Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 656/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentată prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnata, împotriva sentinței penale nr.255 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-condamnată, personal, în stare de arest și asistată de avocat ales, potrivit delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurenta-condamnată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, apreciind că sunt întrunite condițiile prev.de art.455 Cod procedură penală, în sensul că recurenta a dat naștere unui copil. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune certificatul de naștere al copilului care este în vârstă de o lună de zile. a se avea în vedere dreptul copilului nou-născut de a trăi într-un mediu corespunzător.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, avându-se în vedere că recurenta a fost condamnată pentru o infracțiune deosebit de gravă, respectiv de tentativă de omor asupra unui alt copil minor născut de aceasta.
Recurenta-petentă, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru a crește copilul nou-născut acasă. Precizează a născut pe data de 3.10.2009. Mai arată recurenta că are toate condițiile pentru a crește copilul, locuind împreună cu concubinul său. Totodată, mai arată că este al V-lea copil al său, dintre care doi minori sunt dați în plasament, iar ceilalți doi locuiesc cu concubinul său în T, toți copiii provenind din aceeași relație.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.255 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta, fiica lui și, născută la data de 01.07.1986 în Pitești, județul A, domiciliată în comuna, sat, nr. 48, județul A, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr.140 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a dispus condamnarea inculpatei, la pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit."a","b","d" și "e" Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev.și ped. de art.20 rap.la art.174, 175 lit."c" și "d" Cod penal, cu executare în condițiile prev. de art.57 Cod penal, iar în baza art.71 Cod penal, a fost lipsită aceasta, pe durata executării pedepsei principale, de exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit."a","b","d" și "e" Cod penal.
Ca situație de fapt, s-a reținut că inculpata, la data de 29 decembrie 2006, între orele 20,00-21,00, aflându-se în locuința mamei sale, a născut singură, neasistată, a luat un lighean, s-a deplasat apoi în hol, unde a născut stând deasupra ligheanului, după care a aruncat copilul pe o fereastră aflată la înălțimea de 6,60. de nivelul solului, pe o grămadă de gunoi aflată în spatele blocului.
Copilul de sex feminin a supraviețuit, datorită faptului că a căzut pe o grămadă de gunoi și datorită acordării de îngrijiri medicale de specialitate.
Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă mai sus și a precizat că a săvârșit-o datorită faptului că mai avea în întreținere doi minori și nu avea posibilități materiale.
Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit."d" și "e" Cod penal, a fost justificată de instanța de judecată tocmai prin împrejurarea că inculpata a săvârșit infracțiunea dedusă judecății împotriva propriului copil.
Prin sentința penală nr.415 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei, în temeiul art.455 rap.la art.453 lit."b" Cod penal, formulată de condamnata, iar în baza art.453 alin.2/2 Cod pr.penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatei.
S-a reținut, în esență, că aceasta, la data de 20 februarie 2008, dat naștere unui alt minor, și, acesta neavând împlinită vârsta de 1 an, petenta condamnată poate beneficia de întreruperea executării pedepsei.
Înainte cu mai puțin de o lună până când minorul pentru a cărui îngrijire condamnata a obținut întreruperea executării pedepsei să împlinească un an, aceasta a formulat o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei, de data aceasta cu motivarea că prezintă sarcină în luna a II-a de evoluție.
Această situație de fapt a fost confirmată prin raportul de expertiză medico-legală nr.22/3din 22 mai 2009, întocmit de SML A, care atestă sarcina de 17 săptămâni în evoluție.
Din această derulare de evenimente, tribunalul a constatat vădită intenția petentei de a tot amâna executarea pedepsei, dând naștere unor copii care aproape că pot deveni victime ale situației create de ea, dată fiind fapta pentru care este condamnată aceasta și interzicerea drepturilor părintești.
Chiar dacă dispozițiile art.453 lit."b" Cod pr.penală, nu condiționează în niciun fel admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei în cazul unei condamnate gravide, instanța nu poate, totuși, să ignore pericolul major, de altfel dovedit, pe care-l prezintă petenta în calitate de mamă față de copilul pe care-l naște.
Rezultă că aceasta, din relații absolut viagere, a dat naștere la doi copii și urmează și un al treilea. Aceasta este condamnată pentru tentativă de omor asupra propriului copil, determinând instanța de judecată să-i interzică drepturile părintești, tocmai datorită pericolului pe care-l reprezintă față de noul născut, cu atât mai mult cu cât ea s-a apărat că a comis fapta pe fondul unei stări de tulburare psihică.
Cu toate că în cauza de față petenta a încercat să invoce faptul că la a doua naștere nu a mai încercat să-și omoare copilul, petenta nu poate beneficia de credibilitate, deoarece acest al doilea copil i-a servit ca motiv pentru întreruperea executării pedepsei.
Tribunalul a apreciat că o interpretare extensivă a dispozițiilor art.453 lit."b" Cod pr.penală, nu poate fi decât în interesul minorului ce urmează a se naște și că, de fapt, trebuie să primeze atenția acordată unei noi vieți, tocmai pentru a se crea siguranța asupra nașterii și viabilității minorului.
Date fiind condițiile actuale create în locurile de detenție, o eventuală naștere poate fi asigurată în parametrii medicali, fără a exista riscuri, de altfel, existând suficiente precedente în acest sens și, cel mai important, astfel există certitudinea că mama va fi asistată la naștere, creându-se o siguranță pentru viața noului născut. Oricum, față de interdicția impusă, după naștere, minorul va urma să fie luat de la mamă și încredințat uneia din instituțiile legal înființate de stat.
Concluzionând, instanța a apreciat că trebuie să primeze interesul față de minorul ce urmează a se naște și că, numai sub o strictă supraveghere a petentei la naștere, se poate crea certitudinea asupra viitorului copilului. Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei ca nefondată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta-condamnată, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei. La momentul concluziilor asupra recursului a învederat faptul că, între timp, a născut un copil, care are dreptul de a trăi într-un mediu corespunzător și a solicitat punerea sa în libertate pentru a-și crește copilul până la vârsta de 1 an.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Articolul 453 lit.b Cod pr.penală, la care se raportează art.455 Cod pr.penală, nu obligă la întreruperea executării pedepsei în cazul în care o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de 1 an, legiuitorul folosind sintagma "executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă". Această formulare obligă instanțele să aprecieze în fiecare situație în parte necesitatea și oportunitatea întreruperii executării pedepsei.
In cauza de față, temeiul cererii s-a schimbat pe parcursul judecării recursului, față de modificările intervenite în starea condamnatei care, deși inițial a invocat teza I, referitoare la starea de gravidie, între timp aceasta a dat naștere copilului, fiind aplicabilă cea de-a doza teză a art.453 lit.b Cod pr.penală, ce permite întreruperea executării pedepsei pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an.
In cauză, însă, nu se impune acordarea întreruperii executării pedepsei pentru inculpată, deoarece, așa cum a reținut și tribunalul, aceasta a fost condamnată pentru infracțiunea de tentativă de omor asupra celui de-al treilea copil al său, prin hotărâre interzicându-i-se și drepturile părintești. Și succesiunea evenimentelor cu relevanță în viața familială a condamnatei, reținută de tribunal, este corectă. Condamnata avea doi copii la momentul la care a întrerupt relația de concubinaj cu tatăl acestora și a rămas însărcinată cu un alt, dând naștere unui copil pe care, în lună de iarnă, l-a aruncat de la înălțime și numai descoperirea imediată a copilului de către persoane care au trecut prin zonă și căderea acestuia pe gunoi, care a amortizat șocul căderii, au împiedicat producerea decesului.
După condamnarea recurentei la o pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare, aceasta a rămas însărcinată și a făcut cerere de întrerupere a executării pedepsei, perioada de întrerupere prelungindu-se până la momentul la care cel de-al patrulea copil a împlinit vârsta de un an.
In interiorul acestei perioade, condamnata a rămas din nou însărcinată, formulând o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei, deși la acel moment încă nu fusese reîncarcerată, însă în timpul judecării cererii, condamnata a reluat executarea pedepsei, deoarece expirase întreruperea dispusă anterior.
-născutul căruia condamnata i-a dat viață la data de 3 octombrie 2009, este cel de-al cincilea copil al acesteia. Așa cum a arătat și condamnata în concluziile asupra recursului, doar primii doi copii locuiesc cu concubinul ei în T, iar ceilalți doi sunt dați în plasament.
Dat fiind faptul că recurenta a săvârșit o tentativă de omor asupra unuia dintre copii și că aceasta este decăzută din drepturile părintești, curtea apreciază că nașterea copiilor, folosită ca argument pentru evitarea executării pedepsei, nu poate determina lăsarea în libertate a condamnatei.
Interesul superior al copilului trebuie analizat față de posibilitatea ca acești copii să fie expuși unor abuzuri sau neglijării din partea condamnatei, cu atât mai mult cu cât aceasta nu are o locuință stabilă, fiind tolerată fie de părinții concubinului, fie de propria mamă, în condiții precare de trai, iar justificarea tentativei de omor a fost tocmai faptul că nu avea cu ce să crească acel copil, deci cu atât mai puțin ar putea să găsească resurse materiale pentru încă doi copii, născuți ulterior.
In ceea ce privește invocarea interesului superior al nou-născutului de către apărare, curtea constată că art.9 din Convenția privind Drepturile Copilului adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România în anul 1990 și transpusă în dreptul intern prin Legea nr.272/2004, referindu-se la dreptul copilului de a nu fi separat de părinții săi, recunoaște existența anumitor excepții.
Astfel, alin.4 al articolului menționat se referă la situația în care "separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum detenția, închisoarea, exilul etc. ambilor părinți sau a unuia dintre ei ori a copilului", caz în care statele sunt obligate să furnizeze, la cerere, informații esențiale despre locul unde se găsește respectivul membru al familiei.
Recunoscându-se că încarcerarea părinților, în special a mamelor, de care depind copii mici, este un fapt extrem de problematic, chiar recomandă în pentru implementarea Convenției cu privire la drepturile copilului, ca soluție, încercarea de a găzdui copiii mici împreună cu mamele lor în închisoare. La baza acestei alternative la separare, stau cercetările științifice care au ajuns la concluzia că bebelușii nu conștientizează unde locuiesc atâta timp cât sunt cu mamele lor.
Cum dependența nou născutului și a copilului de până la un an este aproape totală față de mamă, iar în afara nevoilor obișnuite de îngrijire pe care le-ar putea satisface persoane sau instituții specializate, îngrijirea de către mamă presupune și satisfacerea unor cerințe superioare acestora, curtea apreciază că, în cadrul locului de deținere, se poate realiza atât îngrijirea copilului, dar și supravegherea continuă a condamnatei, astfel încât aceasta să nu-i pricinuiască vreun rău acestuia.
Față de cele expuse, curtea apreciază că prin respingerea cererii condamnatei de întrerupere a executării pedepsei, câtă vreme copilul în vârstă de până la un an rămâne în îngrijirea mamei, conform legislației românești și regulamentelor locurilor de deținere, nu se aduce nici o atingere interesului superior al copilului și în același timp se face posibilă atingerea scopului pedepsei aplicată condamnatei.
In consecință, curtea va respinge ca nefondat recursul condamnatei, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, aceasta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatei, fiica lui și, născută la data de 1 iulie 1986 în Pitești, domiciliată în comuna, sat, nr.48, județul A, -, în prezent deținută în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 255 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
13 noiembrie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
