Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 838/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 838

Ședința publică de la 20 2009

PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu

JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 3: Paul Mihai

GREFIER -

Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Srviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1951, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D și, fiul lui și, născut la data de 29 martie 1965, domiciliat în municipiul C N,-, județul C, împotriva încheierii din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția Penală, în dosar nr-, prin care:

Potrivit disp. art.139 alin.2 rap. la art.1451 Cod proc. penală a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.

Prin aceeași încheiere, în temeiul disp. art.1603Cod proc. penală, a fost respinsă cererea de ridicare/modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 29.03.1965, domiciliat în C N,- A, jud.C, ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost respinsă și cererea formulată de același inculpat cu privire la înlocuirea obligației de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca inadmisibilă.

Totodată, au fost obligați inculpații la plata a câte 40 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați G, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales G, din cadrul Baroului B și personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului A

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Conform disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu acordul instanței, apărătorul ales al recurentului inculpat G, aflat în stare de arest, a luat legătura cu aceasta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul pe rând, de asemenea, arată că nu au cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

AvocatG, apărător ales al inculpatului G,precizează că se critică încheierea de ședință pronunțată la data de 17 2009 de Tribunalul Prahova, prin care s-a menținut privarea de libertate a inculpatului, prin respingerea cererii de înlocuire a acesteia, motivat de faptul că în momentul de față nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de acesta.

Se susține că prin motivarea expusă pe larg, în scris, la dosarul de fond a cererii formulată în fața primei instanțe au fost invocate chestiuni ce vizează excepții de nelegalitate precum și fondul cauzei, apreciindu-se că în acest mod judecătorul poate avea în vedere toate lucrările dosarului, pronunțându-se în cunoștință de cauză.

Se arată că așa cum s-a susținut încă de la începutul urmăririi penale, inculpatul G nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, acuzarea fiind formulată numai în temeiul unui singur indiciu, respectiv pretinsa comunicare, convorbire dintre recurent și coinculpatul, urmare a căreia s-ar fi procedat la predarea-primirea unei sume de bani extrem de importantă, fără a exista vreo altă probă în acest sens.

În mod eronat instanța de fond a apreciat că este ținută de hotărârea dată de curtea de apel, atunci când s-a reformat încheierea de înlocuire a măsurii arestării preventive, deoarece la acel moment se afla în discuție o verificare din oficiu iar în cauza de față este vorba de o cerere formulată de inculpat, fiind evident că nici o normă de drept nu interzice acestuia dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, ori cercetarea în libertate sub control judiciar sau pe cauțiune.

Solicită a se constata și faptul că în cauză nu s-a ajuns la cercetarea judecătorească, respectiv nu au fost audiați inculpații, însă culpa în această privință nu aparține recurentului, neexistând indicii că într-un termen rezonabil s-au putea proceda la citirea actului de investire al instanței și aceasta se datorează în totalitate modului defectuos în care organul de urmărire penală a înțeles să intrumenteze dosarul și să sesizeze judecătoria.

Important este a se observa în cauză faptul că de la finalizarea urmăririi penale și până în prezent nu s-a mai administrat nici o altă probă în acuzarea inculpatului G, în afara acelei convorbiri telefonice despre care s-a făcut vorbire mai sus, probă care de altfel este caracterizată și reținută de două instanțe-fond și de control judiciar (recurs), ca reprezentând de fapt un indiciu, ajungându-se astfel la privarea de libertate a unei persoane numai pe baza unui singur indiciu.

Se mai solicită a se constata că la dosar nu sunt îndeplinite condițiile înscrise sub art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, în ceea ce privește pericol social concret prezentat de inculpat pentru ordinea publică în ipoteza punerii în libertate, în condițiile în care au fost depuse la dosar un număr de 500 declarații date de persoane de o moralitate deosebită (ingineri, medici, oameni de afaceri, chiar și din P), din acestea reieșind că recurentul este o persoană deosebită, onestă și nu reprezintă nici un fel de amenințare pentru alte persoane.

De asemenea, au fost depuse pozițiile procesuale adoptate de cele 18 cluburi de fotbal din Liga A, care au precizat că nu au fost prejudiciate niciodată de inculpatul G, fiind astfel combătute pretinsele intervenții impuse în sarcina acestuia.

Având în vedere aceste înscrisuri și existența celor 25 de hotărârii date de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul de 9 judecători, în care se lămurește sintagma pericolului public, solicită a se constata că s-a combătut în totalitate aprecierea prezentării unui pericol concret pentru societate de către acest inculpat.

Față de motivele arătate, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.

Avocat,apărător ales al recurentului inculpat, în temeiul disp. art.38515pct.2 lit.c) cod proc. penală formulează concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și rejudecând cauza, admiterea cererii de ridicare parțialp a controlului judiciar, în principal iar în subsidiar modificarea acestuia conform disp. art.1603cod proc. penală.

Se susține că instanța de fond s-a aflat în confuzie cu privire la obiectul cererii formulată de inculpatul, care nu și-a întemeiat solicitarea efectuată pe dispozițiile art.145 cod proc. penală ci pe cele înscrise sub art.1603cod proc. penală, în sensul de modificare a măsurii controlului judiciar, respectiv înlocuirea uneia din obligațiile impuse la momentul luării unei astfel de măsuri.

Față de inculpat s-a luat de către Curtea de Apel Pitești măsura punerii în libertate sub control judiciar, una din obligații fiind aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv orașul C

În opinia apărării, prin această măsură, contrar scopului ei stabilit de legiuitor, se încalcă dreptul la muncă și dreptul la viață personală a inculpatului, în condițiile în care acesta nu se poate prezenta la locul de muncă deținut anterior cu Asociația Județeană de, unde contractul de muncă a fost suspendat și nu încetat și nici nu-și poate ajuta ceilalți membrii ai familiei, care au nevoie de sprijinul său, respectiv mama, care locuiește în A I, fiind grav bolnavă, fiind necesară transportarea sa la diverse unități medicale, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar.

Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, ridicarea parțială a controlului judiciar, în sensul înlăturării obligației de a nu părăsi localitatea de domiciliu iar în subsidiar, modificarea controlului judiciar și anume înlocuirea obligației de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu aceea de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Ministerului Public -Direcția Națională Anticorupție-Srviciul Teritorial Ploiești, având în vedere dispozițiile art.141 cod proc. penală, conform cărora încheierea prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este supusă nici unei căi de atac, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul G ca inadmisibil, în temeiul art.38515pct.1 lit.a) cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În ceea ce privește calea de atac exercitată de inculpatul, concluziile formulate sunt tot de respingere, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, deoarece acesta nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să impună ridicarea sau modificarea controlului judciiar impus prin decizia nr.322/2009 a Curții de Apel Pitești.

Astfel, se susține că recurentul nu a depus la dosar dovezi în sensul că ar fi găsit un alt loc de muncă într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, contractul deținut anterior în acest sens fiind suspendat, iar necesitatea unei eventuale deplasări la locuința mamei nu constituie o împrejurare care să determine admiterea cererii formulată.

Având cuvântul în replică, avocat G, apărător ales al inculpatului G, cu privire la excepția procesuală invocată de reprezentantul parchetului solicită respingerea, invocând în acest sens dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.2 din Protocolul la convenție, art.11, 16 alin.1 și 2, 20, 21, 53, 148 și 154 din Constituția României, care dau dreptul magistratutului ca până la reglementarea unor situații juridice de către legiuitorul român acesta să poată aplica normele Convenției și ale pactelor internaționale la care România este parte semnatară.

Se mai susține că magistratul-judecător este obligat, în temeiul acelorași texte legale, să aplice normele de drept care îi sunt mai favorabile unui inculpat, respectiv prevederile art.3, 5, 6 și 8 din, în condițiile în care cele la care a făcut referire reprezentantul parchetului suntz neconstituționale și contravin dispozițiilor europene.

De asemenea,avocat, apărător ales al inculpatului, având cuvântul în replică, precizează că reprezentantul parchetului se află în eroare atunci când susține în respingerearecursului nedepunerea dovezii de către acesta a găsirii unui alt loc de muncă, în condițiile în care contractul deținut de recurent în acest sens nu a încetat niciodată, ci doar a fost suspendat în temeiul disp. art.54 din codul muncii, putând fi reluat.

Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că înțelege să susțină aceleași concluzii ca și apărătorul său, cu mențiunea că se află în arest de opt luni de zile.

Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită admiterea cererii formulate, aceasta fiindu-i absolut necesară pentru a putea să-și ajute mama care are probleme medicale, deoarece este singurul copil al acesteia în țară, sora sa locuind în Spania.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.160/8a alin.6 a C.P.P. fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.

Prin aceeași încheiere, în temeiul disp. art.139 alin.2 rap.C.P.P. la art.1451a C.P.P. fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul G, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.

Conform art.1603C.P.P. a fost respinsă și cererea de ridicare sau modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.

Tribunalul a admis solicitarea inculpatului, referitoare la precizările ce se impun cu privire la obligațiile pe care urmează să le respecte pe parcursul procesului penal și constată că inculpatul este obligat să respecte, obligațiile prev. de art.1602alin.3 C.P.P. așa cum au fost menționate prin decizia nr.321/R/080.05.2009 a Curții de Apel Pitești, respectiv: să nu depășească limita teritorială a orașului S, decât în condițiile stabilite de instanță; să să prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la.P.S, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Curții de Apel Pitești, instanță care a dispus această măsură; să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nici o categorie de arme.

În ceea ce privește cererea de ridicare/modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul, aceasta a fost respinsă conform art.1603C.P.P. ca neîntemeiată.

De asemenea, a respins și cererea inculpatului, de înlocuire a obligației de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpatul, prin cererea formulată a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în baza art.139 alin.1 și 35cu referire la art.136 lit.c C.P.P. deoarece au apărut temeiuri noi care înlătură aprecierea existenței pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta judecarea în libertate a inculpatului și s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă.

Se motivează că în prezent arestarea preventivă nu se mai justifică din următoarele considerente:

a) - instanța de judecată s-a pronunțat în mod consecvent de 5 ori în sensul revocării arestului preventiv motivat de dispariția temeiurilor care au generat măsura preventivă.

b)- opinia publică, urmare sondajului dovedit prin declarațiile a peste 500 de persoane respectabile, a apreciat că nu este în pericol prin judecarea inculpatului G în stare de libertate.

c)- poziția procesuală a cluburilor din liga I, în special a cluburilor pretins prejudiciate prin pretinse rezultate trucate generate de pretinsa mituire a subsemnatului,prin care se dovedește considerația și aprecierile de excelenta cu referire la moralitatea etică și obiectivismului în care a activat ca președinte al.

d)- absența oricărei dovezi care să susțină acuzațiile procurorilor atât timp cât o instanță a calificat printr-o decizie definitivă suportul probator drept "indicii temeinice", probele la care fac referire procurorii în actul de sesizare", este de observat că organul de urmărire penală în afara indicilor temeinice despre care face vorbire instanța în hotărârea definitivă de arestare preventivă nu a administrat nici o probă, aceasta rezultă din actul de învinuire, actul de inculpare și actul de sesizare unde se vorbește limitativ despre pretinsele convorbiri telefonice ca fiind singura dovada a acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.

e)- existența unor afirmații false în rechizitoriu cu privire la: - pretinsele convorbiri telefonice și comunicări prin sms. acestea nu îi aparțin inculpatului și nu a comunicat niciodată cu persoanele respective în contextul la care fac referire procurorii; - pretinsa promovare a arbitrului ca preț al pretinsei fapte de corupție atât timp cât din actele dosarului și ale rezultă contrariu; - pretinsa primire a unor sume importante de bani pentru influențarea desemnării arbitrilor agreați de pentru un sezon care se încheiase;

f)- sesizarea instanței de judecată, ulterior prezentei cauze, cu trei cauze care îl privesc pe inculpatul și alții, acuzații de corupție, cu inculpații în stare de libertate; această împrejurare confirmă faptul că inculpatul G nu mai reprezentă, chiar dacă ar fi reprezentat la un moment dat - un pericol pentru ordinea publică altfel decât parchetul ar fi propus și instanța ar fi admis,pentru identitate de rațiune, arestarea preventivă a lui și în acele cauze.

g)- imposibilitatea săvârșirii unor pretinse noi fapte atât timp cât nu mai dețin funcția în legătură cu care a fost acuzat de săvârșirea unor infracțiuni de corupție;

h)- faptele pentru care s-a luat măsura arestului preventiv au fost disjunse și se cercetează într-un alt dosar cu inculpatul în stare de libertate.

i)- starea gravă de sănătate a inculpatului care îi afectează în mod remediabil, discernământul.

În ceea ce privește pe inculpatul, s-a reținut că prin cererea formulată oral în instanță, în baza art.1603.pen. a solicitat ridicarea parțială a controlului judiciar, în sensul înlăturării obligației de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Potrivit disp. art.1603pr.pen. controlul judiciar poate fi ridicat sau modificat în tot. Față de actele depuse la dosar în susținerea acestei cereri, apreciază că se încalcă dreptul la muncă și dreptul la viață personală.

Inculpatul a arătat că are doi copii în întreținere la C, are în întreținere și pe mama sa în vârstă de 74 ani, care locuiește la Ocna M, județul A, care este o persoană extrem de bolnavă, conform actelor medicale depuse la dosar. Consideră că interdicția de a nu părăsi localitatea de domiciliu este o interdicție gravă, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la muncă, acesta nemaiputând practica funcția de arbitru. Față de această interdicție nu își poate exercita dreptul la muncă, inculpatul fiind nevoit să-și i-a concediu fără plată 2 luni începând cu data de 11.05.2009. Deasemeni prin Decizia nr.1/11.05.2009 a Asociației Județene de A, inculpatul a fost suspendat din funcția de Președinte al Asociației.

Inculpatul este singurul față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Se solicită să se aibă în vedere principiul egalității de tratament al inculpaților și raportat la interesele generale ale societății. Nu există nici un indiciu concret care să ducă la o consecință negativă, în cazul în care s-ar ridica controlul judiciar.

În baza art.1603pr.pen. solicită admiterea cererii și ridicarea parțială a controlului judiciar, în sensul înlăturării obligației de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Referitor la cererea inculpatului G, de înlocuire a măsurii arrestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, se poate observa că de la momentul luării acestei măsuri preventive împotriva inculpatului, nu au fost efectuate alte acte, nefiind începută cercetarea judecătorească, instanța, dispunând anterior în data de 14.10.2009, admiterea unei astfel de cereri, iar prin decizia nr.710/18.10.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond și s-a dispus menținerea stării de arest atât față de inculpatul G cât și față de ceilalți inculpați arestați în prezenta cauză.

Se constată astfel, că în prezent nu s-a schimbat contextul procesual avut în vedere în momentul judecării recursului de către Curtea de APEL PLOIEȘTI și nu există motive noi care ar putea duce la schimbarea punctului de vedere exprimat anterior de instanța ierarhic superioară, motiv pentru care, tribunalul, în baza art.139 alin.2 și C.P.P. art.1451C.P.P. va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul G, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la termenul de judecată din data de 12.11.2009, inculpatul, prin apărătorul său a solicitat ridicarea sau modificarea controlului judiciar în sensul de a fi înlocuită această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau de a se putea deplasa în județul

Din cele menționate rezultă că, inculpatul are rude apropiate în localitatea Ocna M, în acest județ, respectiv mama sa, care este grav bolnavă și a arătat că nu își poate exercita activitatea de președinte al Asociației Județene de A I, ca urmare a interdicției de a părăsi limita teritorială a Mun.C

Referitor la susținerile inculpatului, în sensul că prin interdicția impusă, nu își poate găsi un loc de muncă, din care să fie remunerat impunându-se deplasarea în județul A, respectiv mama sa locuiește într-o altă localitate din acest județ și prezintă afecțiuni ale stării de sănătate, instanța urmează să nu le ia în considerare în contextul în care, conform deciziei nr.1/11.05.2009 a Asociației Județene de A I, contractul individual de muncă al inculpatului, președinte al acestei Asociații, a fost suspendat și există posibilitatea în cazuri excepționale să se solicite ridicare temporară a acestei obligații impuse inculpatului în funcție de o evoluție ulterioară nedorită a stării de sănătate a mamei inculpatului.

Până în acest moment inculpatul nu făcut dovada unor motive temeinice care ar fi de natură să impună ridicarea sau modificarea controlului judiciar impus anterior prin Decizia nr.322/08.05.2009 a Curții de Apel Pitești

În raport de aceste considerente, tribunalul, în baza art.1603va C.P.P. respinge cererea de ridicare/modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului, formulată în subsidiar prin apărătorul său, de înlocuire a obligației de a nu părăsi localitatea cu obligația de a nu părăsi țara, tribunalul, va constata ca aceasta este inadmisibilă, întrucât în speță este vorba despre o obligație impusă de instanța de judecată în cadrul controlului judiciar instituit față de inculpatul, și nu de măsura preventivă prevăzută de disp. art.1451

C.P.P.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea acestei căi de atac, inculpatul Gaa rătat că pentru motivele invocate în cererea sa temeiurile care au generat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, motiv pentru care se impune înlocuirea acesteia cu aeea a obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul în motivarea recursului formulat a precizat inițial că instanța de fond a fost în eroare în momentul în care a apreciat că cererea sa este de înlocuire a măsurii preventive. În realitate, prin această cerere se solicită modificarea impusă de către instanță în momentul în care a dispus față de acesta liberarea provizorie sub control judiciar a măsurii prevăzute de art.1602alin.3 lit.a) cod proc. penală a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu aceea a fixării unei limite mult mai ample, respectiv a obligării de a nu părăsi țara, deoarece este necesar ca acesta să se deplaseze în județul AIu nde locuiește mama sa, ce este grav bolnavă și acolo unde are un contract de muncă cu Asociația Județeană de, contract care în prezent este suspendat prin voința părților și care oricând poate fi reactivat.

Examinând recursurilor formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art.3856alin.3 cod proc. penală, C apreciază următoarele:

Referitor la recursul inculpatului G, Curtea constată că art.141 cod proc. penală ce poartă ca titlu "Calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive" menționează că încheierea prin care prima instanță respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.

Având în vedere această dispoziție legală, Curtea apreciază că recursul declarat de către acest inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara este inadmisibil și îl va respinge în temeiul art.38515pct.1 lit.a) cod proc. penală.

În combaterea acestui text de lege inculpatul a invocat dispozițiile Convenției Europene privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, conform cărora părțile din dosar trebuie să aibă parte de un proces echitabil. Acest proces echitabil însă nu se respectă dacă se dă întâietate textului de lege mai sus menționat, deoarece inculpatul nu beneficiază de egalitate în raport cu acuzarea.

Contrar acestor afirmații Curtea constată că este o egalitate de tratament în ceea ce privește toate părțile care ar dori să atace cu calea de atac a recursului încheierea prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, deoarece o astfel de încheiere nu este supusă căii de atac indiferent dacă este atacată de către procuror sau de către oricare dintre părțile din cauză.

În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea apreciază că acesta este fondat, deoarece în primul rând se constată că măsura impusă de către instanța care a luat față de acesta liberarea provizorie sub control judiciar îi fixează ca limite teritoriale care să nu fie depășite localitatea de domiciliu C Este îndeobște cunoscut că pentru a se prezenta în vederea derulării prezentului proces penal inculpatul se deplasează de fiecare dată când instanța fixează termene de judecată în orașul P, ceea ce înseamnă că pe drum acesta parcurge cel puțin un sfert din teritoriul țării.

Pe de altă parte, din actele depuse la dosar rezultă că în prezent inculpatul nu mai are un loc de muncă, contractul său cu Asociația Județeană de AIf iind suspendat iar mama sa suferă de mai multe afecțiuni ale sănătății.

Curtea, pentru a-i da posibilitatea inculpatului să-și desfășoare activitatea în cadrul Asociației Județene de AI( evident în cazul în care o eventuală funcție nu este incompatibilă cu funcția pentru care este cercetat în prezenta cauză) sau să își găsească un alt loc de muncă oriunde pe teritorul țării și să își viziteze mama dar și celelalte rude, va admite recursul formulat de către inculpatul, împotriva încheierii din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția Penală, pe care o va casa în parte, în sensul că va modifica măsură controlului judiciar de a nu părăsi localitatea de domiciliu - respectiv Municipiul C, luată potrivit art.1602alin.3 lit.a cod proc. penală de către Curtea de Apel Pitești prin decizia penală nr.322/8 mai 2009, cu obligația de a nu părăsi teritoriul țării.

Va menține restul dispozițiilor încheierii recurate.

Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în municipiul C N,-, județul C, împotriva încheierii din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția Penală, în dosar nr-, pe care o casează în parte, în sensul că modifică măsură controlului judiciar de a nu părăsi localitatea de domiciliu - respectiv Municipiul C N, luată potrivit art.160 ind.2 alin.3 lit.a cod proc. penală de către Curtea de Apel Pitești prin decizia penală nr.322/8 mai 2009, cu obligația de a nu părăsi teritoriul țării.

Menține restul dispozițiilor încheierii.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1951, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva aceleiași încheieri și îl obligă la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 2009.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red./Tehnored.

4 ex./ 25 2009

. fond - Trib.

Jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Vasile Mărăcineanu
Judecători:Vasile Mărăcineanu, Florentin Teișanu, Paul Mihai

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 838/2009. Curtea de Apel Ploiesti