Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.103
Ședința separată din data de 06 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER: - - -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de partea vătămată, domiciliată în P,-,.28 I,.3, județul P și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1991, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.257/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul declarat de partea vătămată, domiciliată în P,-,.28 I,.3, jud.P s-a desființat în parte în latură penală sentința atacată și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal cu aplic. art.41 alin.2 și art.99 și urm. cod penal, faptă din perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului din care s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 14.01.2008 la zi.
Prin aceeași decizie a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, fiul lui și, ns. la data de 11.10.1992 în P, domiciliat în P-,.53,. C,. 43, jud. P și în P-, jud. P de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1, lit. a,g,i, cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99 și urm. faptă Cod Penal din perioada dec.2007- ian.2008.
Pedeapsa aplicată inculpatului, fiul lui și ns. la data de 07.07.1992 în P, domiciliat în P-, jud. P, a fost majorată de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1, lit. a,g,i, cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2, și Cod Penal art. 99 și urm. faptă Cod Penal din perioada dec.2007- ian. 2008.
S-a aplicat pentru fiecare inculpat art. 71 și 64 lit. a cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative și b, după Cod Penal împlinirea vârstei de 18 ani.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Tribunalul Prahova, a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 854/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat, obligându-l pe acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente și,la 440 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia și s-a dispus plata onorariului din oficiu în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare dintre inculpații și din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință separată au răspuns recurenta-parte vătămată personal, asistată de avocat ales din cadrul Baroului P, recurentul inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr.2408/2008 emisă de Baroul Prahova, intimatul inculpat personal, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2404/2008, intimata parte responsabilă civilmente personal, lipsind intimatul inculpat, pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2405/2008, intimatele părți responsabile civilmente, și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depus:
- adresa nr. 29/17.01.2009 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție P - Poliția Municipiului P, Secția nr.5 P, unde se menționează că lucrătorul desemnat să aducă la îndeplinire mandatul de aducere, respectiv agentul de poliție, s-a aflat în imposibilitate de a-l executa întrucât la data de 11.01.2009 a fost internat de urgență la Spitalul Clinic de Urgență fiind diagnosticat cu hepatită cronică virală. Alăturat adresei s-au depus cererea agentului de poliție prin care solicită să nu i se aplice sancțiunea judiciară, biletul de ieșire din spital și proces-verbal de căutare.
- procesul verbal de căutare emis la data de 12.01.2009 emis de agent din cadrul Secției 5 Poliție, unde se arată că inculpatul minor nu se află la domiciliu;
- procesul verbal de căutare din data de 06.02.2009, înregistrat sub nr.1865/06.02.2009 de Serviciul Registratură, întocmit de agent din cadrul Poliției 5 P, se arată că s-a deplasat la adresa de domiciliu a inculpatului minor, unde a găsit-o pe sora acestuia, care a declarat că fratele său știe că trebuie să se prezinte la instanță, dar în acest moment nu este acasă, întrucât a plecat cu căruța, împreună cu și nu știe când se întoarce.
Curtea, pune în discuția părților cererea scrisă depusă la dosar de agentul de poliție, prin care solicită să nu i se aplice sancțiunea judiciară a amenzii.
Reprezentantul ministerului Public având cuvântul solicită admiterea cererii depuse la dosar de agentul de poliție, scutirea de plata amenzii în sumă de 200 lei ce i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2009.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, intimații inculpat și solicită admiterea cererii și ridicarea amenzii aplicate agentului de poliție prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2009.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-parte vătămată, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea scrisă depusă la dosar de agentul de poliție.
Având în vedere cererea scrisă depusă la dosar de agentul de poliție, în sensul scutirii de plata amenzii în sumă de 200 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2009, însoțită de biletul de ieșire din spital emis de Spitalul Clinic de Urgență, Curtea în temeiul art.199 alin.3 pr.penală dispune scutirea domnului agent de poliție de plata amenzii în sumă de 200 lei.
Având pe rând cuvântul, avocat, avocat și Reprezentantul ministerului Public, declară că nu au alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, Curtea în temeiul art.385/13 pr.penală a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-parte vătămată, critică hotărârile pronunțate de cele două instanțe numai în latură civilă, pentru motive de neleglalitate și netemeinicie.
Instanțele au acordat daune materiale doar în sumă de 35.000 lei, cu toate că prejudiciul cauzat părții vătămate nu s-a limitat doar la valoarea bunurilor sustrase ci și la pagubele suferite.
În acest sens se referă la reparațiile aduse centralei termice, la cele efectuate în casă întrucât inculpații i-au distrus imobilul( au fost zgâriați pereții, a fost distrusă combina frigorifică și s-a sustras al doilea set de chei de la autoturismul părții vătămate.
O a doua critică se referă la faptul că instanțele nu au acordat daune morale. Instanța de fond a apreciat că cererea referitoare la daunele morale, în ceea ce privește infracțiunea de furt, ar fi inadmisibilă.
Trebuie avută în vedere însă modalitatea în care s-a efectuat spargerea. Inculpații au intrat în repetate rânduri în imobilul părții vătămate, creându-i acesteia o stare de temere.
La instanța de fond au fost audiați martori care au relatat că partea vătămată nu a mai putut locui în imobil pentru că se temea.
Consideră că acordarea daunelor morale trebuie să se facă în funcție de modalitate de săvârșire a infracțiunii.
Solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată, casarea celor două hotărâri în ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile. Partea vătămată, față de prejudiciul stabilit la urmărirea penală și-a completat cererea până la 50.000 lei, întrucât la acel moment nu știa exact ce bunuri i-au fost sustrase și care este valoarea acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că acesta a declarat recurs împotriva celor două hotărâri întrucât consideră că pedeapsa aplicată este prea mare. Pentru egalitate de tratament, în principal apreciază că se impune reducerea cuantumului pedepsei, în subsidiar solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei, prevăzut de art.81 penal.
Cu privire la recursul declarat de partea vătămată, solicită admiterea acestuia în parte, recurentul inculpat fiind de acord cu plata daunelor materiale, suma solicitată fiind de 50.000 lei.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-parte vătămată solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea soluțiilor pronunțate în ceea ce privește latura penală a cauzei, având în vedere modalitate în care a fost săvârșită infracțiunea, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar la instanța de fond a avut o atitudine oscilantă.
Reprezentantul ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor pronunțate de cele două instanțe. Pedeapsa stabilită de instanța de apel, respectiv 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat a fost corect individualizată și nu se justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Au fost avute în vedere cerințele prevăzute de art.72 cod penal, iar inculpatul nu este la prima încălcare a legii, având două condamnări pentru infracțiuni de furt.
Cu privire la recursul declarat de partea vătămată, având în vedere poziția procesuală a inculpatului, în sensul că este de acord cu plata daunelor materiale, solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată, casarea celor două hotărâri, majorarea cuantumului daunelor materiale la suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă, respectiv 50.000 lei.
Referitor la daunele morale, raportat la infracțiunea dedusă judecății, care este îndreptată împotriva patrimoniului, nu se justifică acordarea acestora.
Intimata-parte responsabilă civilmente, declară că nu a avut cunoștință de cele întâmplate, că a aflat cu mult timp după ce fapta a avut loc. fiul ei, i-a spus atunci că a fost împreună cu, dar nu a greșit cu nimic. Cu privire la despăgubirile solicitate, declară că nu are posibilități materiale.
Recurentul inculpat, personal având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond reducerea cuantumului pedepsei. Consideră că pentru egalitate de tratament, și el trebuie să beneficieze de suspendarea executării pedepsei. Mai precizează că este de acord cu plata daunelor materiale, dar numai în măsura în care acestea pot fi dovedite. Arată că a fost o singură dată în domiciliul părții vătămate.
Intimatul inculpat personal având cuvântul susține că el a intrat o singură dată în imobilul părții vătămate și a fost cel care i-a spus că împreună cu celălalt inculpat a mai intrat în apartament.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 854/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a dispus ondamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 30.05.1991 în P, jud. P, cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfacut, fără antecedente penale, CNP: -, domiciliat în com., sat Vadu, nr. 732, jud. P, in P,-, jud. P, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 99 si urm. Cod Penal, faptă din perioada dec. 2007-ian. 2008, la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod Penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 14.01.2008 la zi.
În baza art. 350 al.1 a C.P.P. fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 11.10.1992 în P, jud. P, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în P, str. -. -, nr. 3,. 53,. C,.43, jud. P, in P,-, jud. P, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 41 al.2 si art. 99 și urm. Cod Penal, faptă din perioada dec.2007-ian. 2008, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, precum și condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.07.1992 în P, jud. P, cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, fără antecedente penale,. în P,-, jud. P, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art. 41 al.2 si art. 99 și urm. Cod Penal, faptă din perioada dec.2007-ian. 2008, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.
S-a făcut pentru inculpații și aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod Penal, (cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod Penal), după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 110.Cod Penal rap. la art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acelorași inculpați, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 110.
Cod PenalÎn baza art. 71 al.5 a Cod Penal fost suspendată și executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția celor 2 inculpați asupra disp. art. 83 și 84.Cod Penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de încercare.
În baza art. 14, 15, 346. pr. pen. rap. la art. 998-999, 1003, 1000 al.2 civ. a fost admisă in parte acțiunea civilă a părții civile, și au fost obligați inculpații în solidar și în solidar cu părțile responsabile civilmente domiciliat in com., sat Vadu, nr. 732, jud. P, în P,-, jud. P, ambii domiciliați in P, str. -. -, nr. 3,. 53,. C,.43, jud. P, in P,-, jud. P, si ambii domiciliați in P,-, jud. P, la plata sumei de 35000 RON, despăgubiri civile, reprezentând c/val. prejudiciului creat și nerecuperat, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, in perioada dec.2007-ian. 2008, noaptea, prin escaladare si efracție, inculpatul împreuna cu inculpații si au pătruns si au sustras bunuri din locuința parții vătămate, cauzându-i un prejudiciu de 35.000 lei, parțial recuperat, cu precizarea că inculpatul a pătruns in imobil o singura dată, iar ceilalți doi inculpați au săvârșit mai multe acte materiale de furt calificat, in baza aceleiași rezoluții infracționale, motiv pentru care in sarcina lor s-a reținut comiterea aceleiași infracțiuni de furt calificat însă în forma continuata.
A mai reținut prima instanță că potrivit declarației parții vătămate, în perioada decembrie 2007-ianuarie 2008, aceasta a lipsit de la domiciliu, iar când a revenit, pe data de 05.01.2008, a constatat ca persoane necunoscute au pătruns in imobilul proprietatea sa, sustrăgând aparatura electronica, bani si bijuterii.
Din procesul verbal de cercetare la fata locului a rezultat că unul din geamurile de la apartament prezenta urme de efracție fiind ridicate de pe acestea două urme papilare, alte două asemenea urme fiind prelevate de pe ambalajul unor cutii aflate in dormitor, constatându-se ulterior, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopica, că urmele papilare prelevate de la locul faptei aparțin celor trei inculpați.
Au fost invocate de asemenea în sprijinul concluziei privind vinovăția celor 3 inculpați declarațiile martorilor Baca, toți precizând în relatările lor faptul că au comercializat obiecte din aur sau sustrase din casa victimei, ulterior recuperate, recunoscute și restituite părții vătămate.
Prima instanță a înlăturat declarațiile oscilante ale inculpatului care deși în faza de urmărire penală a recunoscut faptul că în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 a pătruns de mai multe ori în locuința părții vătămate împreună cu ceilalți doi coinculpați și cu învinuitul minor sub 14 ani, sustrăgând bani și bijuterii, în faza de cercetare judecătorească și-a schimbat depoziția, în sensul că a pătruns o singură dată în imobilul părții vătămate fiind însoțit doar de inculpatul - sustrăgând doar o sticlă de șampanie.
Au fost în schimb invocate declarațiile celorlalți doi inculpați date la urmărirea penală și menținute în totalitate în fața judecătorului, precum și declarațiile părții vătămate și ale martorilor care fie au observat asupra inculpaților obiectele sustrase fie au cumpărat de la aceștia unele din bunurile sustrase, probele menționate constituind în viziunea instanței de fond dovezi certe privind vinovăția tuturor celor 3 inculpați, inclusiv a inculpatului, inconsecvența acestuia în declarații fiind asimilată unei încercări de atenuare a răspunderii penale.
Referitor la individualizarea pedepselor, instanța de fond a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre minimul prevăzut de textul incriminator, ținând cont de disp. art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, frecvența acestui gen de infracțiuni, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, prejudiciul creat si parțial recuperat, vârsta inculpaților, concluziile rapoartelor medico-legale psihiatrice privind pe inculpații si, referatele de evaluare întocmite separat pentru fiecare inculpat in parte, toți trei fiind minori, atitudinea sinceră a inculpaților si, dar și atitudinea oscilanta a inculpatului, precum si faptul ca inculpații și, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, in timp ce inculpatul a fost condamnat anterior de mai multe ori pentru fapte de același gen, la pedepse privative de libertate, beneficiind de liberare condiționată.
Acest aspect, al antecedentelor penale, a determinat instanța sa aprecieze ca in privința inculpatului, scopul preventiv-educativ dar si sancționator al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților si, s-au avut în vedere aceleași criterii de individualizare de mai sus, dar și concluziile referatelor de evaluare, din care a rezultat faptul că cei doi inculpați au familii organizate, locuințe stabile ambii prezentând perspective de reintegrare socială, atitudinea lor fiind favorizată de imaturitatea specifică vârstei dar și de un anturaj dubios, elemente în raport de care prima instanță a apreciat că pedepsele își pot atinge scopul educativ-preventiv chiar și fără privarea de libertate a acestora, respectiv prin aplicarea art. 81 și urm. penal.
În latură civilă, instanța a admis in parte acțiunea părții civile și a obligat inculpații în solidar și în solidar cu părțile responsabile civilmente, si, la despăgubiri civile, reprezentând c/val. prejudiciului creat prin sustragerea bunurilor și sumelor de bani.
Referitor la celelalte pretenții ale părții vătămate, și anume contravaloarea reparatiilor efectuate la apartament în urma săvârșirii infracțiunii, daunele morale solicitate în sumă de 50.000 lei, instanta le-a respins ca neîntemeiate cu motivarea că partea civilă nu le-a dovedit apreciind totodată că daunele morale nu pot fi acordate, infracțiunea de furt fiind săvârșită exclusiv împotriva patrimoniului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea vătămată, primul criticând-o sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei, partea vătămată solicitând dimpotrivă majorarea pedepsei aplicate dar și a cuantumului despăgubirilor materiale și acordarea daunelor morale.
Prin decizia penală nr.257/29.11.2008 Tribunalul Prahovaaa dmis apelul declarat de partea vătămată, a desființat în parte în latură penală sentința atacată și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an și 6 luni închisoare, la 3 (trei) ani închisoare.
Au fost de asemenea majorate pedepsele aplicate inculpaților și de la 1 an și 6 luni închisoare la 3 (trei) ani închisoare.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 854/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, menționându-se toate celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a dovedit o clemență prea mare față de inculpați și nu a ținut cont de modalitatea de comitere a infracțiunii, de gradul sporit de pericol social și consecințele acesteia, în raport de care aplicarea unor pedepse reduse sau chiar cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate conduce la atingerea scopului urmărit de art.52 și 72 penal, respectiv reeducarea inculpaților și reintegrarea lor într-o viață socială normală.
Tribunalul a apreciat că deși inculpații sunt minori și au recunoscut comiterea faptelor, față de modalitatea de săvârșire și de consecințele infracțiunii se impune majorarea pedepselor acestora, tocmai pentru ca ele să-și atingă scopul preventiv-educativ.
În ceea ce privește latura civilă tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o analiză completă și corectă a acesteia iar despăgubirile acordate sunt corespunzătoare.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs partea vătămată și inculpatul, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, partea vătămată a criticat ambele hotărâri exclusiv în latură civilă, sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale și al neacordării daunelor morale, apreciind că cele 2 instanțe nu au reușit să asigure repararea întregului prejudiciu pe care l-a suferit, fiind astfel înfrânt acest principiu fundamental care guvernează răspunderea civilă delictuală.
Aceeași recurentă a menționat că despăgubirile materiale sunt mai mari decât suma acordată solicitând majorarea lor la 50.000 lei, motivând că la data primei cereri de despăgubiri nu cunoștea toate bunurile sustrase, abia pe parcursul cercetării judecătorești reușind să le identifice.
Referitor la daunele morale, recurenta parte vătămată a reluat aceleași critici ca și în apel, solicitând acordarea lor, invocând drept motiv modul deosebit în care inculpații au acționat, respectiv prin devastarea apartamentului fapt ce i-a creat un puternic sentiment de teamă.
Recurentul inculpat la rândul său s-a arătat nemulțumit atât de cuantumul pedepsei stabilit prin decizia tribunalului cât și de modalitatea de executare a acesteia invocând principiul egalității de tratament, susținând că deși a săvârșit aceeași infracțiune ca și ceilalți doi inculpați, doar lui i s-a aplicat o pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate.
Examinând ambele hotărâri, prin prisma criticilor formulate de cei doi recurenți, Curtea constată fondat doar recursul declarat de partea vătămată și acesta doar în parte, apreciind recursul inculpatului ca nefondat, astfel cum se va menționa în continuare:
Referitor la recursul declarat de partea vătămată, Curtea reține că despăgubirile materiale stabilite de instanțele anterioare nu asigură repararea integrală a prejudiciului rezultat din infracțiunea de furt calificat săvârșită de cei 3 inculpați, pentru următoarele motive:
Este adevărat că, imediat după un prim inventar al bunurilor sustrase, partea vătămată a solicitat despăgubiri materiale în sumă de 35.000 lei însă, așa cum aceasta a susținut pe parcursul procesului penal, ulterior a constatat că-i lipsesc și alte bijuterii fapt necontestat de inculpați, precizând pe de altă parte că și evaluarea s-a făcut inițial sub prețul pieței, referindu-se în speță la cursul aurului, în continuă creștere, împrejurări care au determinat-o în mod corect să solicite majorarea despăgubirilor materiale la suma de 50.000 lei.
Pe de altă parte, chiar recurentul inculpat a achiesat la cererea părții vătămate de majorare a despăgubirilor materiale de la 35.000 lei la 50.000 lei, fapt perfect posibil atâta timp cât latura civilă a procesului penal este guvernată de principiul disponibilității.
Curtea apreciază astfel întemeiate criticile din recursul părții vătămate, sub acest aspect.
După cum s-a precizat anterior, pe parcursul procesului penal, partea vătămată a solicitat și despăgubiri constând în distrugerea unor bunuri dar și a apartamentului în care cei 3 inculpați au pătruns în mod repetat devastându-l, cerere respinsă de instanțele anterioare ca nedovedită.
Curtea își însușește pe deplin această soluție însă cu argumentul că, atâta timp cât cei 3 inculpați nu au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în mod evident nu puteau fi obligați la plata unui prejudiciu rezultat dintr-o asemenea faptă, acesta fiind și motivul pentru care nici la urmărirea penală și nici în fața instanțelor nu s-au administrat nici un fel de probe sub acest aspect.
Pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 penal acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, care în speță lipsește, dar poate fi formulată oricând, în interiorul termenelor de prescripție a răspunderii penale, stabilite în aart.122 penal.
Concluzionând, Curtea apreciază nefondate criticile recurentei-părți vătămate, în această privință.
Referitor la cererea privind obligarea inculpaților la plata unor daune morale, respinsă de instanțele anterioare, Curtea consideră soluția legală și temeinică pentru următoarele motive:
Recurenta parte vătămată pretinde crearea prin comiterea infracțiunii de furt calificat, nu numai a prejudiciului patrimonial specific acestei fapte ci și a unui prejudiciu "mixt" (moral plus patrimonial), invocând teama de a mai locui în apartamentul respectiv, fără a face însă dovada că, aceasta a determinat-o să efectueze cheltuieli cu închirierea temporară a unei alte locuințe sau alte cheltuieli, de exemplu medicale, simplele afirmații nefiind suficiente pentru angajarea răspunderii patrimoniale a inculpaților în repararea pretinsului prejudiciu moral.
Aceste dovezi erau absolut necesare cu atât mai mult cu cât infracțiunea de furt calificat face parte din Titlul III - Partea Specială a Codului Penal "infracțiuni contra patrimoniului", fiind susceptibilă de producerea unui prejudiciu patrimonial, cuantificabil în bani astfel cum a statuat practica judiciară constantă în materie.
Acestea sunt argumentele care au condus Curtea la concluzia că, sub aspectul neacordării daunelor morale în sumă de 50.000 lei, criticile recurentei-părți vătămate sunt neîntemeiate.
Referitor la recursul declarat de inculpatul, Curtea îl apreciază nefondat, considerând criticile acestuia privind individualizarea judiciară greșită a pedepsei, neîntemeiate.
Astfel, cuantumul acesteia, a fost situat în aprecierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator fiind în mod corect majorat de tribunal, în apelul părții vătămate, ținând cont de pericolul social concret ridicat al faptei, de prejudiciul creat, de modul de operare dar și de antecedentele penale ale recurentului-inculpat, condamnat anterior în mod repetat pentru fapte asemănătoare la pedepse privative de libertate, context în care este evident că nici redozarea pedepsei, nici schimbarea modalității de executare nu s-ar impune.
În consecință, față de considerentele expuse, în baza art.385/19 pct.2 lit."d" pr.penală, Curtea va admite recursul părții vătămate și va modifica ambele hotărâri în sensul că va majora despăgubirile materiale de la 35.000 lei la 50.000 lei, urmând a se menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Pentru aceleași motive, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia în solidar cu părțile responsabile civilmente, la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 pr.penală.
Conform art.88 penal, Curtea va computa arestarea preventivă a recurentului inculpat, de la 14.01.2008, la zi.
Văzând și disp. art.192 alin.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul părții vătămate, constituită parte civilă domiciliată în P,-,.28 I,.3, județul P, casează în parte ambele hotărâri,(decizia penală nr.257/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.854/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești ) în latură civilă, în sensul că majorează daunele materiale la care cei trei inculpați(, fiul lui și, născut la 30.05.1991, deținut în Penitenciarul;, fiul lui și, născut la 11.10.1992, domiciliat în P,-,.53,.C,.43, județul P și l în P,-, județul P și, fiul lui și, născut la 07 iulie 1992, domiciliat în P,-, județul P), au fost obligați în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de 50.000 lei.
Menține restul.
Respinge ca nefondat recursul inculpatului, fiul lui și, născut la 30.05.1991, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
arestarea preventivă a acestuia de la 14.01.2008, la zi.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Dispune plata a câte 300 lei, onorariu avocat din oficiu pentru inculpații și din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -
Grefier,
- -
-
-
5 ex./02.03.2009
f-
Judecătoria Ploiești
;
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
