Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1049/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR-
1524/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1049 /
Ședința publică din data de 20 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Damian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.362/A din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06 iulie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 20 iulie 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.351/F din data de 08 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală a hotărât astfel:
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 alin.1 lit.b și art.74 alin.1 lit.c rap. la art.80 alin.1 corob. cu art.76 alin.1 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 13 octombrie 1978 în B, CNP -) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.271 alin.4 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art. 36 alin.1 corob. cu art.33 alin.1 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.574/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.632/2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală) și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare.
A făcut aplicarea art.71 - 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.36 alin.3 din Codul penal, a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 20 mai 2008 și până la zi.
A anulat nr.1239/2007 emis de Judecătoria Sectorului 6
În baza art.35 alin.4 din Codul penal, a menținut măsura de siguranță prevăzută de art.116 din Codul penal, constând în interzicerea prezenței inculpatului pe teritoriul municipiului B, pe o durată de 3 ani de la data executării pedepsei (măsură dispusă prin Sentința penală nr.574/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B).
A constatat că inculpatul a fost judecat fiind deținut în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 574/2008 a Judecătoriei Sectorului 6
A luat act că partea vătămată SC ROMÂNIA SA nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, următoareasituație de fapt:
Prin Sentința penală nr.180/2000 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, fiind menținută și măsura de siguranță prevăzută de art.116 din Codul penal, privind interzicerea de a se afla în municipiul B pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei (măsură inițial dispusă prin Sentința penală nr.68/1998 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală).
Conform declarației inculpatului, aceasta a primit dovada de comunicare a Sentinței penale nr.180/2000, care a rămas definitivă prin neapelare la data de 30 mai 2000.
Pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința respectivă, trebuia executată în perioada 17 iulie 1997 - 14 iulie 2004, însă inculpatul a beneficiat de liberare condiționată, măsură dispusă prin Sentința penală nr.777/21.03.2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu S.
Executarea măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla pe teritoriul municipiului Baî nceput să curgă la data când pedeapsa închisorii ar fi fost considerată executată integral, respectiv la data de 14 iulie 2004, sub acest aspect neavând relevanță împrejurarea că inculpatul a fost liberat condiționat anterior datei respective, astfel că acea măsură urma să se împlinească la data de 14 iulie 2009.
În data de 14 septembrie 2007, partea vătămată SC ROMÂNIA SA a sesizat faptul că, în aceeași zi, inculpatul a sustras o pereche de adidași marca, în valoare de 110 lei. În concret, inculpatul s-a încălțat în interiorul magazinului cu acea pereche de adidași și a trecut de linia caselor de marcat, fără a achita contravaloarea acesteia, fiind surprins de către martorul, având asupra sa bunul sustras. După ce a fost oprit și condus în camera de interpelare, asupra inculpatului a fost descoperită perechea de adidași sustrasă.
Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunii de furt calificat, arătând că a intrat în Complexul Comercial și a observat la raionul de încălțăminte o pereche de adidași, pe care a încălțat-o, însă nu a achitat-o la casa de marcat, deoarece nu avea bani.
Inculpatul a negat însă comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, susținând că, deși avea cunoștință de interdicția de a se afla în municipiul B, a considerat că termenul de 5 ani deja expirase, întrucât, și anterior, a mai fost legitimat de către organele de poliție, fără a i se spune că acea interdicție mai opera.
Apărarea inculpatului a fost înlăturată de către Judecătorie, cu motivarea că acesta avea obligația de a se interesa cu privire la data când expira durata măsurii de siguranță, fiind lipsită de relevanță împrejurarea relatată cu privire legitimarea sa de către organele de poliție, reținând și faptul că însuși inculpatul a recunoscut că avea cunoștință de măsura respectivă. De asemenea, Judecătoria a apreciat că inculpatul avea obligația ca, la data liberării sale condiționate, când pedeapsa nu era încă executată integral, să se intereseze cu privire Ia interdicțiile pe care le avea, tocmai pentru a adopta un comportament în concordanță cu legea.
În drept, Judecătoria a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1.e din Codul penal (având în vedere comiterea ei într-un loc public, în accepțiunea art.152 lit.b din Codul penal) și respectiv ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art.271 alin.4 din Codul penal.
În privința primei infracțiuni, Judecătoria a constatat că inculpatul a săvârșit-o în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 alin.1 lit.b din Codul penal, în raport cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr.180/2000 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și executată în perioada 17 iulie 1997 - 14 iulie 2004.
Laindividualizarea pedepseloraplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, Judecătoria, în conformitate cu prevederile art.72 din Codul penal, a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor (relevat de modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă și astfel apreciat ca relativ scăzut în cazul infracțiunii de furt calificat, însă ridicat în cazul infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești), împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea sa penală, limitele de pedeapsă stabilite de lege, precum și circumstanțele personale ale acestuia (care are 30 de ani, a absolvit numai 4 clase, nu are ocupație, este recidivist, iar, în ceea ce privește prima infracțiune, a manifestat o atitudine procesuală constant sinceră, aspect în raport cu care a reținut incidența dispozițiilor art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul ei special potrivit art.80 alin.1 rap. la art.76 alin.1 lit.c din Codul penal).
Sub aspectul pedepselor accesorii, făcând referire la jurisprudența, Judecătoria a apreciat că natura faptelor săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare din partea inculpatului cu privire la valori sociale importante, face dovada existenței unei nedemnități a acestuia numai în ceea ce privește exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a și lit.b din Codul penal.
Judecătoria a mai constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea (comisă la data de 12 mai 2008) pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, prin Sentința penală nr.574/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B, la pedeapsa de 5 ani închisoare, executată de acesta începând cu data de 20 mai 2008, motiv pentru care, făcând aplicarea dispozițiilor art.36 alin.1 din Codul penal, a dispus contopirea pedepselor și stabilirea spre executare a pedepsei celei mai grele, la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 19 mai 2009)inculpatul, care a criticat hotărârea atacată exclusiv pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea sporului, pe motiv că pedeapsa de executat este prea mare în raport cu gravitatea faptelor comise.
PrinDecizia penală nr.362/A din data de 03 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât următoarele:
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a apreciat că prima instanță, analizând în mod judicios întregul probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de acesta și, de asemenea, i-a aplicat o pedeapsă rezultantă corect individualizată, sporul de 3 luni închisoare fiind stabilit în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 lit.b din Codul penal și fiind menit să asigure realizarea scopului sancționator și educativ-preventiv al pedepsei de executat.
Împotriva acestei decizii,a declarat recursîn termenul legal (la data de 10 iunie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris, potrivit art.38510alin.2 din Codul d e procedură penală.
Recursul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 25 iunie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat ambele hotărâri pronunțate de către instanțele inferioare, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, motivul invocat de acesta încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, astfel că va fi examinat de C prin prisma dispozițiilor art.38510alin.21rap. la art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță, în raport cu atitudinea sinceră pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal și cu împrejurarea că prejudiciul cauzat are o valoare modică și a fost integral acoperit, precum și înlăturarea sporului de 3 luni închisoare, susținând că acesta este nejustificat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni săvârșite de acesta, corect reținute în sarcina sa și, de altfel, necontestate în căile de atac, dând eficiență la stabilirea duratei fiecăreia dintre ele tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
În plus, pentru infracțiunea de furt calificat, singura în raport cu care inculpatul a manifestat în mod constant o atitudine procesuală sinceră, acestuia i-a fost acordat deja beneficiul circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, cu consecința reducerii pedepsei cu 1 an sub minimul special stabilit în norma de incriminare.
Cu privire la aceeași infracțiune, inculpatului nu îi poate fi aplicată și circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin.1 lit.b din Codul penal, întrucât repararea prejudiciului, deși reală, nu a fost urmarea unui demers personal al acestuia, ci consecința exclusivă a surprinderii lui de către un angajat al complexului comercial unde a săvârșit fapta, imediat după sustragerea bunului, situație care a permis recuperarea lui în natură.
De asemenea, în cazul infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă modică, care este proporțională cu gravitatea acțiunii sale de a nesocoti o interdicție impusă pentru protejarea societății de faptele lui penale repetate și pentru reducerea căreia nu se identifică în speță niciun motiv pertinent.
În legătură cu ambele pedepse, Curtea observă și faptul că acestea reflectă în mod corespunzător bogata antecedență penală a inculpatului, în care se regăsesc nu mai puțin de cinci condamnări definitive anterioare, pronunțate începând cu anul 1996 pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, aspect care dovedește lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor anterioare și justifică aplicarea, pentru noile infracțiuni, a unor pedepse suficient de drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a inculpatului.
În ceea ce privește sporul de 3 luni închisoare, Curtea constată că acesta este nu doar legal, în raport cu dispozițiile art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, având în vedere săvârșirea de către inculpat a trei infracțiuni concurente (două judecate în prezenta cauză și alta pentru care a fost deja condamnat definitiv la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin Sentința penală nr.574/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B), dar, în același timp, este și temeinic, aplicarea lui fiind justificată de necesitatea de a sancționa în mod real perseverența infracțională a inculpatului.
Astfel, Curtea observă că, în ipoteza neaplicării sporului, inculpatul ar avea de executat, ca pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracțiuni, numai pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare, ceea ce ar echivala, în concret, cu acordarea impunității pentru infracțiunile deduse judecății în cauza de față, situație inacceptabilă în raport cu stăruința manifestată de inculpat în a încălca normele legii penale.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, făcând și aplicarea art.36 alin.3 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de acesta, începând cu data de 20 mai 2008 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.362/A din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de acesta, începând cu data de 20 mai 2008 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 27.07.2009
/ - II.
- 6.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Carmen Veronica Găină, Damian
