Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 41317/3/2007
2836/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 177
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 875, din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - condamnat, personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu, HG, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului - condamnat având cuvântul, arată că, recurentul solicită să-i fie comunicate copii xerox de pe înscrisurile precizate în cererea depusă la dosar, transcrierea audio a ședințelor de judecată și a încheierilor de ședință, depunând în acest sens, o cerere la dosar. Mai solicită trimiterea cauzei la Înalta Curte, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, în vederea soluționării recursului declarat împotriva încheierii din data de 18.01.2010.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, apreciază cererea ca fiind nelegală, deoarece dispozițiile legale invocate, sunt inaplicabile în prezenta cauză, solicitând respingerea recursului formulat în prezenta cauză și menținerea sentinței pronunțată de către instanța de fond, pe care, o consideră legală și temeinică, având în vedere că, recurentul a refuzat să se prezinte la comisia medicală în vederea efectuării expertizei medico-legale, care să stabilească afecțiunile de care suferă condamnatul.
Recurentul - condamnat având cuvântul, solicită trimiterea cauzei la Înalta Curte, în vederea soluționării cauzei de către completul format din 9 judecători.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.875/30.19.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr- în temeiul art.455 raportat la art.453 lit.a Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr.304/21.04.2003 de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr.5246/4.11.2003 a Curții Supreme de Justiție, formulată de petentul, fiul lui și, ns.25.06.1960, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava și s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23. 11. 2007 sub nr-, petentul, deținut în Penitenciarul Jilava, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună întreruperea executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr.304 din 21. 04. 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5246/14.11.2003 a Curții Supreme de Justiție, invocând motive medicale.
In motivarea cererii, petentul a arătat că nu i s-a asigurat asistența medicală la timp sau corespunzător afecțiunilor sale medicale, la locul de detenție, că nu beneficiază de un consult competent, că diagnosticul ce i-a fost aplicat de către o comisie medicală "de tulburări de personalitate de tip antisocial" este aberant, a apreciat că nu i se atribuie importanța necesară deoarece, deși a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 453 lit a rap C.P.P. la art. 34 din Constituția României, judecătorii au ajuns la concluzia aberantă că această excepție nu privește soluționarea unei cauze în care se cere întreruperea executării pedepsei.
Pe lângă motivele invocate mai sus, petentul a solicitat si efectuarea unei anchete sociale de către Primăria sectorului 4 B pentru a se verifica dacă mama sa, grav bolnavă, primește îngrijirea necesară de la fratele petentului, care, beneficiază de proprietatea imobilului ca urmare a încheierii unui act notarial cu clauză de întreținere.
In dovedirea cererii, s-a depus la dosarul cauzei copia nr. 352/29. 11.2003, copia sentinței penale nr.3597/10.11.2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, copia raportului de primă expertiză medico-legală nr.A- din 22.01.2007, copia minutei deciziei penale nr. 5801/4 dec. 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și răspunsul primit de la lNML nr.1/11940/2008 din 22. 10. 2008, din 4. febr. 2009, 11 martie 2009.
La solicitarea petentului, Tribunalul a efectuat adresă la INML pentru efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care să evidențieze dacă afecțiunile medicale de care suferă acesta pot fi sau nu tratate în rețeaua sanitară a
Potrivit adresei nr.61971/CM//27.10.2009 emisă de Ministerul Justiției-, Tribunalul a constatat că pentru efectuarea expertizei medico-legale, în prezenta cauză, petentul-condamnat a avut recomandarea de a efectua patru consulturi medicale de specialitate, respectiv, consult la Spitalul, spirometrie la Institutul " ", consult oftalmologie la, consult stomatologic la Spitalul Clinic de Stomatologie, internarea într-un spital penitenciar, fiind obligatorie în cazul de față.
Așa cum rezultă din adresa mai sus menționată, petentul-condamnat a refuzat internarea atât în Spitalul penitenciar Jilava cât și în Spitalul Penitenciar pentru a fi prezentat la spitalele de specialitate mai sus-menționate.
Conform regulamentului, petentul-condamnat trebuia să rămână în custodia penitenciarului-spital care asigura personalul și mijloacele de transport necesare desfășurării în bune condiții a misiunilor de pază, escortare și supraveghere, lucru pe care acesta l-a refuzat în mod repetat, copiile declarațiilor de refuz fiind consemnate la dosarul cauzei.
Fată de aceste considerente, Tribunalul a constatat că motivul medical invocat de petent nu este fondat cum de altfel, nu este fondat nici motivul social, deoarece adresa indicată de acesta din B,-, sector 4, pentru a se efectua o anchetă socială la adresa unde locuiesc mama și fratele său, nu s-a efectuat ca urmare a împrejurării că la cele trei deplasări efectuate de Serviciul de Asistență Socială de pe lângă Consiliul Local al sectorului 4 B, s-a finalizat, de fiecare dată, cu lipsa unui răspuns la adresa respectivă.
Tribunalul a mai constatat că petentul-condamnat a mai depus la dosarul cauzei o copie după un raport de expertiză medico-legală necesar pentru soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr-, dar acesta nu poate fi relevant, spre a fi luat în considerare, în vederea soluționării cauzei de față întrucât, motivele medicale invocate acum sunt diferite de cele ce au făcut obiectul dosarului de mai sus.
Conform dispozițiilor art. 455 rap. la art. 453 lit. a executarea C.P.P. pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul în care se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la primul aspect, Tribunalul a constatat că petentul-condamnat, prin refuzul repetat de a se interna în vederea efectuării consulturilor de specialitate, nu a probat cererea iar în ceea ce privește cea de-a doua teză a textului de lege mai sus-menționat, apreciază că petentul-condamnat prezintă un ridicat pericol concret pentru ordinea publică având în vedere împrejurarea că a fost condamnat la executarea pedepsei detențiunii pe viață, aplicată prin sentința penală nr.9/07.01.2000 de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 236/2002 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
De asemenea, constatarea gradului ridicat de pericol concret pentru ordinea publică se impune cu atât mai mult, cu cât acesta a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani prin sentința penală nr.304/21.04.2003 pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5246/14.11.2003 a, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 20 rap la art. 269 alin. 2 Cp. cu aplic. art. 37 lit a Cp. reținându-se ca situație de fapt că, în cursul lunii ianuarie 2003, împreună cu un alt inculpat, au tăiat cu ajutorul unei lame de ras, gratiile ferestrei din grupul sanitar, cu scopul de a evada.
Deși petentul-condamnat a invocat în cerere că ridică excepția de neconstituționalitate a dispoz. art. 453 lit. a C.P.P. Tribunalul nu a mai analizat-o deoarece, prin decizia Curții Constituționale nr.323/29. 03. 2007, definitivă și general obligatorie, excepția de mai sus a fost respinsă, ca nefondată.
Prin folosirea limbajului neadecvat și jignitor la adresa instituțiilor statului și prin împrejurarea sfidătoare, manifestată pe tot parcursul procesului penal desfășurat în cauza de față, precum și prin atitudinea sa de a refuza să se supună indicațiilor comisiei medicale, petentul-condamnat a creat Tribunalului impresia că motivele invocate de acesta, în cererea introductivă, nu sunt reale iar cererea nu a fost formulată cu scopul unei finalități juridice ci în scop de șicană.
Ca atare,instanța, în baza art. 455 rap. la art. 453 lit. a C.P.P.a respins ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin sentința penală nr.304 din 21. 04. 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5246/14.11.2003 a Curții Supreme de Justiție, formulată de petentul, deținut în Penitenciarul Jilava.
Împotriva acestei hotărâri, petentul condamnat a declarat recurs însă nu a atacat conținutul și dispoziția pronunțată de prima instanță, solicitând ca dosarul să-i fie înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, la completul de 9 judecători.
Examinând hotărârea atacată, din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Condamnatul a învestit instanța de fond, Tribunalul București, cu o cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii pe viață invocând motive de sănătate.
În acest scop, s-a dispus efectuarea unor controale medicale la Institutul Medico-Legal " Minovici" din B iar instanța a depus toate diligențele pentru ca deținutul să fie prezentat aici după ce în prealabil ar fi fost internat în Spitalul Penitenciarului București cum prevăd regulamentele interne ale ANP-ului.
Condamnatul a refuzat constant prezentarea în fața Comisiilor medicale de specialitate, singurele care puteau constata, în afara oricărui dubiu, dacă susnumitul prezintă afecțiuni ce ar face imposibilă executarea pedepsei.
Mai mult, instanța a solicitat prin corespondența purtată cu Institutul de Medicină Legală -, revenind pe parcursul procesului cu mai multe adrese, să i se comunice dacă în raport de vechea expertiză efectuată în dosarul nr- cu nr.A-, petentul condamnat prezintă afecțiuni ce pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor și dacă acestea impun întreruperea executării pedepsei.
S-a solicitat un supliment de expertiză medico-legală față de cea efectuată în anul 2006 iar Penitenciarul Giurgiua fost încunoștințat din timp pentru a-l prezenta pe deținut la Comisia Institutului Medico-Legal Minovici.
La dosar, a parvenit la data de 14.10.2009, răspunsul acestei instituții prin care s-a adus la cunoștință instanței că deținutul refuză constant să se interneze în Spitalul Penitenciarului București (Jilava) așa cum o cer regulamentele interne ale Administrației Naționale ale Penitenciarelor însă ar fi de acord să fie internat în Spitalul Penitenciar dar și aici, la data prezentării lui, 21.09.2009, a refuzat internarea și deci nu a putut beneficia de controalele de specialitate.
În această împrejurare, corect a reținut instanța, că deținutul refuză cu obstinație consultul medicilor pentru stabilirea diagnosticelor pe care le invocă iar în lipsa unui raport de expertiză medico-legală întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală nu se poate acorda așa cum impun dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a Cod procedură penală.
Tribunalul a analizat și cealaltă cerință ce s-ar cere îndeplinită pentru ca un condamnat să poată beneficia de întrerupere a executării pedepsei și a constatat că pericolul social pe care l-ar prezenta acesta în libertate, în condițiile în care a fost condamnat pentru o infracțiune de omor calificat și, ulterior, a încercat să evadeze din penitenciar, nu îl recomandă nici din acest punct de vedere la o întrerupere a pedepsei.
Motivele familiale invocate, în subsidiar, ale stării dificile în care se află mama sa, bolnavă și bătrână, au apărut la rândul lor invocate pro causa, ca o alternativă la obținerea unei liberări pe alte considerente, însă în urma verificărilor la domiciliul indicat de condamnat, ele nu s-au confirmat.
Cererea petentului condamnat de trimitere a cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție apare inadmisibilă în condițiile în care decizia de față este definitivă.
Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar recursul de față apare ca nefondat.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins cu această mențiune.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul condamnatului, împotriva sentinței penale nr.875/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a penală.
Obligă condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul avocatului din oficiu 100 lei se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.EU-22.02.2010/EA-02.03.2010
II.-Jud.
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Elena Ursulescu, Florentina Dragomir
