Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.483
Ședința publică din data de 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 26 februarie 1969, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.205 din 10.04.2008 a Tribunalului Prahova, prin care în baza art.456 rap. la art.455 și art.453 lit.c) Cod proc. penală a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani și 1841 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr.30/24.08.1990 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1704/12.12.1990 a Curții Supreme de Justiție, ca neîntemeiată.
Totodată, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat, în stare de deținere la Penitenciarul Ploiești, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu împuternicire avocațială nr.3184/2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul condamnat, aflat în stare de deținere, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, depune la dosar un memoriu al acestuia și precizează că s-a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată în fond, deoarece instanța nu a avut în vedere referatul de anchetă socială efectuat la data de 03.04.2008, în care se arată că familia sa are o situație precară, mama fiind paralizată, iar tatăl suferind de o boală psihică.
Într-adevăr, prin același raport se reține că părinții realizează un venit lunar de 600 lei, însă datorită situației imobilului în care locuiesc și starea de sănătate a acestora se impune admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Astfel, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în temeiul dispozițiilor art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c) Cod proc. penală admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că într-adevăr prin referatul de anchetă socială efectuat la dispoziția instanței de fond se reține o situație precară a familiei condamnatului, însă trebuie avut în vedere că acesta mai are un frate în vârstă de 55 ani care se poate ocupa de cei doi părinți. Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art.453 alin.1 lit.c) Cod proc. penală, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, precizează că fratele său nu are grijă de părinți, acesta fiind cel care le crează mari greutăți, în sensul că dorește să vândă imobilul în care locuiesc și să cheltuie banii obținuți în interes propriu. Și pentru acest motiv solicită întreruperea executării pedepsei, respectiv a discuta cu fratele său și a ajunge la o înțelege, imobilul în discuție fiind singura locuință la care poate sta după executarea pedepsei. Depune la dosar scrisoare din care arată că reiese comportamentul fratelui său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.205 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, conform art.456 rap. la art.455 comb. cu art.453 alin.1 lit.c) cod proc. penală, s- respins cererea prin care condamnatul (fiul lui și, născut la 26 februarie 1969), în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, a solicitat întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.30/1990 pronunțată de aceeași instanță, definitivă prin decizia penală nr.1704/1990 a Curții Supreme de Justiție, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, pe baza anchetei sociale efectuate în cauză, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de lege pentru punerea acestuia în libertate deoarece nu s-au dovedit consecințele grave pe care împrejurările invocate le-ar produce asupra părinților săi.
Astfel, aceștia au venituri proprii, beneficiind de pensii în sumă de 400 și respectiv 200 lei lunar și ar putea fi ajutați, moral și material, de celălalt fiu major dacă s-ar afla în nevoie raportat la vârsta și starea de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că probele au fost apreciate greșit la primul grad de jurisdicție, întrucât punerea sa în libertate pe o perioadă de 3 luni este singura soluție pentru ameliorarea situației materiale a părinților săi, dar și împiedicarea fratelui să înstrăineze imobilul, bun succesoral, transmis cu act autentic de către aceștia.
S-a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, rejudecarea cauzei și admiterea cererii formulate, ca întrunind condițiile prev. de art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c) cod proc. penală.
Recursul nu este fondat.
Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul de casare invocat, ce constituie cazul prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, precum și din oficiu, în limitele art.3858din același cod, rezultă că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, iar dispozițiile procedurale ce reglementează întreruperea executării pedepselor privative de libertate, pe motive sociale, s-au interpretat legal.
În sensul art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c) cod proc. penală, programele de represiune penală și prezervarea ordinii publice, la care sunt supuse persoanele condamnate în cadrul instituționalizat penitenciar pot fi întrerupte cu totul excepțional și sub condiția probării existenței unor împrejurări speciale, a căror consecințe prejudiciabile pentru acestea ori familiilor lor nu ar putea fi înlăturate decât prin punerea în libertate pe o perioadă de la 1 la 3 luni.
Recurentul se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a), b) și e) cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art.197 alin.1 și tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și omor prev. de art.174 cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a), constând în aceea că la data de 20 februarie 1990, prin constrângere, a avut raport sexual cu o femeie, după care i-a suprimat viața, prin sugrumare, în vederea sustragerii sumei de 17.000 lei.
Prin aceeași hotărâre, în baza art.4 din nr.23/4 ianuarie 1990 s-a revocat grațierea pentru restul de 1841 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată tot pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1 cod penal prin sentința penală nr.87/1989 a Judecătoriei Vălenii d Munte.
Executarea pedepsei a început la 13 martie 1990, conform mandatului nr.36/7 ianuarie 1990 emis de Tribunalul Județean
Prin cererea adresată primei instanțe la data de 15 februarie 2008, acesta a solicitat punerea în libertate pe o perioadă de 3 luni, invocând cazul prev. de art.455 rap. la art.453 lit.c) cod proc. penală, respectiv părinții săi s-ar afla într-o situație materială precară de excepție, fiind lipsiți de minime mijloace de trai, grav bolnavi, iar imobilul în care locuiesc, datorită stării de degradare necesită reparații imediate.
Ancheta socială efectuată de autoritatea administrativă din cadrul Primăriei comunei Măneciu, județul Pac onfirmat împrejurările arătate, constatându-se că familia condamnatului locuiește în condiții inumane, grefate atât pe vârsta înaintată de peste 78 ani, dar și maladiile cronice severe de care suferă, mama fiind imobilizată la pat.
S-a stabilit, de asemenea, că pensiile de handicap, totalizând 600 RON, sunt insuficiente pentru rezolvarea acestei situații de excepție, impunând sprijinul celorlalți membri ai comunității, contribuția fiului major, G, în vârstă de 55 ani fiind limitată de situația materială modestă și întreținerea copiilor minori.
Prin urmare, împrejurările invocate ca temei pentru întreruperea executării pedepsei, deși s-au acutizat după arestarea condamnatului, au preexistat, se grefează pe statutul social căreia-i aparține familia sa, corespund degradării sănătății, specifice vârstei a treia, dar reprezintă și un risc asumat la încălcarea legii penale.
Separat de aceasta, s-a dovedit că el nu este singura persoană care ar putea contribui în vreun mod la înlăturarea eventualelor consecințe prejudiciabile, atâta timp cât obligația de întreținere prevăzută de codul familiei revine în egală măsură și fratelui major, persoană cu deplină capacitate de muncă și aflată în libertate.
Cât privește situația imobilului, bun succesoral, pe lângă faptul că nu s-a probat litigiul invocat, sistarea privării de libertate nu se impune ca necesară, cât timp condamnatul a recunoscut faptul că bunul a fost transmis legal de către părinții săi, în proprietatea fratelui său.
Aceste elemente, în raport de dispozițiile legale mai sus citate și considerațiile făcute pe marginea lor, justifică pe deplin concluzia primei instanțe privind neîntrunirea condițiilor cumulativ cerute de lege pentru întreruperea programului instituționalizat penitenciar, pe motive sociale, față de o persoană condamnată pentru infracțiuni deosebit de grave, săvârșite la numai o lună de zile după punerea în libertate din executarea altei sancțiuni aplicate pentru infracțiuni de același gen și care prin modalitatea de operare impun prezervarea ordinii publice, existând riscul reluării ciclului infracțional în condițiile art.39 cod penal.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că hotărârea atacată este dreaptă și conformă legii, iar recursul condamnatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.205 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 mai 2008.
Președinte, Judecatori,
-se la instanță
se semnează de președinte complet
Grefier,
Red./Tehnonred.
4 ex./10.06.2008
. fond --Trib. P
Jud. fond.
Operator de date cu caracter personal/Nr.notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
