Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 828/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 828/
Ședința publică din 19 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și judecarea inculpatului în stare de libertate. Arată că încheierea Tribunalului Timiș este netemeinică, nefiind motivată față de temeiurile care stau la baza menținerii măsurii arestării. Mai precizează că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, arătând că a trecut 1 an de la săvârșirea celor patru acte, respectiv februarie - martie 2008, un an în care s-a considerat că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, arată că pericolul trebuie apreciat în concret față de persoana inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea și țara.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, arătându-se de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.08.2009 în dosarul nr-, în baza art. 3001alin. 3.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f a C.P.P. constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art. 3001alin. 3.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 22.03.1988 în T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T, fiul lui și, născut la data de 10.10.1989 în T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T și, fiul lui și, născut la data de 25.07.1989 în T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, după audierea inculpaților în fața primei instanțe și înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 11.10.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Timi șoara nr. 121/D/P/2009 emis la data de 12.08.2009, inculpații, și au fost trimiși în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în sarcina inculpaților și fiind reținută și forma continuată prev. de art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a vândut, în mod repetat, o cantitate de aproximativ 100,9 gr. rezină de cannabis colaboratorului sub acoperire și investigatorului sub acoperire.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 21.05.2009 a vândut aceluiași colaborator și investigator sub acoperire o cantitate de 55 gr. rezină de cannabis, iar în sarcina inculpatului s-a reținut că a vândut, în mod repetat, colaboratorului sub acoperire și investigatorului sub acoperire o cantitate de 18 gr. rezină de cannabis.
Din materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanțele nr. 38/D/P/2009 din data de 22.05.2009 ale DIICOT - Serviciul Teritorial Timi șoara s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, în sarcina inculpatului fiind reținută și complicitatea la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 26.Cod Penal, raportat la art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în perioada 2008-2009 vândut, în mod repetat, droguri de risc către colaboratorii sub acoperire și, precum și către investigatorii sub acoperire și.
În același timp, s-a reținut că organele de urmărire penală au solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a inculpatului, Tribunalul Timiș pronunțându-se prin încheierea penală nr. 68/CC/22.05.2009 în sensul admiterii propunerii și arestării preventive a inculpaților, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f
C.P.P.În consecință, au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 45-47/22.05.2009 ale Tribunalului Timiș.
Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3001alin.1 C.P.P. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
Avându-se în vedere probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, din care s-a reținut că rezultă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, Tribunalul Timișa considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptelor comise și la împrejurările în care au fost săvârșite actele materiale ce alcătuiesc presupusa activitate infracțională, s-a apreciat faptul că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul, reținând că ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, printre care se regăsește și dreptul oricărei persoane la sănătate, ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care sunt implicați inculpații, a apreciat că, în vederea prezervării ordinii publice, cel puțin pentru o perioadă determinată, menținerea stării de arest a celor trei inculpați apare ca fiind necesară.
Prin urmare, în temeiul art. 3001alin. 3.C.P.P. Tribunalul Timișa menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, după audierea lor în fața primei instanțe și înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 11.10.2009.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-a schimbat, prima instanță, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților.
Împotriva încheierii penale din 14.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 18.08.2009, sub nr-.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu reprezintă un pericol social trecând aproape un an de la săvârșirea actelor materiale, nu sunt îndeplinite cerințele pentru menținerea acestei măsuri. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața și sănătatea cetățenilor.
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
Astfel inculpatul este judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, trafic de droguri de risc, faptul trecerii unui interval de timp de la săvârșirea faptei neputând determina punerea în libertate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Pentru aceleași considerente a respins și solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Având în vedere aceste considerente, nefiind date motivele de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca
- - - G - -
Grefier,
Red..- 31.08.2009
Tehnored. - 28.08.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca
