice natură, ce vizează, în special, femei și minori și nu în ultimul rând raportat la temerea că, organele abilitate nu reacționează eficient împotriva persoanelor care comit astfel de fapte.
În cazul în speță, textul de lege aplicabil este art.141 pr.penală, care prevede expres calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță, în cursul judecății privind măsurile preventive.
Astfel, în alin.1 partea finală a textului se prevede că încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.
În considerarea textului de lege enunțat anterior, care arată expres că nu se poate exercitata calea de atac împotriva încheierii pronunțate, Curtea apreciază că ne aflăm în prezența unor recursuri inadmisibile, nemaifiind posibil în această situație, examinarea criticilor de fond ale acestora.
Recurenții invocă disp. art.5 din Convenția Europeană, respectiv dreptul la libertate și la siguranță, susținând că este necesar examinarea căilor de atac formulate.
Textul de lege invocat, dar și dispozițiile art.6 din, se referă la dreptul persoanei arestate de a fi adusă în fața unui judecător și de fi judecată într-un termen rezonabil, ori în cazul în speță, aceștia au fost aduși în fața magistraților de fiecare dată, existând posibilitatea ca aceștia să-și susțină apărările și să exercite căi de atac cu privire la starea de libertate.
În cazul în speță, se apreciază că dispozițiile art.5 și art.6 din CEDO ce privesc dreptul la libertate și la siguranță, dreptul la un proces echitabil, nu au fost încălcate, fiind respectate întru totul textele de lege amintite anterior, în condițiile în care inculpații au fost prezentați de fiecare dată în fața magistratului cu ocazia prelungirii arestării, având posibilitatea de a formula și a susține recursul în ceea ce privește măsura preventivă în fața instanței de control judiciar.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.a p va respinge ca inadmisibile recursurile formulate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații, fiica lui si, născută la data de 27 ianuarie 1951, in prezent aflată in Arestul Direcției Cercetări Penala B si, fiul lui si, născut la data de 13 iulie 1979, in prezent aflat in Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 7.10. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenții la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 10.10.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
6 ex/12.10.2008
Red..
Tehnored.
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan, Georgescu
