Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 77/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 77/R/2010
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 226 din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat condamnatul recurent, în stare de detenție, asistat de apărătorul său ales, av..
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul condamnatului recurent a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței în sensul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei condamnatului, pe perioada tratamentului. A precizat că recurentul condamnat suferă de TBC, boală pe care a contactat-o în penitenciar și că, în pofida concluziilor expertizei medicale efectuate în cauză, alta ar fi posibilitatea tratării bolii dacă recurentul ar fi pus în libertate. A depus la dosar, în susținerea recursului, acte emise de CEDO, referitoare la cererea pe care recurentul condamnat a adresat-o acestei instanțe.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de condamnat ca nefondat, arătând că în mod corect prima instanță a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de acesta, câtă vreme nu este în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Condamnatul recurent, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în liberate, a arătat că a executat deja 12 ani din pedeapsă și că estre foarte bolnav, fiind operat de 3 ori.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 226 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 455 Cod procedură penală, raportat la art. 453 alin. 1 lit. Cod procedură penală, a respins cererea formulată de condamnatul, fiul lui și -, născut la 10.07.1982, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, privind întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 149/2003 a Tribunalului Bihor.
S-a dispus obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare și achitarea contravalorii expertizei medico-legale efectuată în cauză din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la instanță la data de 16.06.2009, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 149/2003 a Tribunalului Bihor, cerere întemeiată pe motive de ordin medical.
În concret, condamnatul susține că este suferind de anumite boli, ce nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a ANP.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 149/2003 a Tribunalului Bihor petentul, a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare, în a cărei executare se află în prezent în Penitenciarul Oradea.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de B, rezultă că petentul suferă de TBC pulmonara secundara fibronodulara stabilizata, status post empiem pleural tratat chirurgical si recent reevaluat, pahipleurita latero-toracală și apicala stânga, retard mintal ușor, iritație conjunctivala a ambilor. Față de aceste afecțiuni comisia medicală a apreciat că, tratamentul acestora poate fi efectuat în rețeaua sanitara a Agenției Naționale Penitenciarelor, recomandând tratament in infirmeria penitenciarului si evaluarea periodică a condamnatului în cadrul Penitenciarului Spital Colibași. De asemenea, comisia medicală a concluzionat că petentul condamnat nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, urmare afecțiunilor prezentate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, solicitând ca, în urma admiterii acestuia, să se dispună casarea deciziei în sensul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care a formulat-
În susținerea recursului s-a arătat că recurentul condamnat a contactat TBC-ul în penitenciar și că, în pofida concluziilor raportului de expertiză medico-legală, se impune întreruperea executării pedepsei, pentru că, alta ar fi posibilitatea de a fi tratat în libertate.
În susținerea recursului condamnatului, apărătorul ales al acestuia, a depus la dosarul cauzei, în copie, acte traduse din limba franceză, care fac dovada că recurentul condamnat are pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului cererea cu nr. 18999/04, acesta invocând în cererea sa încălcarea articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților, acesta susținând că a fost maltratat de către deținuți la Spitalul Penitenciar Jilava, a contractat în închisoare o boală pulmonară (TBC) din cauza condițiilor improprii în care a fost deținut și, invocând încălcarea articolului 6 din Convenție, se plânge de rezultatul procedurii penale aplicate împotriva lui, nefiind judecat echitabil.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de condamnat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, așa cum rezultă din fișa depusă la dosarul cauzei de Biroul evidență al Penitenciarului Oradea, condamnatul recurent se află în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, începând executarea pedepsei în 17 ianuarie 2001.
Ca urmare a formulării de către condamnat a cererii de formează obiectul prezentului dosar, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Serviciul de Medicină Legală
Din concluziile acestuia rezultă că recurentul condamnat suferă de TBC pulmonară secundară fibronodulară stabilizată; status post empiem pleural tratat chirurgical și recent reevaluat; pahipleurită latero toracică și apicală stg.; retard mintal ușor (intelect liminal); iritația conjunctivală a ambilor. Cu toate acestea, comisia apreciază că bolile pe care le prezintă condamnatul pot di tratate prin rețeaua sanitară a DGP, iar în caz de agravare a simptomatologiei se recomandă tratament prin infirmeria locului de detenție. De asemenea, s-a recomandat evaluarea periodică pneumologică în cadrul Spitalului Penitenciar Colibași conform indicației medicului pneumolog din această unitate sanitară.
Concluzia comisiei medico-legale a fost că nu se impune întreruperea executării pedepsei, condamnatul recurent neaflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa în regim de penitenciar.
Curtea va reține că, potrivit dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea în continuare a pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării pedepsei și lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei, trebuie îndeplinite două condiții esențiale, respectiv existența unei boli grave, constatată printr-o expertiză medico-legală și inexistența pericolului pentru ordinea publică în caz de punere în libertate a condamnatului.
Or, în speță, niciuna dintre aceste cerințe nu este îndeplinită.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, prin expertiza medico-legală efectuată în cauză s-a stabilit că nu se impune întreruperea executării pedepsei, condamnatul recurent neaflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa în regim de penitenciar.
De asemenea, în raport de gravitatea infracțiunii pentru care recurentul a fost condamnat, curtea va reține că nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită în cauză.
Împrejurarea că recurentul condamnat a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care invocă și încălcarea articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților, făcând referire în acest sens la faptul că a contactat în penitenciar o boală pulmonară, respectiv TBC, nu are relevanță în prezența speță, unde se analizează doar dacă recurent condamnat, în raport de bolile de care suferă, este sau nu în imposibilitate de a executa pedeapsa în regim de penitenciar.
Față de cele ce preced, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul condamnatului urmând ca aceasta să fie obligat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 226 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red. decizie -
jud. fond
tehnored. 2 ex. 16.02.2010, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
