Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 81/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Judecător I - -
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR. 81
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2009 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurent, și, în stare de arest preventiv, asistați de av, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare și că a fost înaintată, prin serviciul de registratură al instanței, cererea de recurs formulată în scris de inculpatul, după care
Av. precizează că a luat legătura cu av., apărător ales al inculpatului care i-a comunicat că nu se poate prezenta la termenul de astăzi dar că acordă asistență juridică și acestui inculpat, pentru care depune la dosar împuternicire avocațială.
, inculpații arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. arată că prin încheierea de ședință din data de 26.01.2009, Tribunalul Iașia respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților și a constatat legală și temeinică măsura privativă de libertate luată în cauză față de inculpați.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat inexistența unor împrejurări semnificative sau a unor elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au suferit modificări ce ar impune punerea în libertate a inculpaților.
Față de actualul stadiu procesual consideră, că odată cu întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței s-au schimbat și temeiurile care au determinat luarea măsurii privative de libertate prin încheierea nr.63/19 iulie 2008, nemaifiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit."f" pr.pen.
Din actele și lucrările dosarului se constată că înainte de terminarea urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din data de 21 noiembrie 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.23 lit."c" din Legea nr.656/2002 și art.139 indice 6 pct.1 lit."c" alin.2,3,6 și 7 din Legea nr.329/2006 într-o singură infracțiune prevăzută și pedepsită de art.83 alin.1 lit."b" din Legea nr.84/1998, creindu-se astfel o situație mai favorabilă inculpaților după cum se reține în cuprinsul ordonanței nr.859/27.11.2008 al procurorului ierarhic celui care a efectuat urmărirea penală.
Astfel, prin rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 17.07.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpați pentru mai multe infracțiuni, printre care și cele vizând dobândirea și deținerea bunurilor despre care se știe că provin din infracțiuni, deținerea, depozitarea, transportarea, după caz, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, respectiv țigăi contrafăcute în scop comercial d e către membrii grupării, fapta având consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.23 lit."c" din Legea nr.656/2002 și art.139 indice 2,3,6,7 din Legea nr.329/2006, infracțiuni ce prevăd pedepse cuprinse între 3-12 ani închisoare, respectiv 2-5 ani închisoare. Prin ordonanța din 21.11.2008 procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea de "punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate" prevăzută de disp. art. 83 alin.1 lit."b" din Legea nr.84/1998 ce prevede o pedeapsă de la 3 luni la 3 ani sau amenda. După cum a reținut și procurorul din cadrul unității centrale a, actul procedural dispus de organul de urmărire penală "vine să corecteze o încadrare juridică greșită acordată unor fapte și care, în cele din urmă, cel puțin din punct de vedere al pedepselor prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, este favorizator pentru aceștia".
Totodată, în cursul urmăririi penale au fost audiate 88 de persoane din țară și străinătate iar din depozițiile acestora nu rezultă ca vreuna dintre aceste persoane să fi cunoscut în mod direct împrejurările în care să se fi comis faptele.
După cum se reține și în cuprinsul rechizitoriului, activitatea infracțională a inculpaților a fost probată aproape în exclusivitate prin mijloace tehnice speciale de interceptare a convorbirilor/comunicărilor inculpaților - activitatea procedurală și rezultatele acesteia fiind contestate de către inculpați prin intermediul cererilor formulate cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală. Apreciază că toate aceste aspecte au diminuat caracterul solid al probelor și indiciilor certe care au fost avute în vedere de către instanță la luarea măsurii arestării preventive.
Față de toate aceste împrejurări, consideră că în mod greșit instanța de fond a constatat în motivarea hotărârii criticate că pericolul social concret pentru ordinea publică ar consta în "orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim, pentru funcționarea normală a instituțiilor statului".
Solicită a se observa că această apreciere a instanței de fond este prezumată, pornind de la gravitatea abstractă a faptelor reținute în sarcina inculpaților și nu se regăsește în conținutul probelor administrate în dosar. Doar în situația în care reprezentantul autorității statului (), la primul termen de judecată s-ar fi constituit parte civilă în dosar, cu suma reprezentând presupusul prejudiciu constatat de organele de urmărire penală (ceea ce nu s-a și întâmplat), instanța ar fi putut indica o eventuală periclitare a funcționării normale a structurilor publice. În situația în care "pericolul concret pentru ordinea publică" la care face trimitere instanța de fond nu rezultă din probele administrate pentru constatarea conținutului constitutiv al "participației improprii la infracțiunea de înșelăciune a statului" încadrată juridic în disp. art.31 alin.2 pen. rap. la art.215 alin.1, 2 și 5.pen. - învederăm în acest sens excepțiile invocate pe neregularitatea actului de sesizare a instanței - considerăm că nici rezonanța socială negativă ca urmare a săvârșirii faptelor nu poate fi reținută.
Astfel, în mod greșit instanța a apreciat că"lăsarea în libertate a inculpaților ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, față de modalitatea în care au acționat inculpații în realizarea activităților ilicite prefigurate.", fără a se lua în calcul că în multe alte situații asemănătoare în care au fost sesizate autoritățile române în legătură cu introducerea clandestină în România a unor mărfuri nedeclarate la în, s-a dispus confiscarea mărfurilor și aplicarea unor sancțiuni contravenționale, fără a se dispune luarea măsurilor preventive împotriva celor care au fost identificați drept autori ai faptelor comise.
de specialitate și practica judiciară au statuat că "trezirea sentimentului de dezaprobare și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție" este posibilă doar în cazul unor fapte cu consecințe importante din punct de vedere material sau uman - cum ar fi cazul unor fraude de proporții care să fi afectat un număr ridicat de persoane, sau a unor fapte soldate cu vătămarea ori decesul mai multor persoane - ceea ce nu reflectă din lucrările dosarului în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul pentru o serie de infracțiuni incidente nerespectării legislației vamale și comerciale, comise în condițiile participației improprii.
În cazul de față, instanța de fond a confundat publicitatea excesivă, comandată sau evident făcută cu scopul de a denatura actul de justiție de la cursul firesc, cu necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv a inculpaților.
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților existau suspiciuni rezonabile că aceștia au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, se constată că odată cu întocmirea rechizitoriului și după trecerea celor 190 de zile de arest preventiv bănuiala avută în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, deși constituie un factor pertinent, nu legitimează ea singură o lungă perioadă de detenție preventivă.
În consecință, solicită admiterea recursul formulat, casarea încheierea de ședință a Tribunalului Iași și, în rejudecare să se constate că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați s-au schimbat și nu mai impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciindu-se astfel că scopul măsurii preventive - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal - poate fi atins și cu inculpații în stare de libertate, ca urmare a înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit disp. art. 3001Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului pe rolul instanței, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța are două posibilități, ori să constate că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate - situație în care dispune revocarea arestării preventive, ori că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate - situație în care va menține această măsură.În cauza de față, instanța a constatat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent, având în vedere că una dintre faptele reținute în sarcina inculpaților este sancționată cu pedeapsa închisorii de până la 20 de ani. Încheierea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Inculpatul ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și arată că instanța a fost indusă în eroare cu privire la valoarea prejudiciului, că în mod greșit s-a făcut adresă către și nu la Direcția Generală a Vămilor pentru a se comunica care este prejudiciul cauzat. De alt fel reprezentantul s-a prezentat și a arătat că această instituție este parte civilă în cauză. În prezent este suspendat din funcția pe care o ocupa, deci lăsarea sa în libertate nu ar constitui pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său și arată că în cursul urmăririi penale la soluționarea propunerii de arestare și a cererilor de prelungire a măsurii de arest în încheierile de ședință nr. 78/12.08.2008 a Tribunalului Iași și nr. 71/20.08.2008 a Curții de APEL IAȘI, s-a reținut că este membru marcant la lumii interlope ieșene și că prezintă pericol pentru ordinea publică. Aceste susțineri, care apar și în cuprinsul rechizitoriului nu au nici un fundament și au doar rolul de impresiona instanța și opinia publică. Circumstanțele sale personale, respectiv că are o familie, un copil minor, împrumuturi bancare, că nu are antecedente penale ultimul cuvânt nu au fost avute în vedere
Inculpatul, având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr- în baza disp. art. 300 Cod procedură penală s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței.
În baza art. 139 Cod procedură penală a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații, -, și.
În baza art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive dispuse asupra inculpaților.
În pronunțarea acestei încheieri instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 300 Cod procedură penală instanța este datoare să verifice din oficiu la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată. Dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare. Din conținutul normei procesual penale citate mai sus rezultă că instanța în contextul verificărilor actului de sesizare se preocupă exclusiv de latura formală a actului și nu de fondul cauzei care face obiectul sesizării instanței și care urmează a fi examinat ulterior în ședințele de judecată.
actului de sesizare se poate referi la imprecizia sau lipsa unor mențiuni necesare, la lipsa semnături procurorului, la neatașarea unor copii de pe rechizitoriu.
Asemenea neregularități pot fi îndreptate imediat sau prin acordarea unui termen în acest scop.
Verificarea aspectului formal al actului de sesizare a instanței potrivit disp.art.300 Cod procedură penală nu ține de cadrul procesual în care urmează a se desfășura judecata, fiind o chestiune prealabilă cercetării judecătorești.
Din examinarea prevederilor menționate rezultă că numai nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței constituie temei de restituire a cauzei la procuror, celelalte aspecte invocate de inculpați privind competența materială a organului de urmărire penală, administrarea probatoriului în faza actelor premergătoare și invocarea acestora ca fundament pentru trimiterea în judecată a inculpaților precum și încadrarea juridică dată faptelor exced dispozițiilor art.300 Cod procedură penală și nu pot fi analizate înainte de începerea cercetării judecătorești.
În conformitate cu disp.art.332 Cod procedură penală instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența inculpatului și asistarea sa de către apărător, când aceste încălcări sunt constatate înainte de terminarea cercetării judecătorești.
Din interpretarea acestor dispoziții și a celor prevăzute de art.300 Cod procedură penală rezultă că instanța nu poate analiza materialul probator pe care se întemeiază rechizitoriul și încadrarea juridică dată faptelor pentru care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpaților în vederea stabilirii competenței materiale fără a efectua cercetarea judecătorească în cadrul căreia se poate examina public, nemijlocit și contradictoriu întregul probatoriu. A proceda în alt mod ar echivala cu o extindere a obiectului verificării și o nesocotire a dispozițiilor imperative enunțate anterior precum și a celor referitoare la obligativitatea cercetării judecătorești.
Cât privește criticile formulate de inculpați privind lipsa de rol activi a organului de urmărire penală și omisiunea acestuia de a se pronunța asupra unor cereri care nici nu se mai regăsesc la dosar ca și cele privind modalitatea în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de "spălare de bani", aceste nu pot fi cenzurate de instanță și supuse controlului judecătoresc în condițiile în care pentru aceste fapte nici nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și nu se mai regăsesc în obiectul sesizării instanței.
Toate aspectele ce vizează modalitatea și maniera în care procurorul a înțeles să desfășoare urmărirea penală pentru anumite infracțiuni care sunt cuprinse în actul de sesizare pot fi analizate doar administrativ de procurorul ierarhic superior în cadrul plângerii formulate potrivit dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, instituție de care inculpații au și uzat, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpați, instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu s-au schimbat și nu justifică aplicarea unei măsuri preventive mai blânde.
Susținerile inculpaților privind finalizarea urmăririi penale și sesizarea instanței, context în care administrarea probatoriului nu mai poate fi influențată în nici un mod, nu constituie argumente suficiente pentru lăsarea în libertate, în condițiile în care temeiul ce a determinat arestarea inculpaților nu l-a constituit încercarea acestora de zădărnici aflarea adevărului, ci pericolul social concret pentru ordinea publică.
În acest sens, instanța apreciază că pericolul pentru ordinea publică nu este relevat numai de potențialul violent al inculpaților, condiție neîndeplinită în acest caz față de natura faptelor reținute în sarcina acestora, între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim, pentru funcționarea normală a instituțiilor statului. Ori, față de modalitatea concretă în care că au acționat inculpații în realizarea activităților ilicite prefigurate, de amploarea fenomenului infracțional și de urmările acestuia, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare și de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, în contextul cauzei de față, care necesită administrarea unui probatoriu complex atât în stabilirea vinovăției cât și în apărare, iar inculpații nu au fost încă audiați, instanța constată inexistența unor împrejurări semnificative sau a unor elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au suferit modificări ca ar impune punerea în libertate a inculpaților.
În consecință, instanța apreciază că temeiurile inițiale nu s-au schimbat și justifică menținerea stării de arest dispusă împotriva inculpaților, și.
În termen legal, din încheiere privind menținerea stării de arest a fost recurată de inculpații, și.
Prin motivele scrise inculpații au solicitat să se constate că odată cu întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Prin ordonanța procurorului din 21 noiembrie 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 23 lit. "c" fin Legea 656/2002 și art. 139 ind. 1 pct. 1 lit. "c", alin. 2,3,6 și 7 din Legea nr. 329/2006 într-o singură infracțiune prev. de art. 83 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 84/1998 creându-se inculpaților o situație mai favorabilă întrucât se prevede o pedeapsă de la 3 luni la 3 ani sau amendă.
Motivarea instanței potrivit căreia pericolul social concret pentru ordinea publică ar consta în "orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim, pentru funcționarea normală a instituțiilor statului" este prezumată pornindu-se de la gravitatea abstractă a faptelor reținute în sarcina inculpaților și nu se regăsește în conținutul probelor administrate.
Doar în situația în care la primul termen de judecată s-ar fi constituit parte civilă în dosar cu suma reprezentând presupusul prejudiciu s-ar fi putut indica o eventuală periclitare a funcționării normale a structurilor publice.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni incidente nerespectării legislației vamale și comerciale comise în condițiile participației improprii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare s-a cerut înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Prin rechizitoriul nr. 15/D/P/2008 întocmit de Serviciul de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism I la 3 dec. 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
1.-, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003; art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 272 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal; art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2 și 5 Cod penal; art. 83 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 33 lit. "a și b" Cod penal;
2)- -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin. 1 din Legea 39/2003; art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 272 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. "a", art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, art. 302 Cod penal, art. 83 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 94/1998, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a și b" Cod penal.
3)., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, art. 31. 2 Cod penal raportat la art. 272 din Legea 86006 cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, art. 302 Cod penal și art. 83 alin. 1 lit. "b" din Legea 84/1998, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a și b" Cod penal.
4., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003; art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 272 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal; art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, art. 302 Cod penal și art. 83 alin. 1 lit. "b" din Legea 84/1998 cu aplicarea art. 33 lit. "a și b" Cod penal.
Se reține prin actul de trimitere în judecată că prin activitatea infracțională, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 1.336.705,40 RON și 811.922,26 RON, corespunzător faptelor din 12.04.2008 și 16.07.2008, și reprezintă valoarea accizelor care în mod normal ar fi trebuit să fie plătite dacă introducerea țigărilor și a tutunului în România s-ar fi efectuat în mod legal.
În cauză măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată, prelungită și menținută în condiții de legalitate și temeinic ie cu respectarea prevederilor art. 143 alin. 1 și art. 148 alin. 1 lit. "f" din Codul d e procedură penală.
Faptul că procurorul a dispus prin ordonanță schimbarea încadrării juridice a unor fapte penale cu alte infracțiuni de o gravitate mai redusă, nu constituie temei pentru înlocuirea măsurii cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești fiind verificată din oficiu la prima înfățișare numai regularitatea actului de sesizare al instanței.
Nu poate fi reținut ca motiv al înlocuirii măsurii arestului preventiv nici aspectul invocat vizând constituirea sau nu ca parte civilă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, avându-se în vedere faza de început a cercetării judecătorești urmând a se administra întregul material probatoriu pentru crearea convingerii instanței privind circumstanțele faptelor cât și încadrarea juridică a acestora.
Sub aspectul actualității pericolului concret pentru ordinea publică se constată că și la acest moment procesual este îndeplinită condiția prevăzută de lege, relevat de impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaților, raportat la gradul de pericol social concret semnificativ al infracțiunilor bănuit a fi comise, la condițiile în care se reține că aceștia le-au săvârșit, consecințele acestora și importanța valorilor sociale presupus a fi lezate.
Deși gravitatea faptelor nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, nu se poate ignora totuși că inculpații sunt bănuiți de săvârșirea unor infracțiuni grave de mare rezonanță.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului acuzațiilor aduse sau că lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu acea a obligării de a nu părăsi țara nu poate fi primită.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursurile declarate de inculpații, - și se vor respinge ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:
1), fiul lui și -, născut la 6.12.1960;
2), fiul lui și -, născut la 5.04.1961;
3), fiul lui și, născut la 31.12.1977;
4) fiul lui și -, născut la 3.09.1975, toți deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului la câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.02.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă
