Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1221/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.947
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei ce are ca obiect recursurile formulate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.255 din data de 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 23 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.50/04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, in dosarul penal nr.11449/301l2008, in baza art. 334 Cod de procedură penală, s-a schimbat incadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la ar!. 182 alin. 2, 3 Cod penal, in infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. Ia art, 182 alin. 2, 3 Cod penal cu aplic. alt.75 lit. a Cod penal și din infracțiunea prev, de art. 25 rap. la art, 26 rap. la art. 20 rap. la art. 182 alin. 2, 3 Cod penal, in infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 182 alin. 2, 3 Cod penal. cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal.
S-a schimbat incadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 182 alin. 2, 3 Cod penal. in infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 182 alin. 2, 3 Cod penal cu aplic. art, 75 lit.a Cod penal.
De asemenea s-a schimbat incadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev. de ar!. 26 rap la art. 20 rap. la art. 182 alin. 2, 3 Cod penal, in infracțiunea prev. de art, 26 rap la art 20 rap. la art, 182 alin. 2, 3 Cod penal cu aplic. ar!.75 lit. a Cod penal.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul din infracțiunea prev. de ar! 25 rap. Ia art.211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 25 rap. Ia art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.a, e Cod penal și din infracțiunea prev. de art. 25 rap. Ia art.26 rap. Ia art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, in infracțiunea prev. de art, 25 rap. Ia art. 26 rap. Ia art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. a, e Cod penal.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a incadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul din infracțiunea prev. de art. 26 rap. Ia art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal in infracțiunea prev. de art. 262 Cod penal.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul din infracțiunea prev.de art, 211 alin. 1,2 lit. c și alin. 21lit.a Cod penal, in infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. a, e Cod penal.
În baza art. 25 rap. Ia art, 20 rap. Ia art, 182 alin. 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 5 ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de vătămare corporală gravă.
În baza art. 25 rap. Ia art. 211 alin.1,2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săv. infracțiunii de instigare la tâlhărie, la 9 ani inchisoare.
În baza art. 25 rap. Ia art. 26 rap. Ia art. 20 rap. Ia art. 182 alin. 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infractiunii de instigare la complicitate la tentativă de vătămare corporală gravă, la 5 ani închisoare.
În baza art. 25 rap. Ia ar!. 26 rap. Ia art. 211 alin.1,2 lit. c și alin. 21. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate de tâlhărie, la 9 ani inchisoare.
În baza art, 33-34 Cod penal inculpatului i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 9 (nouă) ani inchisoare.
În baza art, 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală, s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art, 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada detenției de la data de 04.09.2008 la zi.
II. În baza art. 20 rap. Ia art. 182 alin. 2, 3 Cod penal cu aplicarea art,75.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infacțiunii de tentativă la vătămare corporală gravă, la 4 ani inchisoare.
In baza art, 211 alin.1,2 lit. c și alin. 21lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infractiunii de tâlhărie, la 8 ani închisoare.
În baza art. 33-34 Cod penal, inculpatului i s-a dat să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 8 (opt) ani inchisoare.
n baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.350 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art, 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada detenției de la data de 04.09.2008 la zi.
III. În baza art. 26 rap la art, 20 rap. Ia art, 182 alin. 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit,a Cod penal și art, 75 lit,a Cod penal, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infacțiunii de complicitate la tentativă de vătămare corporală gravă, la 3 ani închisoare.
În baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.640/l4.03.2007 a Judecătoriei sectorului 4 B, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa pronunțată în prezenta cauză, inculpatul având de executat in total o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 26 rap la art,211 alin.1, 2 lit.c și alin. 21lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infractiunii de complicitate la tâlhărie, la 7 ani închisoare.
În baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.640/14. 03. 2007 Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce a fost dată spre executare inculpatului pe lângă pedeapsa pronunțată în prezenta cauză, inculpatul având de executat in total o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal, inculpatului i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 9 (nouă) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada reținerii din data de 03.09.2008.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și au fost obligați în solidar inculpații către aceasta la plata sumei de 500 lei despăgubiri civile.
De asemenea, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și au fost obligați în solidar inculpații către aceasta la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 100.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.
În baza art.191 alin 2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul și partea vătămată s-au cunoscut din anul 1998. În cursul anului 2006, relația dintre aceștia a evoluat astfel încât aceștia au avut relații intime, iar in urma acestor relații, în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, partea vătămată a rămas însărcinată. Partea vătămată a comunicat inculpatului faptul că rămăsese însărcinată, iar inculpatul, întrucât nu voia ca partea vătămată să păstreze sarcina, i-a cerut acesteia să efectueze un avort, însă partea vătămată a refuzat.
Partea vătămată i-a cerut inculpatului să continue relația cu ea și să întemeieze împreună o familie, spunându-i totodată că-i va înștiința părinții și va porni acțiuni în justiție pentru drepturile copilului ce se va naște. Inculpatul a povestit, în perioada martie-aprilie 2007, inculpatului despre faptul că partea vătămată rămăsese însărcinată, că dorea ca partea vătămată să nu păstreze copilul, iar partea vătămată refuza să facă avort. Totodată, inculpatul s-a interesat despre posibilitatea provocării unui avort prin aplicarea de lovituri în abdomenului femeii însărcinate. pe internet articole despre acest subiect, inculpatul s-a edificat că avortul putea fi provocat dacă femeii însărcinate i se aplică lovituri puternice în zona abdomenului. Întrucât trebuia găsită o persoană care să execute această faptă, inculpatul a luat legătura cu inculpatul, căruia i-a comunicat că vrea să-I prezinte unui cunoscut de-al său, care avea nevoie de un serviciu. În cursul lunii aprilie 2007, cei trei inculpați s-au întâlnit, iar inculpatul i-a povestit inculpatului despre dorința sa ca părții vătămate să-i fie provocat un avort prin lovituri și a arătat că este dispus să-i ofere o sumă de bani, dacă va aplica lovituri puternice în zona abdomenului părții vătămate, pentru ca acesteia să-i fie provocat avortul. Inculpatul a fost de acord și a solicitat 300 Euro. Pentru ca fapta ce urma să fie comisă să nu ridice suspiciuni, cei trei au hotărât ca odată cu aplicarea loviturilor, părții vătămare să-i fie sustrasă și geanta pentru a masca mobilul faptei. Pentru reușita acțiunii, inculpatul i-a solicitat inculpatului să participe la comiterea faptei, pentru a înlătura eventualele eșecuri ale planului.
Planul stabilit prevedea ca într-o dimineață, inculpatul să o aștepte pe partea vătămată în fața blocului în care locuia aceasta și după ce aceasta ieșea din bloc pentru a pleca la serviciu, inculpatul să-i aplice lovituri puternice în abdomen și să-i smulgă geanta, în timp ce inculpatul era postat în capătul blocului, în apropierea locului în care se va petrece agresiunea, pentru a interveni. Rolul inculpatului era să aștepte cu autoturismul său în apropiere, pe o stradă alăturată, pentru a asigura părăsirea rapidă a locului faptei de către inculpații și.
Pentru a-i familiariza pe ceilalți doi participanți cu locul faptei, inculpatul i-a condus pe aceștia de câteva ori pe strada pe care locuia partea vătămată, arătându-le blocul și scara și a descris semnalmentele părții vătămate pentru aor ecunoaște, precizând că are semne vizibile de sarcină.
Astfel, în ziua de 21.06.2007, în jurul orei 08.00 inculpatul și l-au preluat pe inculpatul cu autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare B-01-, aparținând inculpatului și s-au deplasat cu toții spre zona în care locuia partea vătămată. Ajunși în apropierea blocului în care locuia partea vătămată, inculpatul a parcat autovehiculul, rămânând în așteptare conform planului, iar inculpații și au coborât, deplasându-se spre blocul unde locuia partea vătămată, situat pe-. Conform înțelegerii, inculpatul s-a postat in capătul blocului, supraveghind zona, iar inculpatul s-a deplasat în fața scării nr.1, așteptând pe partea vătămată. În jurul orei 10.00, partea vătămată a ieșit din scara blocului și l-a observat pe inculpatul, care stătea pe treptele din fața scării. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat acesteia o lovitură puternică cu pumnul în zona feței, apoi două lovituri puternice în zona abdominală. Partea vătămată a început să țipe și s-a ghemuit, lăsându-se în jos. Inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnul în zona capului și i-a smuls acesteia geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau diverse obiecte, printre care un telefon LG și un portofel cu 300 lei. Inculpatul a început să fugă având geanta sustrasă asupra sa. În apropiere se aflau martorii si, astfel că auzind strigătele părții vătămate, martorul a aruncat in direcția inculpatului cu o trusă de scule pentru a-l împiedica pe aceste să-și continue alergarea. aruncată de martor l-a lovit pe inculpatul in zona picioarelor, acesta a căzut scăpând geanta sustrasă, apoi s-a ridicat, a luat geanta sustrasă și a continuat alergarea spre locul în care aștepta inculpatul în autoturism. Inculpatul s-a urcat în autoturism, iar inculpatul a pornit imediat autoturismul, părăsind zona. În acest timp, inculpatul a observat că inculpatul părăsise locul faptei, iar inculpatul nu se mai afla în locul unde oprise autoturismul, astfel că a părăsit și el zona și a sunat de mai multe ori de pe telefonul mobil pe ceilalți doi inculpați. În cele din urmă a reușit să ia legătura cu aceștia și le-a comunicat că se află în zona. Inculpatul s-a deplasat cu autoturismul și l-a preluat și pe inculpatul. în autoturism, inculpații au căutat în geanta părții vătămate, de unde inculpatul a luat suma de 300 lei pe care a dat-o inculpatului, iar telefonul mobil a fost luat de inculpatul. Restul obiectelor găsite în geantă au fost arse de inculpatul. Întrucât inculpatul sângera la picior din cauza loviturii primite cu trusa de scule, inculpatul a oprit autoturismul în fața unei farmacii și a cumpărat pansamente și o sticluță cu spirt. După câteva zile inculpatul a vândut telefonul sustras unui cunoscut din cartier. respectiv martorului, iar acesta la rândul său l-a vândut numitei cu suma de 500 lei.
Telefonul a fost predat organelor de poliție de in ziua de 15.09.2008, iar organele de poliție l-au restituit părții vătămate.
Față de ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpații, și la data de 21 iunie 2007, considerând ca atare că se impune ca aceștia să fie condamnați.
S-a apreciat că elementul material al infracțiunii de tâlhărie îl constituie acțiunea inculpaților de a exercita violențe asupra părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept a unei genți cu bunuri.
S-a considerat de asemenea că forma de participație a instigării la infracțiunile de tentativă de vătămare corporală gravă și tâlhărie, precum și de complicitate la aceste infracțiuni, trebuie reținută, întrucât inculpatul, cu intenție i-a determinat și ajutat pe inculpații și la săvârșirea faptei, anterior și concomitent comiterii acesteia. Dat fiind faptul că acest inculpat a săvârșit atât acte de instigare, cât și de complicitate, s-a reținut numai forma instigării, deoarece această formă de participație absoarbe complicitatea.
Pentru inculpatul, forma de participație a complicității la infracțiunile de tentativă de vătămare corporală gravă și tâlhărie a fost reținută având în vedere faptul că acest inculpat l-a ajutat pe inculpatul la săvârșirea faptei, concomitent comiterii acesteia, asigurând paza.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă.
S-a reținut totodată că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, dat fiind faptul că anterior a fost condamnat definitiv la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr.640/14 03 2007 Judecătoriei sector 4 B, rămasă definitivă prin neapelare și a săvârșit fapta dedusă judecății în cauza de față înăuntrul termenului de încercare.
Cu privire la încadrarea juridică, instanța de fond a constatat că fapta a fost săvârșită de către cei trei inculpați împreună motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice cu referire la fapta prev.de art.182 Cod penal, în sensul aplicării circumstanței agravante prev.de art.75 lit.a Cod penal.
În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art,211 alin.1, 2 lit.c și alin. 21lit.a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și e Cod penal, prima instanță a considerat că aceasta este neîntemeiată, întrucât, deși este adevărat că inculpații au urmărit prin sustragerea genții părții vătămate, să mascheze mobilul și scopul principal urmărit, și anume provocarea avortului părții vătămate, aceasta nu exclude existența și a scopului subsecvent în vederea căruia au fost exercitate violențele, respectiv sustragerea genții. Întrucât furtul a fost săvârșit prin exercitarea de violențe, aceasta reprezintă un element constitutiv al laturii obiective, o cerință esențială atașată elementului material privind modul de comitere a tâlhăriei. Așadar se poate desluși acțiunea ce reprezintă elementul material al furtului, respectiv luarea genții și acțiunea ce reprezintă elementul material al mijlocului de dobândire a acesteia, respectiv exercitarea violenței asupra părții vătămate.
În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prev. de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c și alin. 21lit.a Cod penal, în infracțiunea prev.de art.262 Cod penal, s-a constatat de asemenea că aceasta este neîntemeiată, considerându-se că nu se poate reține fapta de nedenunțare a unor infracțiuni, întrucât inculpatul este chiar autorul infracțiunii, or subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, cu excepția autorului și a participanților, în condițiile în care art.262 Cod penal prevede obligația denunțării, nu și a autodenunțării unor infracțiuni.
La stabilirea și aplicarea pedepsei în cazul fiecărui inculpat, prima instanță a avut În vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpaților.
Astfel s-a avut in vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv după un plan bine stabilit de inculpați, pericolul social al acesteia, prin participarea mai multor persoane, dar si circumstanțele personale, apreciind că inculpatul a avut o contribuție mai mare la săvârșirea faptelor. Astfel inculpatul a fost singura persoană interesată de obținerea rezultatului urmărit în principal de cei trei participanți și anume avortul părții vătămate, iar întreaga activitate infracțională, inclusiv sustragerea genții părții vătămate, a fost concepută pentru a da satisfacție mobilului acestuia și de a înlătura eventualele suspiciuni cu privire la persoana sa, dacă partea vătămată ar ti fost numai lovită.
În raport de acestea, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativa de vătămare corporală gravă, o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate la tentativă de vătămare corporală gravă și o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate la tâlhărie, iar in final, prin contopire, o pedeapsă rezultantă de 9 ani .
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de vătămare corporală gravă și o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar în final, prin contopire, o pedeapsă rezultantă de 8 ani .
Totodată, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativa de vătămare corporală gravă și o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, iar in final prin contopire și revocare, o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
S-a apreciat că pedepsele astfel aplicate sunt echilibrate și răspund în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării, iar ca modalitate de executare s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar dacă inculpații execută pedeapsa în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a apreciat că prin fapta de lovire s-a produs părții vătămate un prejudiciu material - costurile legate de restabilirea sănătății. Astfel, aceasta fiind internată în spital a urmat un tratament medicamentos cu antibiotice. De asemenea a fost nevoită să-și in concediu medical timp de două săptămâni, iar mama sa a fost nevoită să se mute la ea pentru a-i acorda sprijin. În plus copilul a urmat tratament la kinetoterapie cu un kinetoterapeut care se deplasa la domiciliu, or toate acestea au însemnat cheltuieli materiale, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, precum și din depoziția martorului, în cuantum de 5000 lei.
În ceea ce privește daunele morale, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unor astfel de prejudicii, s-a considerat că prin fapta penală comisă de inculpați s-au provocat părții civile leziuni care au determinat suferințe fizice, aceasta fiind lovită puternic în zona abdomenului, dar și în zona capului. De asemenea, s-a reținut că aceasta a fost la spital unde i s-a acordat primul ajutor și a trebuit să fie cusută, fără anestezie la bază din pricina stării de graviditate și în plus a fost nevoită să nu depună efort, să urmeze un anumit regim alimentar și de recuperare.
Totodată, partea vătămată a încercat și suferințe psihice, determinate de starea de disconfort față de sine, și față de cei din jur, își amintea situația prin care a trecut, nu se putea odihni, avea coșmaruri, retrăind momentele atacului, iar când mergea pe stradă avea senzația că este urmărită și atacată din nou.
Referitor la cuantumul daunelor morale, s-a apreciat că acesta trebuie să fie unul echitabil, adică să aibă un asemenea nivel, încât raportat la gradul de pericol social al faptei, la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală creată.
Drept urmare, instanța a admis acțiunea civilă formulată in cauză de partea civilă, și în baza art. 346 Cod procedură penală și art. 14 Cod procedură penală, rap. la art.998-999 Cod civil, au fost obligați în solidar inculpații către partea civilă la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale și 5000 lei despăgubiri materiale.
Totodată, s-a admis și acțiunea civilă formulată de partea civilă și s-a dispus obligarea in solidar a inculpaților către aceasta la plata sumei de 500 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea telefonului cumpărat de aceasta de la martorul, care la rândul său îl cumpărase de la inculpatul și care a fost restituit părții vătămare.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel în termenul legal inculpații, și.
Apelantul inculpat a criticat sentința apelată pe de o parte sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina sa, solicitând pentru infracțiunea de instigare la tâlhărie și respectiv instigare la complicitate de tâlhărie, schimbarea încadrării juridice conform art.334 Cod de procedură penală în infracțiunea de instigare la furt calificat și respectiv instigare la complicitate la furt calificat, iar pe de altă parte sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, atât sub aspectul duratei acesteia, cât și a modalității de executare, solicitând ca avându-se în vedere circumstanțele sale personale, poziția și pregătirea sa socio-profesională să se dispună reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea disp.art.81 Cod penal referitoare la acordarea beneficiului suspendării condiționate.
De asemenea și apelantul inculpat a invocat drept motive de apel, atât greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa, solicitând sub acest aspect ca în baza art.334 Cod de procedură penală să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, cât și greșita individualizare a pedepsei în raport de atitudinea procesuală manifestată în cauză și de activitatea socio-profesională desfășurată anterior comiterii faptei, circumstanțe pe care consideră că instanța de fond nici măcar nu le-a avut în vedere, solicitând din această perspectivă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Apelantul inculpat, invocând pe de o parte greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa, a solicitat, în baza art.334 Cod de procedură penală să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.262 Cod penal, față de participația sa reală la săvârșirea faptei de către coinculpații și, iar pe de altă parte, modul nejudicios de individualizare a pedepsei, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia, în raport de contribuția sa reală la faptele penale deduse judecății.
Prin decizia penală nr.255/A/22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, apelurile formulate de inculpațiîmpotriva sentinței penale nr.50/04 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria sector 3 Bau fost respinse ca nefondate,conform art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, menținându-se măsura arestării preventive a inculpaților și și deducându-se prevenția în privința ambilor inculpați de la 04 septembrie 2009 la zi, totodată fiecare inculpat fiind obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul, din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești efectuate de instanța de fond, a constatat că situația de fapt a fost corect reținută și este susținută de materialul probator administrat.
S-a reținut astfel că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a relatat in detaliu întreaga desfășurare a activității infracționale, începând cu luarea în comun a rezoluției infracționale, stabilirea in detaliu a planului și punerea sa în aplicare.
Modalitatea concretă în care activitatea infracțională s-a desfășurat rezultă cu claritate din declarațiile părții vătămare ce se coroborează in totalitate cu cele ale martorilor direcți și, probe din care rezultă dincolo de orice dubiu că partea vătămată a fost lovită în mod repetat cu pumnii, în zona abdomenului, de către inculpatul, după care acesta i-a sustras părții vătămare geanta și a încercat să fugă de la locul faptei, fiind însă oprit și imobilizat de martorii direcți.
Inculpatul a relatat în detaliu modalitatea in care a fost stabilit acest plan infracțional, din declarațiile acestuia Tribunalul reținând că inițiativa infracțională a aparținut în totalitate inculpatului, care avusese anterior o legătură sentimentală cu partea vătămată și, îngrijorat fiind de perspectiva dobândirii calității de tată împotriva voinței sale, a efectuat un studiu pe internet și a aflat că este posibilă provocarea unui avort spontan prin lovirea persoanei însărcinate în zona abdomenului.
Din declarațiile inculpatului, cât și cele ale inculpatului, s-a reținut că inculpatul l-a contactat pe inculpatul, i-a expus problema cu care se confrunta și soluția pe care o găsise, și i-a cerut ajutorul în această privință, solicitându- inculpatului să o agreseze pe partea vătămată în așa modalitate, încât să îi determine acesteia un avort spontan.
Inculpatul a apelat la rândul său la inculpatul, care a fost de acord cu planul infracțional pus la cale de către inculpatul și a fost de acord să îl pună în aplicare, în schimbul unei sume de bani.
Toate detaliile modului de operare au fost stabilite de comun de acord de către cei trei, aceștia convenind de asemenea ca, după agresarea părții vătămate, inculpatul să sustragă bunurile părții vătămate pentru a crea aparența săvârșirii faptei în scop de jaf și astfel de a înlătura orice dubiu cu privire la inculpatul.
Contribuția celorlalți doi inculpați constă în asigurarea locului faptei pentru inculpatul, inculpatul urmând să asigure paza locului faptei, iar inculpatul urmând să aștepte în autoturism și să asigure autorului scăparea de la locul faptei.
Declarațiile inculpaților și concordă sub toate aspectele referitoare la rolurile ce au căzut în sarcina fiecăruia dintre participanți.
În acest context, s-a apreciat că apărările inculpatului, în sensul că planul infracțional așa cum a fost aplicat fusese conceput de către ceilalți doi coinculpați, care au dorit să îl ajute în vederea "soluționării" problemei sale, și că el personal a avut în tot timpul desfășurării activității infracționale reprezentarea doar a faptului că cei doi trebuiau să vorbească cu partea vătămată și să o convingă să nu îl mai caute, sunt vădit nesincere și nefondate.
În mod similar, Tribunalul a reținut că apărările inculpatului, formulate in apel, în sensul că nu a asigurat paza locului infracțiunii și s-a aflat doar întâmplător în zonă, sunt infirmate de declarațiile inculpatului, dar și de propriile relatări din fața instanței de fond, motiv pentru care nu pot fi primite.
Criticile aduse încadrării juridice reținute de instanța de fond au fost de asemenea găsite ca fiind neîntemeiate.
Astfel, Tribunalul a apreciat că în mod legal instanța de fond a reținut dispozițiile art.182 alin.2 și 3 Cod penal, în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1 și 2. c și alin. 2 ind. 1. a Cod penal, întrucât probele administrate relevă cu certitudine că inculpații au acționat cu intenția directă de a produce părții vătămate urmările prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal, iar sustragerea bunurilor părții vătămate s-a realizat în modalitatea prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal. - respectiv prin săvârșirea de violențe împotriva acesteia, iar rezoluția infracțională a privit ab initio, atât săvârșirea actelor de violență, cât și sustragerea bunurilor, întrucât voința comună a inculpaților a fost în sensul săvârșirii unei infracțiuni de tâlhărie,
Practica judiciară este de altfel majoritară în sensul că săvârșirea actelor de furt imediat după agresarea victimei, cu intenție survenită, intră în conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie și nu al infracțiunii de furt în concurs cu infracțiunea de lovire și alte violențe.
De asemenea, a reținut Tribunalul că voința inculpaților a fost comună și în vederea efectuării actelor de sustragere, astfel încât și această urmare a fost urmărită de către toți cei trei inculpați, fiind o circumstanță reală ce a fost prevăzută de către toți făptuitorii.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, aspecte invocate în subsidiar, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat dovadă de multă clemență în stabilirea cuantumurilor pedepselor, deși modalitatea concretă în care inculpații au stabilit planul infracțional, deosebit de elaborat, faptul că inculpatul a realizat anterior o adevărată activitate de documentare cu privire la metodele ce puteau fi aplicate pentru a produce părții vătămate un avort împotriva voinței acesteia, scopul urmărit de inculpați, relevă profunda imoralitate a acestora, ignorarea completă a celor mai elementare norme sociale, profundul dispreț față de atribute esențiale ale oricărei persoane umane.
În aceste condiții, tribunalul a considerat că inculpații nu sunt îndreptățiți la reținerea de circumstanțe atenuante, ci dimpotrivă, ar fi fost aplicabile în cauză dispozițiile circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 alin.1 IiI.d Cod penal, referitoare la săvârșirea faptei din motive josnice.
Din perspectiva practicii judiciare destul de săracă în reținerea acestei circumstanțe, s-a apreciat că speța de față poate constitui un bun exemplu de școală, al reținerii acestei circumstanțe agravante legale.
Totodată s-a apreciat că trebuie avut în vedere și impactul pe care fapta inculpaților l-a avut în rândul persoanelor ce au luat la cunoștință, direct sau indirect, de activitatea infracțională a acestora, rezonanta socială a unui astfel de comportament, sentimentul de acută indignare pe care faptele acestora l-au generat în rândul acestor persoane, dar și al opiniei publice în general, context in care nu poate fi ignorat nici scopul de exemplaritate al pedepsei, scop ce în acest caz nu poate fi atins decât prin aplicarea unor pedepse ferme celor trei inculpați ce s-au remarcat printr-o lipsă evidentă de umanitate și o cruzime remarcabilă.
Împotriva acestei decizii a Tribunalului, în termen legal,au formulat recurs inculpații(la data de 23 aprilie 2009), (la data de 29 aprilie 2009) și (la data de 23 aprilie 2009).
Atât, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, cât și în cadrul dezbaterilor orale asupra recursului, inculpatul, prin intermediul apărătorului ales, a criticat cele două hotărâri pronunțate în cauză de către instanțele inferioare sub următoarele aspecte:
S-a realizat o greșită încadrare juridică a infracțiunilor reținute în sarcina sa, în sensul că pentru infracțiunile de instigare la tentativă de vătămare corporală gravă prev. de art.25 Cod penal rap. la art.20 Cod penal rap. la art.182 alin.2 și 3 Cod penal și instigare la complicitate la tentativă de vătămare corporală gravă prev. de art. 25 Cod penal rap. la art.26 Cod penal rap. la art.20 Cod penal rap. la art.182 alin.2 și 3 Cod penal, trebuia să se dispună conform art.334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de instigare la tentativă de provocare ilegală a avortului prev. de art.25 Cod penal rap. la art.20 Cod penal rap. la art.185 alin.2 Cod penal și instigare la complicitate la tentativă de provocare ilegală a avortului prev. de art. 25 Cod penal rap. la art.26 Cod penal rap. la art.20 Cod penal rap. la art.185 alin.2 Cod penal, întrucât din actele dosarului rezultă că pe fondul lipsei de maturitate și a faptului că nu era pregătit să devină tată, i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să provoace avortul părții vătămate prin mijloace externe respectiv prin lovire, aspect ce nu a fost analizat de către instanțele inferioare, care au avut în vedere numai elementele subiective ale infracțiunii, iar pentru infracțiunile de instigare la tâlhărie prev. de art. 25 Cod penal rap. Ia art. 211 alin.1,2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal și instigare la complicitate la tâlhărie prev. de art.25 Cod penal rap. Ia art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin.1,2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de instigare la furt calificat prev. de art. 25 Cod penal rap. Ia art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și e Cod penal și instigare la complicitate la furt calificat prev. de art.25 Cod penal rap. Ia art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e Cod penal, întrucât în mod cert nu a existat intenția de însușire a bunului prin violență, ci prin sustragerea poșetei s-a urmărit ascunderea infracțiunii de provocare ilegală a avortului, astfel că nu există mobilul specific al infracțiunii de tâlhărie, respectiv deposedarea și însușirea prin violență, și mai mult decât atât între inculpați nu a existat o înțelegere privind săvârșirea acestei infracțiuni, astfel că în mod eronat instanțele inferioare au reținut că ar fi existat un scop subsecvent, violențele exercitate asupra părții vătămate, nefiind săvârșite pentru comiterea furtului și nici pentru ca inculpații să-și asigure scăparea, ci pentru provocarea avortului, acest motiv de recurs fiind întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod de procedură penală;
S-a efectuat o greșită individualizare atât a pedepselor principale, cât și a celor accesorii, în sensul că în privința pedepselor accesorii, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 și 20 alin.2 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța avea obligația să individualizeze și aceste pedepse, arătând temeiurile în baza cărora este interzisă exercitarea anumitor drepturi, iar în privința pedepselor principale, la stabilirea întinderii acestora și a modalității de executare, nu s-a ținut seama de circumstanțele sale personale, referitoare la conduita bună avută înainte de săvârșirea faptelor deduse judecății, la atitudinea sinceră și cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal, care a ușurat demersul organelor judiciare în descoperirea adevărului, precum și la faptul că este tânăr, este absolvent de studii superioare, are un loc de muncă și o familie organizată, fiind singurul întreținător al părinților săi aflați în stare de nevoie, împrejurări cu privire la care a solicitat a fi reținute drept circumstanțe atenuante în favoarea sa, conform art.74-76 Cod penal, astfel încât prin reindividualizarea pedepselor să-i fie aplicată o pedeapsă rezultantă dozată într-un cuantum care să permită aplicarea disp.art.861Cod penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, acest motiv de recurs fiind întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod de procedură penală;
Recurentul inculpat, asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu, cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, invocat următoarele motive de recurs:
Greșita încadrare juridică a infracțiunilor reținute în sarcina sa, în sensul că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de vătămare corporală gravă prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.182 alin.2 și 3 Cod penal, în infracțiunea de tentativă la provocarea ilegală a avortului prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.185 alin.2 Cod penal și din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1,2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și e Cod penal - motiv de recurs întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod de procedură penală;
Greșita individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, atât cu privire la cuantumul acestora, cât și cu privire la modalitatea de executare, ignorându-se în această privință lipsa antecedentelor penale, vârsta sa foarte tânără, poziția procesuală constantă de recunoaștere și regret al săvârșirii faptelor, solicitând sub acest aspect reindividualizarea pedepselor prin reținerea de largi circumstanțe atenuante, în conformitate cu prevederile art.74 lit.a și c Cod penal, precum și acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul disp. art.861Cod penal - motiv de recurs întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod de procedură penală;
De asemenea și recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului său ales a invocat împotriva hotărârilor recurate, aceleași cazuri de casare ca și ceilalți doi inculpați recurenți, respectiv cele prev. de art. 3859pct. 17 și pct. 14 din Codul d e procedură penală, în susținerea acestora aducând următoarele argumente:
Instanțele inferioare au dat o greșită încadrare juridică faptelor reținute în sarcina sa, deoarece pe de o parte se impunea reținerea infracțiunii de complicitate la tentativă de provocare ilegală a avortului conform art.26 Cod penal rap. la art.30 Cod penal rap. la art.185 alin.2 Cod penal, în condițiile în care intenția delictuală pe care au avut-o la momentul conceperii planului, a fost aceea de a determina provocarea avortului, iar în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la tâlhărie, consideră că aceasta nici măcar nu poate fi reținută în sarcina sa, întrucât a fost o decizie de moment a inculpatului, astfel încât nici nu ar trebui să fie condamnat pentru o astfel de faptă;
S-a realizat o greșită individualizare a pedepselor, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată în cauză este mult prea mare în raport de circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, de contribuția sa efectivă la comiterea acestora și de circumstanțele sale personale, solicitând sub acest aspect, ca prin aplicarea de largi circumstanțe atenuante în favoarea sa, în considerarea poziției procesuale sincere manifestată pe ot parcursul procesului penal și a faptului că a colaborat cu organele de cercetare, ajutând la aflarea adevărului, dar și prin aprecierea contribuției efective la realizarea faptelor, să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform disp. art. 38510alin. 21din Codul d e procedură penală, în raport cu motivele de recurs astfel invocate, precum și din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prev. de art.3859alin. 3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursurile formulate de inculpații, și sunt nefondate, considerentele care justifică o atare soluție fiind următoarele:
Cu privire la cazul de casare prev. de art.3859pct. 17 Cod de procedură penală, referitor la greșita încadrare juridică pe care ar fi dat-o instanțele inferioare faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat, Curtea constată că incidența acestui caz de casare nu se verifică în privința nici unuia dintre ei.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă de vătămare corporală gravă prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.182 alin.2 și 3 Cod penal, comisă de către cei trei inculpați în diferite forme de participație (respectiv de către inculpatul în calitate de autor, de către inculpatul în calitate de complice, iar de către inculpatul în calitate de instigator, atât față de autorul, cât și față de complicele ), în raport cu modul în care a fost conceput întregul plan infracțional, cu împrejurările și modalitatea concretă în care acesta a fost pus în executare, dar și cu atitudinea psihică pe care au adoptat-o cei trei inculpați în toată perioada conceperii și derulării planului infracțional, Curtea constată că această încadrare juridică reținută atât prin actul de sesizare a instanței, cât și prin hotărârea instanței de fond, însușită ca atare și de către instanța de prim control judiciar este corectă, întrucât, încă din momentul în care cei trei inculpați au pus la cale exercitarea de agresiuni fizice asupra victimei, nu numai că au prevăzut consecințele grave care s-ar fi putut produce - avortul spontan, dar au și urmărit în mod necesar producerea acesteia, aspect ce rezultă cu claritate din însăși declarațiile inculpaților cu privire la modul de operare pe care l-au conceput de comun acord, în urma documentării pe care inculpatul o realizase în prealabil pe internet, constând în aplicarea de lovituri puternice în zona abdomenului victimei însărcinate în aproximativ 6 luni.
În cauză nu poate fi reținută încadrarea juridică a acestei fapte în infracțiunea de tentativă de provocare ilegală a avortului prev. de art.20 Cod penal rap. la art.185 alin.2 Cod penal (cu formele de participație specifice fiecărui inculpat raportat la contribuția efectivă avută de aceștia în derularea planului infracțional), întrucât elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni presupune utilizarea unor mijloace și metode avortive adecvate provocării întreruperii cursului sarcinii, fără consimțământul femeii însărcinate, cum ar fi spre exemplu administrarea unor substanțe cu risc letal pentru sarcină, introducerea intrauterină a unor substanțe, intervenții chirurgicale, spălături fierbinți etc. iar din modalitatea în care sunt definite cele două infracțiuni încriminate prin dispozițiile art.182 alin.2 și 3 Cod penal și respectiv art.185 alin.2 Cod penal, rezultă că voința legiuitorului a fost în sensul că atunci când manoperele avortive au constat în exercitarea de agresiuni îndreptate împotriva integrității corporale a victimei, cu scopul deliberat al provocării unui avort spontan, infracțiunea să intre sub incidența prevederilor art.182 alin.2 și 3 Cod penal pentru care s-a prevăzut un tratament juridic sancționator mai drastic (pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, spre deosebire de infracțiunea prev.de art.185 alin.2 Cod penal, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani).
De asemenea și în ceea ce privește fapta de sustragere a genții părții vătămate, pe baza unui plan prestabilit de comun acord de către inculpați, în contextul exercitării de agresiuni fizice asupra acesteia, Curtea constată că instanțele inferioare au realizat o încadrare juridică corectă, reținând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 211 alin.1,2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, comisă în forma autoratului de către inculpatul și respectiv în forma complicității de către inculpatul, iar de către inculpatul în forma de participație a instigării exercitată pe de o parte față de autor, iar pe de altă parte față de complice.
Astfel, potrivit art.211 alin.1 Cod penal, latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, într-una din modalitățile normative încriminate de acest text de lege, se realizează printr-o acțiune complexă de sustragere de bunuri prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, or în raport de împrejurarea că în cauza de față sustragerea genții părții vătămate a avut loc pe fondul agresiunilor fizice exercitate împotriva acesteia, în scopul provocării avortului, iar din probele administrate în cauză (declarațiile date de inculpații și atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, precum și declarațiile inculpatului făcute pe parcursul urmăririi penale) rezultă că încă din momentul în care inculpații au conceput modul de operare, au hotărât de comun acord ca actele de violență exercitate asupra victimei însărcinate, să fie dublate și de sustragerea genții acesteia, este evident că acțiunea de deposedare a victimei de bunuri, s-a petrecut în circumstanțele încriminate prin dispozițiile art.211 alin.1 Cod penal, respectiv prin întrebuințarea violenței și a reprezentat voința comună a tuturor inculpaților.
Totodată, împrejurarea că după comiterea faptei, inculpații au săvârșit și acte de însușire pe nedrept în legătură cu bunurile sustrase din posesia victimei prin întrebuințarea de violențe (inculpatul dându-i inculpatului suma de 300 lei aflată în portmoneul din geanta părții vătămate, iar inculpatul a luat din geanta părții vătămate telefonul mobil marca LG pe care ulterior l-a vândut martorului ), infirmă apărarea acestora în sensul că sustragerea genții victimei s-ar fi făcut exclusiv în scopul de a disimula mobilul urmărit în realitate - provocarea avortului și înlăturarea eventualelor suspiciuni care ar fi condus către inculpatul dacă partea vătămată ar fi fost numai lovită, susținând teza că acțiunea de deposedare a urmărit satisfacerea scopului specific al furtului prev.de art.208 alin.1 Cod penal, astfel că, alături de acțiunea conjugată de exercitare de violențe asupra victimei, este aptă să formeze elementul material al infracțiunii complexe de tâlhărie.
Drept urmare, în considerarea argumentelor anterior expuse, solicitarea recurenților inculpați și, de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și e Cod penal, cu încadrările corespunzătoare fiecărei forme de participație nu poate fi acceptată.
În același context, fără a fi o problemă neapărat legară de încadrarea juridică a faptelor, se reține că inculpatul a susținut că în sarcina sa nici măcar nu ar putea fi reținută săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, întrucât sustragerea genții părții vătămate ar fi fost o decizie de moment a inculpatului.
Având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea găsește că această apărare este lipsită de orice fundament faptic real, deoarece din însăși declarațiile acestui inculpat, confirmate și de relatările celorlalți doi coinculpați, rezultă că acțiunea de sustragere a genții părții vătămate în contextul agresării fizice a acesteia în scopul provocării avortului, a constituit o circumstanță reală prevăzută și urmărită deopotrivă de toți inculpații, făcând parte din chiar concepția derulării planului infracțional.
În ceea ce privește aspectul invocat de către reprezentantul Ministerului Public în favoarea inculpatului, referitor la faptul că activitatea infracțională desfășurată de acesta ar întruni elementele constitutive ale unei pluralități de doar două infracțiuni - instigare la tentativă de vătămare corporală gravă și instigare la tâlhărie, iar nu ale unei pluralități de patru infracțiuni cum s-a reținut prin hotărârile recurate, pe motiv că încadrarea juridică este dată de fapta ca atare și nu de modalitatea de participație, Curtea nu împărtășește acest punct de vedere, întrucât inocularea hotărârii infracționale luate de autorul moral al faptelor, inculpatul s-a realizat în mod individual și diferențiat față de fiecare din ceilalți doi inculpați, în momentul conceperii planului infracțional inculpatul determinându-i în mod separat pe ceilalți doi participanți să-și asume roluri diferite în înfăptuirea acestui plan, respectiv pe inculpatul să săvârșească el însuși faptele plănuite, iar pe inculpatul să-l ajute pe inculpatul în vederea asigurării reușitei întregii operațiuni.
De altfel, opinia majoritară exprimată în literatura de specialitate referitor la această chestiune este în sensul că atunci când activitatea de determinare este adresată unei singure persoane sau unor persoane determinate, avem de-a face cu o instigare individuală ( - Drept Penal Român, Partea Generală și - Drept Penal Român, Partea Generală).
Cu privire la critica comună a celor trei inculpați recurenți, referitoare la greșita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate, apreciate ca fiind prea severe, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare (acest din urmă aspect fiind invocat doar de inculpații și ) - critică ce se circumscrie cazului de casare prevăzut în art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi acceptat, întrucât instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepselor aplicate celor trei inculpați, dând eficiență corespunzătoare la stabilirea duratei acestora, dar și a modalității lor de executare, tuturor criteriilor de individualizare judiciară prevăzute în art.72 din Codul penal.
Astfel, Curtea apreciază ca fiind just modul de individualizare a pedepselor aplicate în cauză inculpaților, și, întrucât la determinarea cuantumului acestora instanțele inferioare au ținut seama, atât de limitele speciale de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare pentru faptele săvârșite, de gradul sporit de pericol social al acestora, de contribuția efectivă adusă de fiecare inculpat la desfășurarea activității infracționale, de împrejurările concrete de comitere a acțiunilor prohibite și de modul de acțiune folosit și scopul urmărit (fiind vorba despre conceperea și punerea în executare, cu voință comună și cu asumarea de roluri prestabilite, a unui plan laborios având drept obiectiv agresarea puternică a victimei, în scopul provocării unui avort spontan și sustragerea unor bunuri din posesia acesteia, în principal în scopul disimulării mobilului urmărit prin lovirea părții vătămate, dar și în scopul însușirii acestora pe nedrept, activitate realizată pe baza unei minuțioase documentări prealabile făcute de inculpatul cu privire la metodele la care se putea apela pentru a produce părții vătămate un avort împotriva voinței acesteia), de urmările grave produse sau care s-ar fi putut produce (constând în agresarea fizică a părții vătămate însărcinată în 25 de săptămâni prin aplicarea de lovituri puternice în zona capului, dar și a abdomenului, care au generat acesteia leziuni traumatice pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 12 -14 zile de îngrijiri medicale, dar care au determinat și un anumit risc de pierdere a sarcinii aflată într-un stadiu destul de avansat, coroborat și cu traumele psihice pe care le-a încercat victima în urma acestui incident, precum și afectarea patrimoniului victimei prin sustragerea de bunuri), dar în același timp, și de circumstanțele personale ale recurenților inculpați.
Sub acest din urmă aspect, în ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea constată că într-adevăr aceste se bucură de niște referințe personale favorabile, constând în aceea că nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de studii superioare și desfășura la data arestării sale în cauza de față o activitate socialmente utilă, este integrat într-o familie organizată și este apreciat de membrii comunității căreia îi aparține, însă aceste date ce caracterizează în mod favorabil persoana sa nu pot fi valorificate drept circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 Cod penal spre a produce efectele stabilite de art.76 Codul penal - coborârea pedepselor sub limita minimului special prevăzut în norma de încriminare, întrucât conduita sa socială nu poate fi evaluată decât în contextul periculozității sociale de care a dat dovadă prin rolul pe care și l-a asumat și îndeplinit în elaborarea și înfăptuirea planului infracțional, precum și prin raportare la caracterul josnic și profund imoral pe care l-a înfățișat prin scopul inuman urmărit.
Din această perspectivă, se impune a fi observat faptul că inculpatul a fost singurul interesat în obținerea rezultatului urmărit ca mobil principal al activității infracționale - curmarea vieții unei ființe nevinovate aflată în pântecul mamei, iar dacă acesta nu ar fi dorit și nu ar fi persistat în această dorință absurdă, pentru îndeplinirea căreia a fost în stare să accepte chiar și remunerarea atacatorului, nici ceilalți doi inculpați nu ar fi trecut la comiterea faptelor.
Totodată, cu toate că scopul urmărit cu atâta înverșunare de către acest inculpat, printr-o imensă șansă oferită de destin, nu a fost atins, nu pot fi ignorate consecințele dramatice pe care comportamentul infracțional al inculpatului le generează pe termen îndelungat, având în vedere în acest sens traumele pe care le-ar putea suferi copilul care s-a născut împotriva voinței inculpatului, în momentul în care ar putea afla, despre intenția criminală a celui care poate îi este tată.
Nu în ultimul rând, referitor la atitudinea procesuală a aceluiași inculpat, Curtea observă că deși în faza urmării penale acesta a recunoscut necondiționat propria activitate infracțională, oferind informații importante cu privire la derularea întregului plan infracțional, prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, acesta a încercat în mod necredibil să-și minimalizeze pe cât posibil contribuția infracțională, plasând responsabilitatea comiterii faptelor în modalitatea reținută de instanță, în sarcina celorlalți doi inculpați, ceea ce conduce la concluzia că ne aflăm în prezența unei recunoașteri pur formale din partea inculpatului, care nu este rezultatul conștientizării și asumării consecințelor antisociale ale faptelor respective, cu atât mai mult cu cât o atare conduită procesuală nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce probele de vinovăție existente în cauză demonstrau cu prisosință, urmare nici din această perspectivă neputându-se justifica reținerea în favoarea recurentului inculpat de circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 Cod penal.
De asemenea, nici în privința inculpatului, faptul că se află la primul conflict cu legea penală și că a manifestat o atitudine sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal, nu poate fi valorificat în sensul reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 alin.1 lit a și c Cod penal, deoarece privite prin prisma ușurinței cu care acest inculpat s-a lăsat angrenat în activitatea infracțională inițiată de inculpatul, dar și a profundului comportament antisocial, inuman și imoral de care acesta a dat dovadă prin lipsa totală de respect față de importante valori sociale ocrotite de lege, susbsumat unui scop josnic - obținerea unor foloase materiale, respectivele împrejurări au primit deja semnificația cuvenită în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepselor, contribuind la orientarea acestora către minim sau mediu după caz, în raport cu limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise.
Totodată și în ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea consideră că nu poate fi dat curs favorabil nici solicitării acestuia de reducere a cuantumului pedepsei în considerarea atitudinii sale sincere și cooperante manifestată în mod constant pe parcursul procesului penal, deoarece această conduită procesuală a inculpatului nu poate fi evaluată decât în concurs cu existența cauzei legale de agravare a răspunderii penale pe care o reprezintă starea de recidivă postcondamnatorie în care au fost comise infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză. În plus, perseverența de care a dat dovadă inculpatul în sfera aceluiași ilicit penal, prin săvârșirea infracțiunilor deduse judecății înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată tot pentru infracțiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal, pune în evidență lipsa oricăror efecte educative ale pedepsei precedente și justifică aplicarea, pentru noile infracțiuni, a unor pedepse mai drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a acestuia.
Ca atare, considerând că pedepsele aplicate inculpaților sunt proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât circumstanțele concrete de comitere a acestora, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, răspunzând deopotrivă necesității realizării scopului lor legal - sancționator, dar și educativ-preventiv - astfel cum prevăd dispozițiile art.52 din Codul penal, Curtea va respinge criticile acestora vizând greșita individualizare a pedepselor.
nefondată este considerată și critica inculpatului recurent privitoare la greșita individualizare a pedepsei accesorii, întrucât interzicând acestuia conformart.71 alin.2 Cod penal exercițiul drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, instanța de fond a dat satisfacție deplină atât prevederilor Convenției Europene a Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului și Protocoalelor adiționale la această Convenție, cât și jurisprudenței Curții europene de contencios al drepturilor omului, în această materie, neaplicând în mod absolut și automat interzicerea drepturilor respective, ci exercitându-și controlul asupra conținutului pedepsei accesorii prin luarea în considerare a tipului infracțiunii și a interesului legitim proteguit în cauză.
În ceea ce privește cererea subsidiară a recurenților inculpați și, de a se efectua și rei ndividualizarea modalității de executare a pedepsei, prin acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere conform 861Cod penal, dincolo de faptul că acest lucru nu este posibil din pricina neîndeplinirii cerinței stipulate prin disp. art. 861alin. 1 lit. a Cod penal, în sensul că pedeapsa rezultantă aplicată fiecăruia este mai mare de 4 ani închisoare, Curtea consideră că față de profilul moral reprobabil al inculpaților, predispus la încălcarea unor atribute esențiale ale persoanei umane, în cauză nu există suficiente garanții pentru a se putea aprecia în mod rezonabil că simpla pronunțare a unei hotărâri de condamnare ar constitui un avertisment serios pentru aceștia și că, chiar și fără executarea pedepsei inculpații, vor căpăta respectul cuvenit față de valorile sociale proteguite de lege și nu vor mai periclita ordinea de drept prin săvârșirea de noi infracțiuni, îndreptarea lor socială putând fi obținută doar prin executarea efectivă a pedepselor respective, în regim de detenție.
Față de toate considerentele expuse în cele ce preced și având în vedere că, din oficiu, nu se constată existența vreunui motiv de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.255/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați și durata prevenției de la 04 septembrie 2008 la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța și constatând culpa procesuală a inculpaților, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.255/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, deduce prevenția de la data de 04 septembrie 2008 la zi, pentru inculpații și.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul, la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul, la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300 de lei, onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
.
GREFIER,
a
Red.jud.
Ex.2
Red. jud. - -
Jud.
Red.jud. - Jud.Sect.3.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
