Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 495
Ședința publică din data de 02 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
- - -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnata, fiica lui și, născută la 29.09.1955,deținută în Penitenciarul, împotriva sentinței penale nr.202 din data de 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art. 454.C.P.P. rap. la art. 453 lit. c a C.P.P. fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 19 ani închisoare, aplicată prin nr. 55/2002 a Tribunalului Buzău
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnata în stare de arest, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu - din Baroul Prahova conform delegației aflată la fila 9 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, s-a luat legătura de către apărătorul desemnat din oficiu, cu recurenta - condamnată arestată.
Apărătorul recurentei și reprezentantul Ministerului Public având pe rand cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și trece la dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru recurenta - condamnată precizează că lasă la precierea instanței cu privire la admisibilitatea recursului declarat, având în vedere că ancheta socială dispusă în cauză nu s-a putut efectua, fratele și sora condamnatei nu au putut să dea relații despre concubinul condamnatei sau despre minorii acesteia.
Reprezentantul parchetului având arată că ancheta socială nu a putut fi efectuată în cauză, întrucât persoanele indicate de condamnată nu au putut fi identificate.
Solicită respingerea recursului declarat de condamnată ca nefondat, motivele invocate nu se regăsesc între cele expres și limitativ prevăzute de art. 453 litera "c"
C.P.P.Recurenta - condamnată având ultimul cuvânt solicită întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.
Precizează că în prezent minorii rezultați din concubinajul cu S sunt la casa de copii, unde au fost duși de sora sa, fiind arestată de 6 ani.
CURT EA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 202 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnata, fiica lui și, născută la data de 29 septembrie 1950, în prezent deținută în, privind întreruperea executării pedepsei de 19 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 55/2002 a Tribunalului Buzău.
Prin aceeași hotărâre, condamnata a fost obligată la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin sentința penală nr. 21/14.02.2008, Tribunalul Buzău, în baza disp. art. 42.C.P.P. a declinat competența de soluționare a cererii de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnata, deținută în Penitenciarul privind pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/2002 a aceleași instanțe la Tribunalul Prahova, având în vedere că în conformitate cu disp. art. 456.C.P.P. instanța competentă să dispună asupra cererii, este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
S-a motivat astfel că la data formulării cererii de către condamnată, respectiv 07 septembrie 2007, aceasta se afla în Penitenciarul, așa încât competența de soluționare a cererii de întrerupere revine Tribunalului Prahova, instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
În dovedirea cererii de întrerupere a executării pedepsei, condamnata a solcitat proba cu înscrisuri și anchetă socială la ultimul domiciliu.
Examinând cererea, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, prima instanță a stabilit că aceasta este neîntemeiată și a dispus respingerea, reținând următoarele:
Condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/2002 a Tribunalului Buzău, susținând în motivarea cererii, că după arestarea sa, copiii săi minori au rămas în îngrijirea mamei sale în vârstă de 82 de ani iar casa în care aceștia locuiesc este foarte deteriorată.
Cu adresa nr. 542/19 martie 2007 Primăria comunei, județul Baî nvederat instanței că în evidențele acestei localități condamnata nu mai figurează cu bunuri mobile și imobile și nici cu suprafețe de teren arabil.
De asemenea, s-a precizat că pe raza localității trăiesc o soră și un frate ai condamnatei care au relatat că până la arestarea acesteia, locuia împreună cu concubinul și copiii săi pe raza localității.
Pe baza probelor la care s-a făcut referire anterior, tribunalul a reținut că deținuta nu se află în situația unor împrejurări speciale de natură a avea consecințe grave pentru familia acesteia, astfel încât a concluzionat că cererea de întrerupere a executării pedepsei de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/2002 a Tribunalului Buzău nu se justifică și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței penale nr. 202/08 aprilie 2008 declarat recurs condamnata, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art. 38510alin. 1 și 2
C.P.P.Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentă a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a căii de atac, având în vedere că în urma demersurilor efectuate, fratele și sora condamnatei nu au putut oferi relații despre concubinul și copiii acesteia.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de susținerile făcute, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3 C.P.P. constată că recursul declarat de condamnată este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Condamnata, deținută în Penitenciarul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/2002 a Tribunalului Buzău, susținând că după arestarea sa, copiii săi minori au rămas în îngrijirea mamei sale în vârstă de 82 de ani, iar imobilul în care locuiesc este foarte deteriorat.
Potrivit disp. art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c executarea C.P.P. pedepsei închisorii poate fi întreruptă cel mult trei luni și numai o singură dată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Ancheta socială dispusă în cauză și remisă instanței de Primăria comunei, județul B cu adresa nr. 542/19 martie 2008, relevat faptul că deși condamnata figurează cu domiciliul pe raza acestei localități, în evidențele primăriei nu este înscrisă cu bunuri mobile sau imobile și nici cu suprafețe de teren arabil.
De asemenea, rezultă din aceeași adresă că pe raza comunei locuiesc un frate și o soră ai condamnatei care însă nu au putut oferi relații despre concubinul și copiii condamnatei, împreună cu care ar fi locuit pe raza comunei.
Cu ocazia dezbaterii recursului, la solicitarea instanței, condamnata a precizat că a început executarea pedepsei în urmă cu 6 ani iar după arestarea sa, copiii minori rezultați din conviețuirea cu numitul S au fost instituționalizați, solicitând înteruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă, așa cum în mod temeinic și legal a reținut și instanța de fond că în cauză nu sunt incidente disp. art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c C.P.P. condamnata nefiind în situația în care din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar putea avea consecințe grave pentru aceasta ori familia sa, din coroborarea acestora cu chiar susținerile condamnatei, rezultând că minorii rezultați din relația sa de concubinaj cu numitul S, nu se află în întreținerea mamei sale, așa cum a susținut în cerere ci au fost instituționalizați, problemă de care s-a ocupat sora sa.
Ca urmare, constatând că nici în faza judecării recursului nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale pentru întreruperea executării pedepsei, soluția instanței de fond este justă și nu se impune a fi reformată, astfel că în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnată, cu obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata, fiica lui și, născută la 29.09.1955, deținută în Penitenciarul, împotriva sentinței penale nr. 202 din data de 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la 80 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 lei, reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
- - - - - -
Fiind în CO se semnează
de președintele completului
Grefier
- -
Red. NI
Tehnored. GM
4 ex./09.06.2008
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu
