Internarea medicala. Decizia 852/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.852
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Gabriela Diaconu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva sentinței penale nr. 370 din data de 07 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, privind pe făptuitorul, domiciliat în comuna, sat de, nr.229, județul D, prin care a fost respinsă ca nefondată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA privind internarea medicală conform art.114 Cod penal a făptuitorului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul - făptuitor, pentru care a răspuns avocat, în substituire pentru d-na avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr.5544/2009, fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, au arătat că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat și nicio excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a susținut că hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea legii, deoarece, potrivit art.114 alin.1 Cod penal, când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.
A mai arătat că specificul măsurii internării medicale rezultă din trăsăturile ei caracteristice și anume: natura cauzei care creează starea de pericol, din natura și intensitatea pericolului împotriva căreia este îndreptată măsura și din modul specific prin care este combătută starea de pericol.
În raport de probele administrate în cauză, apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii de siguranță a internării medicale față de făptuitorul, întrucât prezintă o stare de pericol pentru societate fiind
bolnav mintal, boală provenită dintr-o altercație psihică ce i-a alterat complet capacitatea de a înțelege și de a-și dirija voința.
Precizează că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.147/P/2007 eliberat de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște, a rezultat că făptuitorul prezintă diagnosticul " simplă", astfel că fapta pentru care este cercetat, respectiv dare de mită prev.de art.254 alin.1 Cod penal, a săvârșit-o cu discernământul abolit.
Consideră că instanța de judecată a apreciat greșit că făptuitorul nu prezintă pericol pentru societate, înțelegând prin aceasta că nu este violent, ori, nu numai comportamentul violent constituie un pericol pentru societate, ci orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, deci săvârșirea oricărei fapte prevăzute de legea penală.
Apreciază că între starea acestuia de alienație mintală și fapta săvârșită există o strânsă legătură cauzală, adică datorită bolii mintale făptuitorul a ajuns să comită o faptă prevăzută de legea penală și există temerea că va săvârși noi fapte prevăzute de legea penală.
A mai susținut că instanța de fond nu a desemnat un curator care să apere interesele acestuia și în temeiul disp.art.162 alin.1/1 Cod procedură penală, se impunea audierea făptuitorului.
Pentru considerentele mai enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, urmând a se avea în vedere motivele de recurs aflate la filele 5 - 7 dosar.
Avocat având cuvântul pentru intimatul - făptuitor, a solicitat instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere starea sănătății acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.370/07 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAs -a espins ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA privind internarea medicală conform art.114 Cod penal a făptuitorului, fiul lui și, născut la data de 20.01.1969, domiciliat în comuna, sat de, județul D, CNP -.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că rin p. adresa nr.274/P/2007 din 15.07.2008 Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa solicitat acestei instanțe luarea măsurii internării medicale, prev. de art. 114 Cod penal, față de făptuitorul, motivându-se că prin rezoluția din 15.07.2008 s-a dispus în dosarul nr.274/P/2007, scoaterea de sub urmărire penală - în baza art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b, art. 10 lit.e, art. 228 alin.6 și art. 10 lit. b Cod proc. penală, pentru fapta prev. de art. 255 alin.1 Cod penal, față de învinuitul, deoarece din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (nr.147/P/2007 din 1.07.2008) a rezultat că învinuitul prezintă diagnosticul de "schizofrenie simplă", iar fapta a săvârșit-o cu discernământul abolit.
S-a mai arătat că împotriva învinuitului s-a început urmărirea penală prin rezoluția din 18.10.2007, reținându-se ca situație de fapt împrejurarea că la data de 14.06.2007 acesta a oferit lucrătorului de poliție din cadrul Poliției or. G, suma de 30 de lei pentru ca acesta să nu efectueze verificări cu privire la materialul lemnos pe care-l transporta pentru valorificare, cu autocamionul R cu nr. de înmatriculare DB.05. Deși citat de multe ori cu mandat de aducere cu însoțitor, făptuitorul nu s-a prezentat niciodată în instanță și nici organele de poliție nu au reușit să îndeplinească mandatele încredințate (și împotriva cărora s-au aplicat mai multe amenzi judiciare).
Conform art.114 Cod penal, internarea medicală poate fi dispusă "când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate"
Referitor la prima condiție - făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman, a luării măsurii de siguranță a internării medicale, s-a apreciat de tribunal că aceasta este îndeplinită, actele medicale aflate în dosarul de urmărire penală la filele 34-56 și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.147/P/2007 din 22.01.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală D (filele 18-20 dos. ), atestând existența bolii psihice și inexistența discernământului făptuitorului.
S-a concluzionat astfel, pe un fond patologic recurent, că diagnosticul prezentat de acesta este "schizofrenie simplă", iar fapta pentru care a fost cercetat a săvârșit-o cu discernământul abolit.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală a rezultat că la data de 14.06.2007, în jurul orelor 4,40, organele de poliție aflate pe strada - din orașul G, județul D, au oprit pentru control autoturismul cu nr. de înregistrare 61. iar făptuitorul (pasagerul din dreapta șoferului) a oferit polițiștilor respectivi suma de 30 lei pentru a permite să treacă autocamionul marca R nr. DB.05. încărcat cu material lemnos și pentru care nu deținea documente de proveniență, și fiind refuzat de polițiști, a aruncat banii pe fereastra portierei stânga-față a autoturismului de poliție.
Referitor la a doua condiție a luării măsurii internării medicale - aflarea făptuitorului într-o stare care prezintă pericol pentru societate, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită.
În primul rând, din actele și lucrările dosarului, anume caracterizările solicitate de la Postul de Poliție, județul D și de la Primăria comunei, pe raza căreia domiciliază făptuitorul, (filele 57 și 63 dosar fond), a rezultat că acesta locuiește împreună cu soția și cei trei copii, unul fiind minor, "au casă și gospodărie, își câștigă existența din vânzarea materialului lemnos, din dezmembrări de autoturisme și predarea la fier vechi, a fost sancționat contravențional de mai multe ori pentru transport ilegal de material lemnos și cercetat pentru comiterea infracțiunii de a conduce pe drumul public fără permis de conducere, pe raza localității nu este cunoscut ca o persoană violentă și nu a fost cercetat pentru asemenea infracțiuni" (cf. caracterizării șefului postului de poliție al comunei ).
De asemenea, din caracterizarea semnată de primarul și secretarul autorității administrației publice locale a comunei, a rezultat că făptuitorul și soția sa, persoane bolnave ce posedă acte medicale, se ocupă împreună de îngrijirea și educația celor trei copii, făptuitorul "este cunoscut ca o persoană pașnică în localitate, nu a creat probleme organelor și instituțiilor locale, are relații bune cu vecinii, aceștia îl descriu ca un om pașnic, civilizat și cu o conduită bună în societate, a participat direct la activitățile inițiate de primărie, administrația publică locală îl caracterizează pe domnul ca o persoană cu o gândire matură, cu dorința constantă de autodepășire".
Deci, privarea de libertate a făptuitorului nu se reflectă ca fiind indispensabilă protejării interesului personal sau public.
În al doilea rând, urmărirea penală a fost efectuată - în raport de natura, gravitatea, antecedența și recurența maladiilor făptuitorului - în stare de libertate și nici nu s-a apreciat că se impune luarea măsurii de siguranță arătate în art. 113 sau art. 114 Cod penal și confirmarea - prin avizul comisiei medicale, a recomandării internării medicale, făcută în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.
În al treilea rând, în raport de natura instituției penale a internării medicale - o măsură de siguranță cu caracter medical, curativ, privativă de libertate se reține, avându-se în vedere și cauza Filip versus România, că o asemenea măsură circumscrisă dispozițiilor art. 5 paragraful I din Convenție, poate fi luată numai dacă sunt îndeplinite cel puțin trei condiții.
Anume, maladia să fi fost stabilită în mod edificator - în speță lipsește avizul corespunzător, apoi, comportamentul alienat trebuie să aibă un caracter sau o amploare care să justifice internarea - în cauză, împrejurările faptei, mai descrisă, ca și perceperea persoanei făptuitorului în viața sa particulară și publică, conform caracterizărilor autorităților administrației publice locale, nu reprezintă dovezi în acest sens, apoi, internarea, nu se poate prelungi în mod legal fără persistența, recrudescența bolii respective, în cauză nefiind dovezi medicale în acest sens.
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că nu se justifică privarea de libertate a făptuitorului, altfel s-ar încălca în substanța lor cerințele și criteriile prevăzute de art. 114 Cod penal și art.5 paragraf I din Convenție, în consecință, se va respinge ca nefondată cererea de internare medicală a făptuitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, susținând că hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea legii, deoarece, potrivit art.114 alin.1 Cod penal, când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.
S-a mai arătat că specificul măsurii internării medicale rezultă din trăsăturile ei caracteristice și anume: natura cauzei care creează starea de pericol, din natura și intensitatea pericolului împotriva căreia este îndreptată măsura și din modul specific prin care este combătută starea de pericol.
În raport de probele administrate în cauză parchetul a susținut că sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii de siguranță a internării medicale față de făptuitorul, întrucât prezintă o stare de pericol pentru societate fiind bolnav mintal, boală provenită dintr-o altercație psihică ce i-a alterat complet capacitatea de a înțelege și de a-și dirija voința. Această stare este confirmată de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.147/P/2007 eliberat de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște în care se arată că făptuitorul prezintă diagnosticul " simplă", astfel că fapta pentru care este cercetat, respectiv dare de mită prev.de art.254 alin.1 Cod penal, a săvârșit-o cu discernământul abolit.
S-a mai susținut că instanța de judecată a apreciat greșit că făptuitorul nu prezintă pericol pentru societate, înțelegând prin aceasta că nu este violent, ori, nu numai comportamentul violent constituie un pericol pentru societate, ci orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, deci săvârșirea oricărei fapte prevăzute de legea penală. Cum între starea acestuia de alienație mintală și fapta săvârșită există o strânsă legătură cauzală, adică datorită bolii mintale făptuitorul a ajuns să comită o faptă prevăzută de legea penală și există temerea că va săvârși noi fapte prevăzute de legea penală.
În susținerea recursului s-a mai argumentat că,în mod greșit instanța de fond nu a desemnat un curator care să apere interesele acestuia și în temeiul disp.art.162 alin.1/1 Cod procedură penală, se impunea audierea făptuitorului.
Pentru considerentele mai enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru desemnarea curatorului și audierea făptuitorului sau reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei soluții legale și temeinice în sensul internării medicale a acestuia.
Examinând sentința recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele cuprinse în recursul parchetului ce se pot circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alineat 1 pct.17/1 și 21 C.P.P. ca și de dispozițiile art. 385/6 al. ultim, curtea constată că recursul parchetului este fondat în ce privește motivul de recurs suplimentar invocat oral de procurorul de ședință.
Astfel, potrivit art. 162 al.1/1 C.P.P." instanța dispune luarea măsurilor de siguranță prevăzute la alineatul 1 ( obligarea la tratament medical prevăzută de art. 113 sau internarea medicală prevăzută de art. 114 ) numai după ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenta apărătorului și a procurorului.
Or, în cauza de față se constată că în pofida demersurilor efectuate, de citare în vederea audierii făptuitorului cu mandat de aducere cu însoțitor pentru unsprezece termene de judecată, organele de poliție de la domiciliul acestuia nu au îndeplinit mandatul de aducere, nereușindu-se ascultarea persoanei pentru care parchetul a solicitat internarea medicală.
În plus, curtea constată că, deși în cauză este vorba despre internarea medicală a unei persoane cu privire la care raportul de expertiză psihiatrică întocmit în cursul urmăririi penale nr.147/P/2007 din 22 ianuarie 2008, atestă că aceasta nu are discernământ, fiind deci iresponsabilă din punct de vedere penal, instanța de fond nu a dispus desemnarea unui curator care să apere interesele acesteia, măsură preluată și consacrată în mod constant de jurisprudența penală din dispozițiile procedurale civile.
Curtea consideră că această măsură de desemnare a unui curator pentru persoana lipsită de discernământ ar putea ajuta instanța de judecată cu privire la asigurarea prezenței făptuitorului în fața autorității judiciare ce este obligată să procedeze la audierea sa, înainte de a dispune, într-un sens sau în altul, asupra internării medicale.
Așa fiind, fără a mai intra pe fondul cererii de aplicare a măsurii de siguranță, curtea consideră că recursul parchetului este admisibil din motivele procedurale expuse mai și în acord cu argumentele prezentate, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct.2 lit.c va C.P.P. casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea acesteia în condițiile desemnării unui curator pentru făptuitorul - intimat și pentru a se proceda la ascultarea acestuia, conform art.162 alin.11Cod procedură penală.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va aprecia și asupra necesității solicitării unor lămuriri suplimentare de la instituția medico-legală competentă, cu privire la motivele pentru care, la finalul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică ( fila 20 dosar urmărire penală) s-a exprimat opinia aplicării măsurii de siguranță medicală prevăzută de art. 114 Considerăm că explicarea argumentată de către specialiști a faptului dacă făptuitorul se află sau nu, într-o stare care pre zintă pericol pentru societate, ar fi utilă pentru justa soluționare a cauzei, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia art.5 paragraful 1 lit.e din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
În baza art. 192 al.3 cheltuielileC.P.P. judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva sentinței penale nr.370 din 07 iulie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, și în consecință:
Casează sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea acesteia în condițiile desemnării unui curator pentru făptuitorul - intimat și pentru a se proceda la ascultarea acestuia, conform art.162 alin.11Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 23 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Gabriela Diaconu
Grefier
Red.GD
Tehnored. R
4 ex./ 09. 12.2009
dos.f- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Gabriela Diaconu
