Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 704
Ședința publică din data de 05 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
- -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, ăscut la 25 septembrie 1963, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 210 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 378/16.09.2003 pronunțată de Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1388/11.03.2004 a
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul în stare de arest, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, din Baroul Prahova conform delegației nr. 3192/2008 aflată la fila 6 dosar, în substituirea doamnei avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, s-a luat legătura de apărătorul desemnat din oficiu, cu recurentul-condamnat arestat.
Recurentul-condamnat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, față de declarațiile formulate de părți declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei pentru o durată de 3 luni.
Condamnatul a susținut că are probleme de natură socială, în sensul că are un minor în vârstă de 10 ani pe care îl are în urma unei relații de concubinaj cu numita, care în momentul de față se află în plasament social.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind negală și temeinică.
Din conținutul anchetei sociale efectuată la dosar, rezultă că minorul locuiește cu mama acestuia, este elev în clasa a III-a,iar mama acestuia se ocupă în mod corespunzător de creșterea și îngrijirea copilului.
Recurentul- condamnat, personal având ultimul cuvânt, precizează că ancheta socială efectuată în cauză nu corespunde realității, minorul se află în plasament social și solicită întreruperea executării pedepsei pentru a se ocupa de îngrijirea acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 210 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Prahova respins ca neîntemeiată cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 25 septembrie 1963, deținut în Penitenciarul Ploiești, privind pedepsa de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 378/16.09.2003 pronunțată de Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1388/11.03.2004 a
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin sentința penală nr. 378/2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 1388/2004 a ICCJ s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b e pentru săv. infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap la art. 175 lit. i cu aplic. art. 37 lit. a
A in Penitenciarul Ploiești, in executarea acestei pedepse, condamnatul a formulat cererea de întrerupere executare pedeapsă, invocând motive de natură socială.
Din referatul anchetei sociale efectuată în cauză s-a stabilit că minorul este elev în clasa a III-a a Școlii din, comuna, fiind în grija mamei sale, care se ocupă in mod corespunzător de creșterea și educarea acestuia.
De asemenea, s-a reținut că minorul dovedește sârguință la învățătură si este bine îngrijit de mama sa.
Din cuprinsul aceluiași referat mai rezultat că, in familia minorului nu sunt probleme deosebite si există condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea sa fizică si psihică.
S-a concluzionat astfel, că in cazul în speță, nu se impune întreruperea executării pedepsei nefiind probleme deosebite sau condiții care să producă consecințe grave pentru familia sa sau pentru condamnat.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, s-a declarat recurs de către condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând în esență, necesitatea întreruperii executării pedepsei, in condițiile in care are o serie de probleme de natură socială, respectiv situația minorului in vârstă de 10 ani, rezultat in urma unei relații de concubinaj, care in momentul de față se află in plasament.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrărilor dosarului, a textelor de lege incidente în soluționarea cauzei, curtea apreciază că sunt neîntemeiate susținerile petentului, context in care recursul va fi respins ca nefondat.
Astfel, cele invocate de către petent, cu ocazia susținerii orale a recursului, nu sunt în acord cu cele reținute în cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, în condițiile în care ancheta socială redă o cu totul altă situația de fapt, in sensul că minorul se află la domiciliu împreună cu mama sa, fiind bine îngrijit și mulțumit de situația actuală, integrându-se perfect in mediul familial actual.
Mai mult decât atât, în cuprinsul aceleiași anchete sociale sunt redate anumite elemente negative ale comportamentului petentului, in raport cu concubina sa.
In considerarea celor expuse anterior, se apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate, sentința pronunțată fiind legală si temeinică, neexistând o împrejurare specială de natură a determina întreruperea executării pedepsei, context in care în baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul condamnatului.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul fiul lui și, născut la data de 25.09.1963, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.210 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
GREFIER,
Red. /
2ex/
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
