Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 115/R/2008
Ședința publică din 12 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 7/A/14.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. f, g și alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord cu audierea sa în cauză.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței penale pronunțată de instanța de fond și a deciziei penale pronunțată de instanța de apel și reținând cauza spre rejudecare, solicită pronunțarea unei noi hotărâri reținându-se circumstanțele atenuante. Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor prevăzute de lege, deoarece pedeapsa aplicată de instanța de fond și apoi menținută de instanța de apel este mult prea mare, având în vedere că inculpatul recunoaște și regretă comiterea faptei. Pentru aceste motive solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege. Cu onorariu din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat în cauză. Constată că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat cu reținerea recidivei postcondamnatorii, instanța făcând o corectă individualizare a pedepsei având în vedere persoana inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru o altă infracțiune de furt. Învederează instanței că inculpatul a comis fapta în tren, unde, după ce a observat că partea vătămată și martora dorm a profitat pentru a sustrage poșeta părții vătămate, iar când a încercat să sustragă acea poșetă a fost surprins de martoră și a fugit. Consideră că instanța a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, neimpunându-se reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere recidiva inculpatului, sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1087 din 13.11.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.01.1983 în S, jud.H, CNP
-, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, domiciliat în com., sau Ocna de, nr.57/C, jud.C, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit f, g și al.2 lit.b pen. cu aplic. art.37 lit.b pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.350 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și potrivit art.88 pen. s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv începând cu data de 20 iulie 2007 până la zi.
În temeiul art.14, 346 pr.pen. rap. la art.998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cu domiciliul în Reșița,-, jud.C S, suma de 325 lei și suma de 50 euro sau contravaloarea în lei la data plății despăgubirii civile.
În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare iar în temeiul art.189 pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu, av. pentru asistența juridică acordată inculpatului în cursul judecății în sumă de 100 lei, a fost avansată din.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În cursul serii de 19.07.2007, până noaptea târziu, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în stația CFR, apoi, inculpatul s-a urcat în trenul accelerat 1943, care circula pe ruta T-S În jurul orei 05,00, în dimineața zilei de 20.07.2007 profitând de faptul că partea vătămată dormea, i -a sustras geanta în care se aflau un telefon mobil, portmoneul în care se aflau 50 euro și 75 lei, cartea de identitate și alte bunuri. Partea vătămată a sesizat momentul în care inculpatul i-a sustras geanta și a atentionat-o pe martora și cele două au pornit în urmărirea inculpatlui. În timp ce martora a fugit să anunțe personalul, partea vătămată a încercat să îl retină pe inculpat, însă acesta a sărit din tren, abandonând telefonul mobil.
Întreaga stare de fapt a fost confirmată de martora, care a arătat că l-a văzut pe inculpat în ușa compartimentului având în mână încărcătoare de telefon mobil și un telefon mobil. În timp ce au fugit după el pentru a-și recupera bunurile sustrase, inculpatul a sărit din tren.
Martorul a arătat că a asistat la recunoașterea după planșe fotografice, efectuată de două persoane, acestea indicând persoana care le-a sustras bunurile. Cu acea ocazie a aflat că persoana recunoscută se numește.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care în noaptea de 19/20.07.2007, în timp ce călătorea cu trenul accelerat 1943, profitând de neatenția părții vătămate, a sustras acesteia, în scopul însușirii pe nedrept o geantă în care se aflau bani, cartea de identitate și alte bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.f, g și al.2 lit.b pen. cu aplic. art.37 lit.b pen.
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.303/06.09.2004 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr.189/A/26.11.2004 a Curții de Apel Târgu -M, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, tâlhărie și port ilegal al cuțitului, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe care a executat-o în întregime în perioada 29.04.2004 - 28.10.2006.
Reținând vinovăția inculpatului și aplicând criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 74 lit.a, b pen.
În temeiul art.350 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și potrivit art.88 pen. s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv începând cu data de 20 iulie 2007 și până la zi.
În temeiul art.14, 346 pr. pen. rap. la art.998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cu domiciliul în Reșița,-, jud.C S, suma de 325 lei și suma de 50 euro sau contravaloarea în lei la data plății despăgubirii civile.
În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare iar în temeiul art.189 pr.pen. onorariul apărătorului, din oficiu, av. pentru asistența juridică acordată inculpatului în cursul judecății în sumă de 100 lei, a fost avansată din.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate despre care a arătat că este prea mare raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise.
Verificând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că acesta nu este fondat pentru argumente ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, întemeiată pe o apreciere obiectivă a probelor de la dosar, considerând că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, s-a reținut în mod corect că inculpatul în timp ce călătorea cu trenul accelerat 1943, profitând de neatenția părții vătămate, a sustras acesteia, în scopul însușirii pe nedrept o geantă în care se aflau bani, cartea de identitate și alte bunuri, această stare de fapt reieșind din toate probele administrate în cauză respectiv, declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta comisă, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie și planșăfoto,procesul verbal de depistare.
Pe cale de consecință, s-a reținut în mod just că inculpatul a comis fapta de care a fost învinuit, prima instanță realizând și o corectă încadrare juridică a acesteia iar pedeapsa a fost judicios individualizată, sub aspectul cuantumului și a modalitătii de executare, prin prisma criteriilor cuprinse în art. 72 pen. În mod corect nu au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, raportat la antecedentele sale penale și la gravitatea sporită a faptei comise, ce rezultă în principal din modalitatea concretă a comiterii ei.
Totodată, instanța de fond a procedat corect, reținând că prezenta infracțiune a fost comisă în condițiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b pen. față de pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.303/2004 a Tribunalului Harghita.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pen.Cod Penal, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pronunțarea unei noi hotărâri reținându-se în favoarea sa circumstanțe atenuante întrucât pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este prea mare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum și prin prisma motivelor de recurs prev.de art.3859proc.pen. curtea apreciază că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut în mod corect că în noaptea de 19/20.07.2007 în timp ce călătorea cu trenul accelerat 1943 care circula pe ruta T-S M profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul a sustras în scopul însușirii pe nedrept geanta părții vătămate în care se aflau bani, acte de identitate precum și alte bunuri.
Starea de fapt a fost în mod corect reținută pe baza probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de consemnare a plângerii și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, probe care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere formulate de inculpat.
Raportat la starea de fapt reținută s-a apreciat în mod corect că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.f, g și alin.2 lit.b pen. fapta săvârșită în condițiile prev.de art.37 lit.b pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere în mod just criteriile prev.de art.72 pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, valoarea prejudiciului cauzat, precum și persoana inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii nu poate conduce însă la reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 pen.câtă vreme raportat la ansamblul criteriilor de individualizare, instanța de fond în mod corect a apreciat că o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de dispozițiile legale, este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În consecință, curtea apreciază că raportat la împrejurările comiterii faptei, la gradul de pericol social sporit al acesteia, precum și la persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală nu se justifică reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.
Având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art.3859proc.pen. având în vedere și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b proc.pen. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.88 pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu data de 20.07.2007 la zi.
În temeiul art.189 și 192 alin.2 proc.pen.se va stabili onorar avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.7/A din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj.
Potrivit art.88 penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 20.07.2007 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
20.02.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
