Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 69/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 69/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 603/S din data de 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul condamnat, în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, apărătorul condamnatului și reprezentantul parchetului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat solicită admiterea recursului declarat împotriva hotărârii nr. 603/S din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare, apreciind că prima instanță nu a manifestat un rol activ în a constata bolile de care mama condamnatului suferă și care necesită intervenție chirurgicală urgentă, invocând ca temei dispozițiile art. 3856alin. 3 și art. 38515pct. 2 lit. Cod procedură penală.
Din ancheta socială efectuată la locuința situată în unde locuiește mama condamnatului, rezultă că mama acestuia este în vârstă și are o stare a sănătății precară, fiind grav bolnavă. Minorul condamnatului se află în îngrijirea mamei sale.
Condamnatul solicită efectuarea unei adrese către CAS B care să confirme bolile de care suferă mama sa și care necesită intervenție chirurgicală urgentă.
Pentru acest considerent consideră că se impune admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și efectuarea adresei mai sus-precizate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașov ca fiind legală și temeinică, apreciind că aspectele învederate de condamnat nu se încadrează în împrejurările speciale prevăzute de lege, cu consecințe grave pentru familia sa, care impun întreruperea executării pedepsei.
Recurentul condamnat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului deoarece mama sa este în vârstă de 71 de ani și a fost diagnosticată cu glaucom la ochiul stâng, fiind programată pentru intervenție chirurgicală la Spitalul Militar Brașov pentru data de 9 februarie 2010, aspect pe care poate să-l dovedească cu acte. Totodată, susține că are un loc de muncă asigurat și doreșe să stea cu copilul până se va opera mama sa întrucât nu are cu cine să-l lase în această perioadă.
Constată că, prin sentința penală nr. 603/S din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă cererea petentului condamnat, având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 14 ani și 6 luni pentru art. 197 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 90/2003 a Tribunalului Brașov.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Executarea în continuare a pedepsei răspunde criteriilor de proporționalitate care trebuie să existe între ingerința evidentă în dreptul la respectarea vieții private a petentului și a familiei acestuia, urmare executării unei pedepse privative de libertate și scopul legitim urmărit și anume apărarea ordinii publice și a securității societății prin excluderea temporară a unor persoane condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni grave.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada de către petent a faptului că mama sa trebuie să fie supusă unei intervenții chirurgicale urgente, astfel că nu a putut fi analizat acest aspect.
În ceea ce privește situația familială deosebită cu care se confruntă mama petentului, tribunalul a considerat că se află în situația unui caz social, iar petentul nu ar avea cum să suplimenteze veniturile familiei sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării cererii, întrerupea executării pedepsei. În motivarea cereri de recurs condamnatul arată că are o situația familială deosebită, copilul său, în vârstă de 11 ani aflându-se în grija mamei sale, care trebuie să suporte o intervenție chirurgicala, astfel încât nu are cine să se ocupe de acest copil.
Verificând sentința atacată pe baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
În mod întemeiat prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei, prevăzute de art. 455 Cod procedură penală, raportat la art. 453 lit. c Cod procedură penală. Din ancheta socială efectuată la domiciliul mamei condamnatului a rezultat faptul că aceasta îl are în îngrijire pe minorul, la 08.09.1998, în baza Hotărârii nr. 364/2002 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului și Sentința civilă nr. 556/14.11.2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. Minorul este bine îngrijit, însă mama condamnatului întâmpină greutăți financiare, întrucât singurele venituri sunt pensia în sumă de 498 lei și alocația de plasament de 97 lei lunar.
Problemele de sănătate la care a făcut referire condamnatul în susținerea recursului nu sunt evidențiate în acte medicale, în cuprinsul anchetei sociale menționându-se că mama condamnatului a fost îndrumată către medicul de familie pentru a obține o adeverință medicală. Un asemenea act nu a fost însă depus la dosar, astfel că instanța nu poate reține decât situația financiară a familiei condamnatului drept situație premisă pentru analiza oportunității întreruperii executării pedepsei.
În ceea ce privește situația financiară a familiei condamnatului apreciem că nu este o împrejurare specială din cauza căreia continuarea executării pedepsei condamnatului ar avea consecințe grave pentru familia acestuia. Oricum, această situație trenează de mai multă vreme, condamnatul fiind încarcerat în anul 2000, iar copilul condamnatului este în evidența Comisiei pentru Protecția Copilului B, în orice moment această instituție putând lua hotărâri cu privire la situația lui, chiar dacă bunica paternă nu l-ar mai putea îngriji.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul condamnat va plăti statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 603/S din 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în cuantum de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului B, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.EB/24.02.2010
Tehnoredact.DS/24.02.2010/3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Elena Barbu, Nicoleta Țînț
