Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 494/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 494
Ședința publică din data de 02 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
- - -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 08 mai 1978,deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.206 din data de 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art. 456.C.P.P. rap. la art. 453 lit. c a C.P.P. fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani închisoare, aplicată prin nr. 349/26.08.2003 a Tribunalului Prahova,definitivă prin nr. 5709/05.12.2003 a
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-condamnat în stare de arest, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației aflată la fila 7 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, s-a luat legătura de către apărătorul desemnat din oficiu, cu recurentul - condamnat arestat.
Apărătorul recurentului și reprezentantul Ministerului Public având pe rand cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și trece la dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - condamnat critică soluția pronunțată de instanța de fond, pe care care o critică pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, unde se arată că familia acestuia are nevoie de sprijin material din partea condamnatului, mama împreună cu sora sa și o nepoată de 3 ani locuiesc într-un imobil modest, ce necesită reparații, veniturile sunt modeste, iar lăsarea lui în libertate pentru o perioadă de 3 luni de zile este oportună.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de condamnat ca nefondat, motivele nu se regăsesc în cele expres și limitativ prevăzute de art. 453 litera "c"
C.P.P.Recurentul - condamnat având ultimul cuvânt solicită întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni, pentru a-și ajuta familia, care realizează venituri foarte modeste.
CURT EA,
Asupra recursului de față,
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.206 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova în baza art.456 rap. la art.455 comb. cu art.453 alin.1 lit.c) cod proc. penală s-a respins cererea condamnatului (fiul lui și, născut la 8 mai 1978), deținut în Penitenciarul Ploiești, privind întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.349/2003 pronunțată de aceeași instanță, definitivă prin decizia penală nr.5709/2003 Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Totodată, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru hotărî astfel, pe baza anchetei sociale întocmite în cauză, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de lege pentru punerea în libertate, pe motive sociale, din executarea pedepsei de 22 ani închisoare, stabilită prin hotărârile sus-menționate.
Asttfel, familia sa nu se află într-o situație specială în sensul disp. art.453 lit.c) cod proc. penală, atâta timp cât mama, sora și fiica minoră locuiesc într-un imobil dotat cu utilitățile corespunzătoare, realizează venituri din muncă și respectiv asigurări sociale, având și alte proprietăți suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
Pe de altă parte, organul administrativ a constatat că aceasta nu a creat probleme în comunitate și nici nu a afirmat vreodată că ar avea nevoie de sprijinul condamnatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, condamnatul, susținând că este netemeinică și nelegală, deoarece s-ar fi făcut dovada admisibilității cererii formulate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond, întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, necesară pentru a-și ajuta familia, care realizează venituri modeste.
Recursul nu este fondat.
În aplicarea dispozițiilor art.455 rap. la art.453 alin.1 cod proc. penală, instanțele judecătorești au acceptat constant faptul că întreruperea programelor de reeducare penitenciară pentru motive sociale, poate fi dispusă numai dacă se face dovada dublei condiții, respectiv iminența unor consecințe prejudiciabile pentru persoana condamnatului sau familiei sale, determinate de împrejurări speciale, iar înlăturarea lor să fie posibilă exclusiv prin contribuția acestuia.
Recurentul se află în executarea unei pedepse de 22 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.349/2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.5709/2003 a, pentru omor calificat prev. de art.174-175 lit.c) cu aplic. art.37 lit.a) cod penal (din care conf. art.83 cod penal sancțiunea de doi ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.355/2001 a Judecătoriei Ploiești ), începând cu data de 17 iunie 2003, conform mandatului de executare nr.458/6 ianuarie 2004.
În fapt, s-a reținut că la data de 6 iunie 2003 și în termenul de suspendare condiționată a altei pedepse privative de libertate, aflându-se în domiciliul victimei, bunica maternă, acesta a lovit-o repetat cu pumnii și picioarele, provocându-i multiple fracturi costale bilaterale și ruptură de duoden, ce au avut ca urmare intervenția decesului.
Prin cererea introdusă la data de 18 februarie 2008 condamnatul a solicitat punerea în libertate pe o perioadă de 3 luni de zile în condițiile art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c) cod proc. penală, susținând că familia lui s-ar afla într-o situație specială de natură a determina grave prejudicii, întrucât mama sa a suferit o intervenție chirurgicală ce ar pune-o în imposibilitate de a asigura întreținerea surorii persoană cu handicap gradul I și fiicei acesteia în vârstă de 2 ani.
Pe de altă parte, fiind calificat în meseriile de tâmplar, faianțar și fierar betonist, prin experiența dobândită anterior arestării el ar reuși să contribuie esențial pentru reparația imobilului aflat în avansată stare de degradare.
Din ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară rezultă că într-adevăr familia condamnatului locuiește în satul și este compusă din mama sa, o soră în vârstă de 28 ani, persoană cu handicap și fiica acesteia, care a împlinit 3 ani.
Cu ocazia deplasării în teren, reprezentanții primăriei au constatat însă că motivele invocate în susținerea cererii pentru întreruperea executării pedepsei nu se confirmă.
Dimpotrivă, membrii familiei sale locuiesc într-un imobil dotat cu utilități, ce le asigură un trai decent raportat la statutul social căreia îi aparțin, dețin și alte proprietăți (teren și casă), realizează venituri constante din muncă și sunt protejați prin programele guvernamentale de asistență socială, iar până în prezent nu au fost luați în evidență ca întâmpinând dificultăți de excepție ce ar atrage consecințe prejudiciabile.
Or, față de aceste elemente justificat prima instanță a concluzionat că nu s-a dovedit dubla condiție cumulativă cerută de prevederile art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c) cod proc. penală pentru întreruperea executării unei pedepse de 22 ani închisoare, pe motive sociale.
Indiferent de calificarea condamnatului și veniturile realizate anterior arestării, natura infracțiunii, comiterea acesteia asupra unui membru al familiei sale, bunica maternă, violența manifestată în rezolvarea unui conflict minor și în cursul termenului de încercare prev. de art.82 cod penal privind suspendarea executării altei pedepse privative de libertate, impun prezervarea ordinii publice și asigurarea continuității procesului penal în executarea hotărârilor judecătorești pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor condamnate la o dată cât mai apropiată de violarea legii penale.
În concluzie, critica invocată nu este întemeiată iar hotărârea atacată este justă și conformă prevederilor legii, situație în care recursul declarat se va respinge ca nefondat potrivit art.38515cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.206 din data de 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
- - - - - -
-se la instanță
se semnează de
președinte complet
Grefier,
- -
Red./.red.
4 ex./11.06.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
