Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1150/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.730/
Ședința publică din data de 22 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Ana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul petent-condamnat împotriva Sentinței penale nr.288/17.III.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent-condamnat, personal, în stare de detenție, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.017.279/19.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul petent-condamnat, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului petent-condamnat arată că cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii este întemeiată pe dispozițiile art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală și este motivată de faptul că petentul-condamnat nu mai știe nimic despre copilul minor, și lasă la aprecierea Curții.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, din referatul de evaluare socială, reiese că, dintr- relație de concubinaj, petentul-condamnat are un copil în vârstă de 12 ani, despre care nu se mai știe nimic, însă în familie sunt persoane majore care pot face demersuri pentru aflarea acestuia, astfel că situația familială invocată nu constituie o împrejurare specială în accepțiunea dispozițiilor art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, motiv pentru care pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul petent-condamnat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 288/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1662/13.12.2005 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 3514/1.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, în cauză, nu a fost dovedită existența unei împrejurări speciale în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) Cod procedură penală, care să conducă la producerea unor consecințe grave pentru condamnat sau familia sa, în situația în care acesta va executa pedeapsa în continuare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petentul - condamnat, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri de către instanța de fond a cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care formulat-
S-a arătat în motivarea recursului că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) Cod procedură penală, având în vedere că petentul -condamnat are patru copii minori, care au rămas fără ocrotire după încarcerarea sa. Totodată, recurentul a susținut că întreruperea executării pedepsei este necesară și pentru a face demersurile corespunzătoare în vederea clarificării situației sale locative.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de petentul - condamnat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, pentru a putea fi dispusă întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) Cod procedură penală, este necesar să existe anumite împrejurări speciale, datorită cărora executarea pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care este angajat.
Or, în cauză, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 5 B, nu rezultă existența unor asemenea împrejurări speciale, care fac ca executarea în continuare a pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru acesta sau familia sa. Contrar celor susținute de recurent, din cuprinsul referatului reiese că acesta are un singur copil, în vârstă de 12 ani, rezultat dintr-o relație de concubinaj, neputând fi stabilite, însă, alte date cu privire la minor; totodată, condamnatul mai are doi frați, în vârstă de 42 ani, și, în vârstă de 40 ani, aceasta din urmă având doi copii și locuind împreună cu familia într-un imobil la curte, proprietate personală, compus din două camere și dependințe, mobilat și curat întreținut.
Faptul că petentul are un copil în vârstă de 12 ani nu poate constitui, prin el însuși, în lipsa altor elemente, o împrejurare specială care să justifice întreruperea executării pedepsei, din datele furnizate cu ocazia efectuării anchetei sociale nerezultând indicii că minorul ar fi lipsit de ocrotirea celuilalt părinte sau că nu ar beneficia de condițiile necesare care să permită dezvoltarea sa fizică, psihică și socială corespunzătoare.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că nu ar fi fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) Cod procedură penală chiar dacă referatul de anchetă socială ar fi concluzionat în acest sens, având în vedere măsurile de protecție specială care pot fi luate față de minor pe durata cât este lipsit de ocrotirea părinților săi, astfel cum acestea sunt reglementate de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Curtea nu poate reține nici susținerea recurentului în sensul că întreruperea executării pedepsei ar fi necesară pentru a face demersurile corespunzătoare în vederea clarificării situației sale locative, având în vedere, pe de o parte, că o întrerupere a executării pedepsei pe o durată de 3 luni ar fi insuficientă pentru rezolvarea respectivei probleme, iar, pe de altă parte, împrejurarea că un asemenea demers nu implică, în mod necesar, prezența personală a condamnatului, putând fi efectuat și prin mandatar împuternicit în condițiile legii.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul - condamnat împotriva acesteia.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - petent - condamnat împotriva Sentinței penale nr. 288/17.III.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - petent - condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția aII-a penală:
2 ex./1.06.2009
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Ana
