Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 945/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.5338/2/2009
1403/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.945
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 3.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.45.435/26.VI.2009, depusă la dosar, astfel că încetează delegația nr.021.034/19.VI.2009 a apărătorului din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, formulează proba cu înscrisuri pe situația de fapt, mai precis cu privire la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă. Reprezentantul Ministerului Public arată că proba cu înscrisuri formulată de recurentul-inculpat nu este concludentă pe starea de arest preventiv.
Curtea, apreciind ca utilă, încuviințează proba cu înscrisuri situația de fapt, formulată de recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, depune la dosar nr.29//10.II.2007, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, precum și procesul-verbal din data de 22.VI.2009, întocmit de - Serviciul de Investigații Criminale - Compartimentul Urmăriri, ambele în fotocopie.
Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că, la fond, după cum se poate constata, de altfel, din conținutul încheierii de ședință recurată, apărarea a fost obstrucționată, ajungându-se chiar la aplicarea unei amenzi judiciare, astfel că, în acest mod, judecătorul fondului i-a încălcat dreptul la apărare, sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art.197, alin.2, Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată. De asemenea, instanța de fond, în motivarea sa, nu identifică mandatul de arestare preventivă, iar, pe fond, obligațiile nu au fost încălcate cu rea-credință, atâta timp cât a fost solicitat să ajute la recuperarea autoturismului sustras care aparține lui.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că nu a fost încălcat dreptul la apărare, ci instanța de fond a luat cuvântul apărătorului ales, care făcea referiri la fondul unui alt dosar, depărtându-se de obiectul cauzei, iar, pe fond, în mod corect, s-a apreciat că a fost încălcată, cu rea-credință, măsura obligării de a nu părăsi localitatea Tunari, astfel că, în mod legal și temeinic, s-a dispus înlocuirea cu măsura arestului preventiv, punând concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
În replică, recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, precizează că argumentele priveau fondul respectiv, și nu se refereau la un alt dosar.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este nevinovat, pentru că a ajutat la prinderea persoanelor care au furat autoturismul lui.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 3.VI.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală, în temeiul art.145, alin.3, Cod procedură penală, cu aplicarea art.143, Cod procedură penală și art.148, alin.1, litera a/1, Cod procedură penală, a dispus față de inculpatul înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi comuna Tunari, județul I cu măsura arestării preventive, iar, în temeiul art.139, alin.2, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau de încuviințarea părăsirii teritoriului țării, pentru efectuarea vacanței, formulată de inculpatul, și, de asemenea, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cerea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, luând măsuri pe fond.
În motivare, instanța de fond a arătat că, prin Decizia penală nr.1175/R/29.IX.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală a dispus față de inculpatul înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi comuna Tunari, județul I, pe toată durata procesului penal, însă pe data de 26/27.2009 inculpatul s-a aflat pe raza localității și în B, unde a comis trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.189, alin.2, Cod penal, cu aplicarea at.33, litera a, Cod penal, fiind emis față de acesta nr.37//3.IV.2009, de către Judecătoria Sectorului I, B, în Dosarul nr-, pe durata 3.IV.2009-1.2009, inclusiv, cu mențiunea că inculpatul se află în stare de libertate.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, a arătat că, la fond, după cum se poate constata, de altfel, din conținutul încheierii de ședință recurată, apărarea i-a fost obstrucționată, ajungându-se chiar la aplicarea unei amenzi judiciare apărătorului ales, astfel că, în acest mod, judecătorul fondului i-a încălcat dreptul la apărare, sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art.197, alin.2, Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată. De asemenea, a susținut că instanța de fond, în motivarea sa, nu identifică mandatul de arestare preventivă, iar, pe fond, obligațiile nu au fost încălcate cu rea-credință, atâta timp cât a fost solicitat să ajute la recuperarea autoturismului sustras care aparține lui.
În dovedire, a propus, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri pe situația de fapt, depunând la dosar, în fotocopie, nr.29//10.II.2007, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, precum și procesul-verbal din data de 22.VI.2009, întocmit de - Serviciul de Investigații Criminale - Compartimentul Urmăriri.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 10.II.2007, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, literele b și f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, "", față de care a fost emis nr.29//10.II.2007, iar, prin Rechizitoriul din data de 3.VIII.2007, din Dosarul nr.74/D/P/2007, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bucureștia dispus trimiterea sa în judecată, alături de alți coinculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, având, ca scop, comiterea de infracțiuni grave, prev. de art.7, alin.1 și alin.3 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.2, litera b, punctul 1 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, de tăinuire, prev. de art.221, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, privind pe partea vătămată, de tâlhărie, prev. de art.211, alin.1, alin.2, lit. c, alin.2/1, lit. a, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, asupra părții vătămate, instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25, Cod penal, raportat la art.290, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, de uz de fals, prev. de art.291, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, și de favorizarea infractorului, prev. de art.264, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.b, Cod penal, privind pe partea vătămată, toate cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, apoi, prin Decizia penală nr.1175/R/29.IX.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală a dispus față de inculpatul înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi comuna Tunari, județul I, pe toată durata procesului penal, punându-i în vedere disp. art.145, alin.3, Cod procedură penală. De asemenea, Curtea reține că MINISTERUL PUBLICa solicitat, în temeiul art.145, alin.3, Cod procedură penală, cu aplicarea art.148, alin.1, litera d, Cod procedură penală, înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestului preventiv, deoarece pe data de 26/27.2009 inculpatul a comis, în orașul, județul I și în B, trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.189, alin.2, Cod penal, cu aplicarea at.33, litera a, Cod penal, fiind emis față de acesta nr.37//3.IV.2009, de către Judecătoria Sectorului I, B, în Dosarul nr-, pe durata 3.IV.2009-1.2009, inclusiv.
Curtea apreciază că încheierea de ședință este nelegală, însă pentru un motiv avut în vedere din oficiu, care are un caracter prioritar, în raport cu motivele invocate de recurentul-inculpat.
Astfel, potrivit art.150, alin.1, Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată numai după ascultarea inculpatului, ori, deși inculpatul a fost prezent, personal, instanța de fond a dispus arestarea preventivă a acestuia fără a-l audia, încălcându-i, în acest mod, dreptul la o apărare efectivă și la un proces echitabil. Această vătămare a unor drepturi procesuale esențiale nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii judecătorești, în condițiile art.197, alin.1 și alin.4, teza a II-a, Cod procedură penală, privind nulitatea relativă, care poate fi invocată inclusiv de instanța de judecată, atunci când apreciază că anularea actului vătămător este necesară pentru justa soluționare a cauzei.
Totodată, instanța de fond, având în vedere un nou temei de drept al arestului preventiv, și anume disp. art.148, alin.1, litera a/1, Cod procedură penală, avea obligația de a emite un nou mandat de arestare preventivă, astfel că este nelegală punerea în executare a vechiului mandat de arestare preventivă, emis în temeiul art.148, alin.1, literele b și f, Cod procedură penală. De aceea, constatând caracterul nelegal al arestării preventive, Curtea, în temeiul art.139, alin.2, Cod procedură penală, va dispune revocarea arestului preventiv, cu efectul punerii, de îndată, în libertate a inculpatului.
Ținând seama de aceste încălcări ale legii procedural penală, care au ca efect trimiterea cauzei, spre o nouă judecată legală, la fond, Curtea nu va mai analiza motivele de recurs invocate de recurentul-inculpat.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 3.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în parte, și va dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță de judecată, pentru rejudecarea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului, formulată de MINISTERUL PUBLIC, apoi, în temeiul art.139, alin.2, Cod procedură penală, va revoca măsura arestării preventive a inculpatului și, în consecință, va dispune punerea, de îndată, în libertate a acestuia, de sub puterea nr. 29//10.II.2007, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză, va menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 25 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul 385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală admite recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 3.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință recurată și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță de judecată, pentru rejudecarea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului, formulată de MINISTERUL PUBLIC.
În temeiul art.139, alin.2, Cod procedură penală, revocă măsura arestării preventive a inculpatului și dispune punerea, de îndată, în libertate a acestuia, de sub puterea nr. 29//10.II.2007, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.VI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Carmen Veronica Găină, Vasile
