Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 822/
Ședința publică din 19 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 425/ 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate, iar în rejudecare, să fie admisă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat. Arată că încheierea atacată este netemeinică, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul nu depășește 18 ani. De asemenea, arată că inculpatul nu ar putea zădărnici aflarea adevărului, întrucât martorii au fost audiați și nu are antecedente penale. Cu privire la pericolul social, arată că în cauză acesta nu subzistă, iar inculpatul nu a participat decât doar la un singur act material.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt fapte grave.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 425/PI din 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.1608aalin.6 a C.P.P. fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.10.1989 în T, jud.T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T, ca nefondată.
În baza art.192 alin.2 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- din data de 04.08.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.46 din data de 22.05.2009 al Tribunalului Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că infracțiunea pentru care este cercetat este sancționată cu pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, nu există riscul să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu organele de urmărire penală, locuiește pe raza municipiului
Inculpatul a continuat arătând că menținerea măsurilor preventive luate de către instanță se justifică numai dacă sunt incidente prevederile art.1602alin.2 C.P.P. adică dacă există date suficiente că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în modalitățile prevăzute de textul de lege. Dacă există asemenea date, acestea ar trebui prezentate de organele de urmărire penală și nu prezumate în virtutea unui stereotip legal.
Prin urmare, s-a reținut că în cuprinsul cererii s-a arătat că temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă nu mai subzistă și în prezent. Prezervarea ordinii publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate sub control judiciar. Pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă s-a diminuat într-o asemenea măsură încât se poate impune înlocuirea măsurii arestului cu liberarea provizorie sub control judiciar.
În final, s-a arătat că la data de 16.07.2009, dată la care s-a pus în discuție prelungirea arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Timișa considerat că în prezent s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului și că nu se mai justifică prelungirea acestei măsuri.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost redactată și introdusă de apărător, iar în condițiile prevăzute de art.1607a C.P.P. fost însușită de inculpat la termenul de judecată din 05.08.2009.
În probațiune, instanța de fond a dispus din oficiu atașarea dosarului nr.121/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.38/D/P/2009 emisă la data de 22.05.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, faptă prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, constând în aceea că la data de 16.04.2009, împreună cu inculpatul, a vândut 50 gr. rezină de cannabis către colaboratorul sub acoperire, pentru ca în seara zilei de 21.05.2009 să fie surprins în flagrant în timp ce vindea aceluiași colaborator o cantitate de 54 gr. de rezină de cannabis.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.68/CC/22.05.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.46 din data de 22.05.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În acest context, constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 05.08.2009 prima instanță a admis în principiu cererea formulată de către numitul.
Analizând dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, Tribunalul Timișa reținut că inculpatul a formulat mai multe asemenea cereri, toate fiind respinse prin hotărâri judecătorești rămase definitive. Astfel, prin încheierea penală nr.357/PI/05.06.2009 a Tribunalului Timișa fost respinsă o cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
S-a mai reținut că prin încheierea penală nr.372/17.06.2009 a Tribunalului Timișa fost respinsă o cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
Nu în ultimul rând, prima instanță a reținut că, într-adevăr, prin încheierea penală nr.99/CC/16.07.2009 a Tribunalului Timiș, propunerea organelor de urmărire penală de prelungire a stării de arest a inculpatului a fost respinsă, instanța dispunând înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Însă această încheiere a fost desființată de Curtea de APEL TIMIȘOARA care, prin nr.758/R/17.07.2009, a apreciat că se impune în continuare menținerea în arest a inculpatului, lăsarea acestuia în libertate continuând să prezinte pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care starea de arest a fost prelungită.
Deși s-a reținut faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei, s-a apreciat de către tribunal că simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, așa cum susține inculpatul, arătând că doar în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.2 o C.P.P. asemenea cerere poate fi respinsă, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Sub acest aspect prima instanță a reținut, după cum s-a mai arătat anterior cu prilejul analizării celorlalte cereri de liberare provizorie formulate de inculpat, că, așa cum rezultă din materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, rezultă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a inculpatului în traficul de droguri, faptă prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Pe de altă parte, așa cum a reținut și judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul nu a comis o infracțiune cu violență și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nu înseamnă că pericolul concret pentru ordinea publică nu există. Sunt bine-cunoscute consecințele consumului de droguri în cadrul societății. De asemenea, sunt evidente modalitățile deosebit de simple de care se folosesc traficanții pentru a extinde sfera consumatorilor de droguri, cu efecte dintre cele mai grave asupra sănătății publice.
În acest context, s-a apreciat că în prezenta cauză, în condițiile în care în sarcina inculpatului a fost reținută vânzarea repetată de substanțe stupefiante, nu se poate susține că lăsarea lui în libertate nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică. De asemenea, s-a considerat de către tribunal că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, după trecerea a numai 2 luni de la momentul arestării preventive, nu ar contribui la altceva decât la încurajarea altor persoane să se implice în activități ilicite deosebit de rentabile (traficul de droguri), întrucât vor beneficia de clemența organelor judiciare, sentiment deosebit de periculos și incompatibil cu principiile unei societăți democratice. Ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, printre care se regăsește și dreptul oricărei persoane la sănătate, ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care este implicat inculpatul, astfel că, în vederea prezervării ordinii publice, cel puțin pentru o perioadă determinată, menținerea stării de arest a inculpatului apare ca fiind necesară.
Prin urmare, apreciindu-se că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea prezervării ordinii publice și, implicit, asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în temeiul art.1608aalin.6 C.P.P. Tribunalul Timișa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii penale nr.425/PI din 05.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 10.08.2009, sub nr-.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece sunt îndeplinite condițiile legale,nu a îngreunat cercetarea penală,are asigurată o locuință în De asemenea a susținut că trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție, nu are antecedente penale iar fapta săvârșită este un incident izolat în viața lui.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Având a analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, Tribunalul a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute. de art. 1606.C.P.P.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar este însă, neîntemeiată pe fond și a fost respinsă ca atare, din următoarele considerente:
Prima condiție privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art. 1602alin1 este C.P.P. îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani. Condiția prevăzută de art. 1602alin 2.C.P.P. nu este insă îndeplinită.
Inculpatul a fot arestat preventiv, starea de arest fiind prelungită, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică. Prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciară. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracțiunile grave pentru care este cercetat.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.425/PI din 05.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.425/PI din 05.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca
- - - G - -
Grefier,
Red..- 24.08.2009
Tehnored. - 26.08.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca
