Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(86/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 116/
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Iuliana
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.
MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarat de către inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 433 din 18 iunie 2009, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr. 684A din 14 decembrie 2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspund: recurenții inculpați și în stare de arest și asistați de avocat desemnat din oficiu cu delegație depusă la fila 10 dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebați fiind recurenții inculpați arată că sunt de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Apărătorul recurenților inculpași, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală și solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepselor aplicate inculpaților pe care le consideră mult prea severe în raport de circumstanțele reale de comitere și a faptelor precum și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați, ca fiind nefondate și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice care în mod corect au aplicat pedepse în raport de criteriile prevederilor art. 72 Cod penal, iar faptul că inculpații execută pedepse de 6 ani respectiv 7 ani, se datorează propriei conduite deoarece inculpaților le-au fost aplicate pedepsele minime pentru infracțiunile de furt, respectiv 3 ani de zile, dar dat fiind că au fost comise în termenul de încercare a unor pedepse cu suspendarea condiționată, recurenții inculpați execută cumulativ cele două pedepse. În aceste condiții apreciază că pedepsele au fost corect stabilite și nu se impune reevaluarea lor.
Având pe rând ultimul cuvânt recurenții inculpați, solicită admiterea recursurilor.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin decizia penală nr.684 din 14.12.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații și împotriva sentinței penale nr.433 din 18.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 2
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.433 din 18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, s-a dispus, în baza art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a) pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) pen. condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 864alin. 1 raportat la art. 83 alin. 1 și alin. 4.pen. s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 569/25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la data de 04.06.2007, și dispune executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 26 raportat la art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a) pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art. 71.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 864alin. 1 raportat la art. 83 alin. 1 și alin. 4.pen. s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 569/25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare, și dispune executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
S-a constatat faptul că persoana vătămată, a renunțat la constituirea de parte vătămată și nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ziua de 02.09.2008, în jurul orei 14:00, fiind însoțit de, care a fost de acord cu săvârșirea faptei, inculpatul a sustras din autoturismul marca 1310, cu nr. de înmatriculare -, parcat în curtea, situată în B,-, sector 2, un telefon mobil marca Nokia 6230, aparținând părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul greșitei individualizări a pedepsei aplicate fiecăruia în parte.
Examinând apelurile formulate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art.371 pct.2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate.
Astfel, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv împrejurarea că inculpatul in data de 02.09.2008, în jurul orelor 14,00, fiind însoțit de inculpatul a sustras din autoturismul marca 1310 cunr.deînmatriculare -, parcat în curtea SC SRL, situată în B, str.-.G, nr.5, sector 2, un telefon mobil marca Nokia 6230 aparținând părții vătămate, situație de fapt ce a fost probata de procesele verbale de depistare a inculpaților, declarațiile martorilor, proces verbal de recunoaștere, dovada restituire bunuri, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, procese verbale de percheziție corporala, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, participația acestora la comiterea faptelor rezultând în mod indubitabil din aceste probe.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat în parte tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acestora având în vedere atât criteriile generale de individualizareprev.deart.72 cat si circumstanțele personale ale inculpaților, în acest sens având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, gradul concret de pericol social al faptei, dar și poziția sinceră a acestora în timpul procesului și împrejurarea că ambii sunt cunoscuți cu antecedente penale, dând dovadă de perseverență infracțională.
Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpații, invocând aceeași critică, respectiv sancționarea excesiv de severă și solicitând, de asemenea, reducerea pedepselor aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile recurenților și de exigențele art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii lor, nu se impune pentru următoarele considerente:
Sub aspectul individualizării pedepselor, instanța de fond a dat semnificația cuvenită dispozițiilor art.72 Cod penal, în condițiile în care probele dosarului au relevat aspecte de natură a sublinia periculozitatea socială a inculpaților, fiind avute în vedere în acest sens modalitatea și împrejurările de comitere a faptei, precum și urmarea produsă, dar și datele lor personale( recidiviști, fără loc de muncă), care indică posibilități reduse de reeducare.
Ca atare, pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, nu reprezintă o represiune excesivă, acestea justificându-se atât pentru reeducarea inculpaților, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv-sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în art. 52 Cod penal.
Mai mult, Curtea nu poate decât să constate- date fiind exigențele art. 3858Cod procedură penală- că instanța de fond a fost excesiv de clementă când le-a aplicat inculpaților- care au mai fost sancționați pentru infracțiuni similare- câte o pedeapsă redusă la minimul special prevăzut de lege.
Însă atât hotărârea instanței de fond, cât și cea a instanței de apel sunt criticabile sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 88 Cod penal.
Astfel, potrivit articolului de lege invocat, "Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă".
O, în speță se constată că deși ambii inculpați au fost reținuți la data de 2 septembrie 2008 (filele 53, respectiv 64 din dosarul de urmărire penală), cele două instanțe au omis să compute reținerea din durata pedepselor aplicate, împrejurare în raport de care se impune reformarea celor două hotărâri sub acest aspect.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile, va casa în parte decizia penală nr.684 din 14.12.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală și sentința penală nr.433 din 18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și rejudecând în fond, în baza art.88 Cod penal va deduce reținerea de o zi din data de 2.09.2008 pentru ambii inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 193 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.433 din 18.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.684 din 14.12.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală.
Casează în parte hotărârile recurate și rejudecând în fond:
În baza art.88 Cod penal deduce reținerea de o zi din data de 2.09.2008 pentru ambii inculpați.
Onorariu avocat oficiu în sumă de câte 200 lei pentru fiecare inculpat se va suporta din fondurile Ministerului justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /22.01.2010
Dact. 2 ex./22.01.2010
II. jud.:;
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Dumitru Mirancea, Iuliana
