Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr-
2589/2009
Decizia penală nr. 124
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr. 525 din data de 13 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, în baza delegației nr. -/18.XII.2009 depusă la dosar (fila 16), lipsă fiind intimata - parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că apărătorul desemnat din oficiu a depus, prin registratura secției, la dosar ( filele 23-32) cerere de reexaminare a dispozițiilor privind amenda judiciară aplicată prin încheierea de ședință din data de 18 XII 2009. În susținerea cererii a depus înscrisuri prin care justifică faptul că nu a putut să se prezinte la ședința de judecată din data de 18 decembrie 2009.
Curtea deliberând, în temeiul art. 199 alin. 3 Cod procedură penală, având în vedere actele doveditoare depuse la dosar și care acoperă întreaga situație ce justifică lipsa de la termenul anterior, dispune scutirea de amenda judiciară în cuantum de 1000 lei ce a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2009 apărătorului din oficiu.
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu indică incidența cazului de casare reglementat de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală considerând pedeapsa aplicată ca fiind disproporționat de severă în raport cu modul de săvârșire al infracțiunii. Solicită să fie dată eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului și să fie înlăturat sporul de 1 an închisoare. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea atât a deciziei pronunțată de instanța de apel cât și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond și, rejudecând cauza să se procedeze, în baza art. 72 Cod Penal, la reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii pedepsei rezultante prin înlăturarea sporului de 1 an închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că criticile formulate sunt neîntemeiate, instanța de fond a stabilit corect vinovăția inculpatului și, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal, a făcut o justă individualizare pedepsei rezultante aplicată inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni de furt în formă continuată și a două infracțiuni de tâlhărie, infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, astfel că în mod just a aplicat și sporul de 1 an închisoare. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, personal, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 525/A/13.10.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.452/22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B în dosarul penal nr-.
Prin aceeași decizie s-a menținut în temeiul art.383 - 350 Cod procedură penală starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în baza art. 383 Cod procedură penală, prevenția acestuia de la 09.01.2009 la zi, dispunându-se asupra cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucureștia reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.452/22.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul penal nr-, în baza art.208, art.209 alin. 1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 și a art.37 alin.1 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.417/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul Municipiului B, definitivă prin decizia penală nr.5242/14.11.2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și s-a contopit restul neexecutat de 905 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită, aplicând un spor de 1 an, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie.
În baza art. 211 al. 1 și al. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.417/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul Municipiului B, definitivă prin decizia penală nr.5242/14.11.2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și a contopit restul neexecutat de 905 zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită, inculpatul având de executat o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal cu titlul de pedeapsă accesorie.
În baza art.211 al.1 și al. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 417/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul Municipiului B, definitivă prin decizia penală nr. 5242/14.11.2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și s-a contopit restul neexecutat de 905 zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită, inculpatul având de executat o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, inculpatul având de executat în final o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 09.01.2009 la zi.
În temeiul art.350 al.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act de renunțarea lui (Com. Olteni,-, jud. T), la constituirea de parte vătămată și de parte civilă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de (B,-, sector 2). În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și a art. 998, art. 999 Cod civil, inculpatul fiind obligat la plata către partea civilă a sumei de 260 lei, reprezentând daune materiale.
În temeiul art.118 alin.1 lit.e și alin.5 Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 335 lei.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că n data de 10.12.2008, în jurul orei 14:00, însoțit de G, care a rămas în stradă, inculpatul a escaladat gardul imobilului situat în B,-, sector 2 și, prin forțarea unui geam, a pătruns în imobil, de unde a sustras mai multe articole vestimentare (o geacă de piele, una din fâș, ambele de damă) și un fier de călcat, iar în jurul orei 1800, după cca. 4 ore și după ce a vândut primele bunuri sustrase, a revenit la aceeași locuință pentru a lua un cearceaf plic și o pilotă, bunuri pe care le scosese anterior (ora14,00) din cameră și le lăsase lângă o masă, în curte, valoarea totală a prejudiciului fiind de 260 lei. Această stare de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor date de inculpat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor, cu declarațiile părții civile, raport de constatare tehnico-științifică nr.- și cu ansamblul celorlalte probe administrate, neexistând contradicții.
În drept, faptele inculpatului au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii continuate de furt calificat prevăzută de art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, în temeiul cărora s-a dispus condamnarea acestuia, constatând că activitatea inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni, apreciat în funcție de criteriile enumerate de art. 181alin. 2 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că în data de 04.01.209, în jurul orei 1400, în timp ce se afla în parcul -, Șos. -, sector 2 B, inculpatul l-a amenințat verbal (că dacă nu îl lasă să plece cu telefonul mobil sau dacă va anunța poliția, va trimite țiganii să îl taie și să-l facă pachet, să îl bage în portbagaj și să îl ducă la gârlă) pe pentru a păstra telefonul Nokia 6070, luat de la acesta cu câteva minute înainte, iar în jurul orei 1645deposedat-o, prin amenințare, pe aceeași parte vătămată de un telefon mobil Nokia 6124 și de suma de 135 lei. Această stare de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor date de inculpat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor, cu declarațiile persoanei vătămate și cu ansamblul celorlalte probe administrate, neexistând contradicții în ceea ce privește cele reținute.
În drept, fiecare faptă a inculpatului, constând în aceea de a lua, în scopul însușirii pe nedrept a unor bunuri mobile (două telefoane mobile și 135 lei) aparținând persoanei vătămate, prin amenințarea acesteia cu un rău de natură să o alarmeze, întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în variantă agravată prev. de art. 211 al. 1 și al. 2 lit. c) Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului și a modului de executare a acesteia, s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 și de art. 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al fiecărei faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile reținută, precum și de persoana inculpatului. Astfel, s-a avut în vedere faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 417/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul Municipiului B, definitivă prin decizia penală nr. 5242/14.11.2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență admiterea apelului, reducerea pedepsei și înlăturarea sporului de 1 an.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat ca fiind nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul emis în dosarul nr.15601/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, precum și pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în data de 10.12.2008, în jurul orei 14,00, însoțit de G care a rămas în stradă, a escaladat gardul imobilului situat în B,-, sector 2 și, prin forțarea unui geam, a pătruns în imobil, de unde a sustras mai multe articole vestimentare (o geacă de piele, una din fâș, ambele de damă) și un fier de călcat, iar în jurul orei 1800(după cca.4 ore și după ce a vândut primele bunuri sustrase) a revenit la aceeași locuință pentru a lua un cearceaf plic și o pilotă, bunuri pe care le-a scos anterior (ora1400) din cameră și le-a lăsat lângă o masă, în curte, valoarea totală a prejudiciului fiind de 260 lei; în data de 04.01.209, în jurul orelor 1400, în timp ce se afla în parcul -, Șos. -, sector 2 B, a adus amenințări verbale numitului pentru a păstra telefonul Nokia 6070 luat de la acesta cu câteva minute înainte, iar în jurul orelor 1645deposedat, prin amenințare, aceeași parte vătămată de un telefon mobil Nokia 6124 și de suma de 100 lei, prejudiciul total fiind în valoare de 1000 lei.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări are la bază tocmai situația redată mai sus.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale Codului penal care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, sub forma recidivei postcondamnatorii, lucru ce a generat nereținerea circumstanțelor atenuante.
S-a observat în acest context că toate criteriile de individualizare au fost analizate, iar stabilirea cuantumului pedepsei a fost stabilit în limite legale și motivat, cu precizarea că în ceea ce privește infracțiunile de tâlhărie pedeapsa a fost stabilită la minimul special de pedeapsă, iar în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, având în vedere forma continuată a infracțiunii, ușor peste limita specială.
Referitor la critica invocată în legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, respectiv înlăturarea sporului de 1 an închisoare aplicat cu ocazia realizării concursului de infracțiuni, instanța de control judiciar a constatat că aceasta nu este susținută de particularitățile speței. Astfel, după aplicarea pedepselor pentru faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată cu respectarea criteriilor de individualizare așa cum au fost analizate mai sus, instanța de fond a dat eficiență disp. art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, ce reglementează concursul real de infracțiuni, constatând că cele trei infracțiuni comise au fost săvârșite prin tot atâtea acte materiale.
În consecință, s-a stabilit ca apelantul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea din cele trei aplicate și, dat fiind numărul infracțiunilor comise, gravitatea lor și starea de recidivă în care acesta a acționat în mod justificat s-a convenit că este necesară aplicarea unui spor de pedeapsă de un 1 an care să susțină scopul pedepsei în accepțiunea dată de art.52 Cod penal.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Tribunalul a respins ca nefondat, apelul formulat de inculpatul.
În baza art.383 Cod de procedură penală raportat la art.350 Cod de procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, având în vedere soluția dispusă, gradul de pericol pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acestuia în libertate ce se degajă din natura infracțiunilor comise, numărul acestora și starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a acționat.
În baza art.383 Cod de procedură penală, a dedus perioada prevenției de la 09.01.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul solicitând Curții reidividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată și invocând astfel disp. art.3859pct. 14 Cod procedură penală
Se arată în susținerea recursului, de către apărătorul recurentului inculpatul, dar și personal de către acesta că se impune înlăturarea sporului de 1 an închisoare aplicat de prima instanță, și menținut prin decizia instanței de apel, avându-se în vedere atitudinea procesuală sinceră, precum și aspectul că prejudiciul a fost minim și recuperat.
Astfel, se învederează Curții că pedeapsa aplicată este mult prea mare.
Examinând recursul promovat de recurentul inculpat prin prisma motivului invocat, Curtea constată că recursul nu este fondat, soluțiile instanței de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice, în virtutea considerentelor ce urmează a înfățișate:
În prezenta cauză, Curtea nu identifică incidența reglementării art.3859pct. 14 Cod procedură penală vizând aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal.
Prima instanță de judecată a procedat la o adecvată individualizare judiciară a pedepsei, fără a comite vreo eroare de fapt și de drept raportat la împrejurările la care se referă art. 72 Cod penal, anume la cele în care s-a săvârșit fapta, ori la cele referitoare la persoana inculpatului.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată în urma realizării concursului de infracțiunii și aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an, corespunde scopului pedepsei prevăzut în art. 52 Cod penal, constituind o măsură de constrângere și un mijloc de educare a inculpatului, de natură și în măsură să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.
Este știut că individualizarea judiciară a pedepsei este realizată de instanță și constă în stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, în funcție de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea.
Adaptarea pedepsei concrete are loc cu respectarea criteriilor de individualizare, iar din această perspectivă pedeapsa trebuie să asigure restabilirea ordinii încălcate, precum și constrângerea dar, totodată, reinserția socială a inculpatului.
Raportându-se la speța de față, Curtea consideră că instanțele ce au dispus în cauză, au ținut seama de exigențele criteriilor generale și obligatorii prevăzute în art. 72 Cod penal,de circumstanțele reale și personale.
S-a acordat eficiența cuvenită gradului de pericol social al faptelor comise de către inculpat, dar și statutului de recidivist postcondamnatoriu al acestuia, nereținerea circumstanțelor atenuante - solicitată de inculpat - fiind pe deplin justificată.
De observat că, în acest context, instanța de fond a procedat la analizarea tuturor criteriilor de individualizare, ajungând la finele activității de individualizare judiciară a pedepsei, la concluzia că în cauză se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an, aspect pe care Curtea îl consideră întemeiat, particularitățile speței susținând că pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite de instanță nu este îndestulătoare pentru sancționarea adecvată a inculpatului.
În fine, Curtea apreciază că în cauză a fost efectuată o corespunzătoare individualizare judiciară și în ceea ce privește pedepsele accesorii, în deplin acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și a Convenției Europene.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Sub incidența art.38517alin. 4 - art. 383 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce arestul preventiv începând cu 09.01.2009 la zi.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare, în conformitate cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.525/A/13.10.2009 a Tribunalului București - Secția Ia P enală.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce arestul preventiv de la 9 ianuarie 2009 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. / 25.01.2010.
Dact./ 29.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Red. / Judecătoria Sector 2 B
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
