Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ NR. 124
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale numărul nr. 462/ 11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă inculpata recurenta pentru care se prezintă av., avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av., pentru inculpata recurentă, solicită admiterea recursului, care vizează modul de individualizare a pedepsei aplicate. Astfel inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de un an închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, Cod penal, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, deși, vizavi de atitudinea procesuală corectă pe care a adoptat-o inculpata și de valoarea modică a prejudiciului, care a fost recuperat integral instanța ar fi putut face aplicarea disp. art. 18 indice 1 Cod penal, în sensul achitării în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală. Din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că acesta a mai fost condamnată pentru fapte săvârșite în perioada 1994-1996, dar au fost depuse caracterizări din care rezultă modul favorabil în care aceasta este văzută în societate. În mod netemeinic instanța a condamnat pe inculpată la pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c Cod penal, atâta timp cât în săvârșirea infracțiunii aceasta nu s-a folosit de nici o funcție sau profesie.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate, prin reducerea cuantumului acestei sub minimul special până la limita de 3 luni.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, arătând că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată față de materialul probator administrat și vizavi de conținutul fișei de cazier judiciar a inculpatei. În ceea ce privește înlăturarea disp. art. 64 lit. c Cod penal, solicită a se constata ca nu au fost aplicate inculpatei sancțiunile prevăzute de acest text de lege.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 320 din 2 iulie 2007 a Judecătoriei Hîrlău, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal cu reținerea art. 74 lit. b și c Cod penal, raportat la art. 76 lit. c și art. 80 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 21/P/2007, înregistrat spre competentă soluționare la Judecătoria Hârlău sub nr. 716/239.23.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, inculpata .
În fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că inculpata, la data de 25.12.2006, se afla în apropierea locuinței părții vătămate în jurul orelor 16,00 de unde s-a hotărât să sustragă bunuri.
A escaladat gardul ajungând în locuința părții vătămate după care, văzând ușa neasigurată, a pătruns în interior, de unde a sustras îmbrăcăminte și cantitatea de 30 kg de carne de porc.
Bunurile sustrase Ie-a dat peste gard în stradă.
Partea vătămată a văzut-o pe inculpată în curte și i-a solicitat să plece, fără a sesiza dispariția bunurilor.
După ce a ieșit în stradă aceasta și-a luat bunurile de lângă gard și s-a deplasat la domiciliul său.
În timp ce se deplasa către casă a fost oprită de către organele de poliție, care au început verificările și au stabilit că bunurile sustrase erau din locuința părții vătămate.
Prejudiciul în valoare de 200 lei a fost recuperat integral prin restituirea bunurilor.
Instanța, deliberând asupra ansamblului material probator administrat în cauză, reține că:
Inculpata, în data de 25.12.2006, după ce a consumat băuturi alcoolice, a plecat la cerșit prin sat și, ajunsă în dreptul casei părții vătămate, a escaladat gardul, apoi a sustras bunuri din locuința acesteia pe care Ie-a aruncat după gard.
În acest timp a fost văzută de către partea vătămată umblând prin curte și i-a solicitat să plece și a anunțat și organele de politie.
Toate bunurile au fost restituite părții vătămate, fapt confirmat și de martorii și.
Fapta inculpatei întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de furt în forma calificată a infracțiunii de furt (prin escaladare) prevăzută și pedepsită de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. i Cod penal.
Situația de fapt astfel reținută de către instanță rezultă din analiza coroborată a declarațiilor martorilor audiați în faza de urmărire penală, din declarația părții vătămate, a inculpatei precum și cu aspectele conținute în înscrisurile existente la dosar.
Sub aspect obiectiv, s-a dovedit prin probele administrate că inculpata, care a recunoscut săvârșirea faptei, atât in faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, a sustras bunuri în ziua de C din locuința părții vătămate, bunuri pe care Ie-a restituit integral, săvârșind astfel infracțiunea reținută în sarcina sa.
Sub aspect subiectiv, poziția psihică a făptuitorului este specifică vinovăției sub forma intenției directe.
Existând infracțiuni, va exista și răspundere penală și pedeapsă.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală va dispune condamnarea inculpatei prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu reținerea stării de recidiva post executorie.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatei, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, poate reține în sarcina inculpatei circumstanțe, circumstanțele atenuante având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei și prezența în fața autorității, precum și repararea pagubei materializate în art. 74 lit. b și c, raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
Față de starea de recidivă post executorie a inculpatei, care se află în concurs cu circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului, instanța va da eficacitate dispozițiilor art. 80 din Codul penal, urmând să coboare sub minimul special pedeapsa aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și necesitatea asigurării prevenției generale și speciale, față de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, comportamentul anterior negativ, instanța și-a format convingerea că aplicarea față de inculpată unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special al pedepsei, satisface exigentele individualizării judiciare a pedepsei.
Astfel, instanța urmează a dispune pentru inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 lit. i Cod penal, cu reținerea art. 37 lit. b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a (dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal.
În ceea ce privește dreptul prevăzut la art. 64 lit. c (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal, având în vedere natura infracțiunii și faptul că inculpata nu ocupă o funcție, nu se impune interzicerea acestui drept.
Instanța constată că interzicerea drepturilor sale părintești și dreptului de fi curator sau tutore aduce atingere dreptului său la respectarea vieții de familie, drept garantat de art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, drept pentru care nu le va interzice
Sub aspectul acțiunii civile, instanța ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că față de întinderea prejudiciului și acoperirea integrală a acestuia, precum și a poziției procesuale adoptate pe întreg parcursul procesului penal, respectiv de recunoaștere și regret cu privire la infracțiunea săvârșită, fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal și pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 462 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Iașia fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 320 din 2 iulie 2007 a Judecătoriei Hîrlău, sentință care a fost menținută.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă sub aspectul căreia a fost trimisă în judecată inculpata, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta și persoana făptuitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 62 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect, concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, raportat la art. 209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, constând în fapta acesteia care, la data de 25.12.2006, prin escaladarea gardului locuinței părții vătămate, a intrat în interiorul casei, pătrunzând printr-o ușă neasigurată, și a sustras mai multe articole de îmbrăcăminte precum și cantitatea de 30 kg. carne de porc, bunuri pe care Ie-a aruncat peste gard.
Inculpata a fost oprită, ulterior, de către organele de poliție care, în urma verificărilor, au constatat că bunurile sustrase proveneau din locuința părții vătămate.
Reținând vinovăția inculpatei, precum și celelalte împrejurări care au relevat săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de furt calificat, fiind întrunite în cauză toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, în mod legal și temeinic prima instanță a dispus în sensul condamnării acesteia la o pedeapsă penală la individualizarea judiciară a căreia a avut în vedere toate criticile arătate în cuprinsul art. 72 Cod penal, în urma reținerii circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74 lit. b și c Cod penal și aplicarea disp. art. 76 lit. c Cod penal, în mod corect instanța de fond pronunțând o pedeapsă situată sub limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită (care este de 3 ani) pedeapsa de 1 (un) an închisoare fiind în măsură a asigura scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, respectiv cel al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Deși inculpata - apelantă a susținut în cuprinsul motivelor de apel faptul că faptei reținute în sarcina sa nu i se poate reține gradul de pericol social al unei infracțiuni, apreciază Tribunalul că, față de modalitatea în care a fost săvârșită aceasta, respectiv prin escaladarea gardului locuinței părții vătămate și pătrunderea în casa acesteia, profitând de faptul că ușa locuinței nu era asigurată, și a împrejurării comiterii acesteia în stare de recidivă post - executorie, aspect care relevă persuasiunea conduitei infracționale a inculpatei, necorijată până in prezent, în mod corect i s-a atribuit faptei săvârșite de inculpata-apelantă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întinderea prejudiciului și împrejurarea acoperirii acestuia nefiind aspecte suficiente pentru antrenarea doar a unei răspunderi administrative, așa cum a solicitat inculpata în cuprinsul motivelor de apel.
Constată tribunalul ca neîntemeiate susținerile apelantei referitoare la greșita aplicare a pedepsei accesorii cu privire la interzicerea "dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, întrucât instanța de fond nu a dat aplicabilitate dispozițiilor art. 64 lit. c Cod penal, în baza art. 71 Cod penal și chiar a motivat de ce a apreciat ca neaplicabile prezentei spețe aceste dispoziții.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Raportat la cuantumul prejudiciului creat, la poziția sa procesuală, de recunoaștere a faptei, la faptul că este bine caracterizată, cu o conduită bună în societate, raportat și la momentul îndepărtat al comiterii infracțiunii, care vădește o îndreptare semnificativă, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Fapta comisă apare în mod vădit lipsită de pericol social, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege, apare în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social care să impună privarea de libertate.
În mod eronat i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 46 lit. c Cod penal, atâta timp cât în săvârșirea infracțiunii aceasta nu s-a folosit de vreo funcție sau profesie.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei până la minimul general de 3 luni închisoare, permis de lege.
Recursul este nefondat.
Sub aspectul situației de fapt, instanțele analizând probele cauzei au reținut fapte și împrejurări care corespund probelor și reprezintă adevărul.
Fapta inculpatei care prin escaladarea gardului intrat în curtea și casa părții vătămate de unde a sustras îmbrăcăminte și cantitatea de 30 kg. de carne de porc, la data de 25 decembrie 2006, orele 16ș, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208, 209 lit. i Cod penal.
În favoarea inculpatei instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. și c Cod penal, cărora le- dat efect prin reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată se reține că inculpata a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, care este în sine o cauză de agravare a pedepselor și care în speță demonstrează profilul infracțional persistent al inculpatei.
Fapta nu este lipsită de pericol social, prin modalitățile de comitere, pătrunderea în locuința părții vătămate prin escaladare, împrejurări, circumstanțe reale care califică infracțiunea comisă.
Cuantumul prejudiciului care nu este neglijabil în sine și prin raportare la patrimoniul părții vătămate nu poate lipsi fapta de gradul de pericol social al infracțiunii de furt față și de împrejurările reținute în care a fost comisă, circumstanțe reale și personale evaluate în cauză.
Păstrând evaluarea instanțelor se reține că fapta inculpatei are gradul de pericol al infracțiunii de furt calificat așa cum a fost legal încadrată juridic prin modalități de săvârșire, circumstanțe reale și date ce țin de persoana inculpatei, care este recidivistă și a recunoscut fapta.
Așadar, critica ce vizează achitarea pe temeiul art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală nu este fondată.
Instanța de fond, prin sentința de condamnare, nu a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal, ci doar pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal și această critică fiind nefondată. A aplicat inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal, dar acestea sunt în favoarea inculpatei și sunt altceva decât pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi cu care nu trebuie confundată.
Referitor la reducerea pedepsei, Curtea reține că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, că în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și în acord cu scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind proporțională cu fapta și persoana inculpatei, cu caracter retributiv și de reeducare totodată.
Soluția dată cauzei este legală și temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatei și va menține decizia penală atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva deciziei nr. 462 din 11.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, și a sentinței penale nr. 320 din 2.07.2007 a Judecătoriei Hârlău, hotărâri pe care le menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.03.2008
Tribunalul Iași
Jud. -
Jud.
Președinte,
- -()
Grefier,
- -
05 Martie 2008
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Tatiana Juverdeanu, Maria Cenușă
