Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr-
2879/2009
Decizia penală nr. 123
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr. 625 din data de 19 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, în baza delegației nr. -/22.XII.2009 depusă la dosar (fila 6), lipsă fiind intimata - parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu invocă incidența cazului de casare reglementat de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală, considerând pedeapsa aplicată ca fiind disproporționat de severă în raport cu modul de săvârșire al infracțiunii. Solicită să se remarce faptul că inculpatul nu a exercitat violențe asupra părții vătămate. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea atât a deciziei pronunțată de instanța de apel, cât și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond și, rejudecând cauza, să se procedeze, în baza art. 72 Cod penal, la reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub cuantumul pedepsei aplicată de prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public consideră criticile formulate ca fiind neîntemeiate, întrucât instanța de fond a stabilit corect vinovăția inculpatului și, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, infracțiune cu grad ridicat de pericol social. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, personal, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 458/8.10.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal, condamnarea inculpatului la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 61 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2689/14.11.2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 1 an, 9 luni și 13 zile, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită pentru fapta dedusă judecății, aplicându-se, în final, inculpatului o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 29.07.2009 la zi, iar, în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că, în ziua de 29.07.2009, în jurul orei 15,00, în timp ce se afla în zona teraselor "", inculpatul a observat-o pe trotuarul adiacent Bulevardului, sector 2, B, pe partea vătămată, hotărându-se să-i sustragă acesteia lănțișorul pe care îl avea la gât. În consecință, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată și, când s-a apropiat de ea, din spate, i-a smuls lănțișorul de la gât, după care a fugit pe o alee, printre blocurile din apropiere. Partea vătămată a început să strige "Hoții!" și, împreună cu martorii și, au plecat în urmărirea inculpatului. Partea vătămată s-a întâlnit cu un echipaj de poliție, căruia i-a explicat cele întâmplate, semnalmentele inculpatului și direcția în care acesta a fugit, iar, în baza datelor furnizate, polițiștii l-au prins pe inculpat pe -, sector 3. În prezența părții vătămate și a celor doi martori, organele de poliție au găsit asupra inculpatului lanțul din aur sustras, acesta fiind predat, pe bază de dovadă, părții vătămate.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza întregului material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de prindere a inculpatului imediat după săvârșirea faptei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, dovada de predare către partea vătămată a lănțișorului sustras de inculpat, declarațiile martorilor și, precum și declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală, în care acesta a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite de textul încriminator în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptei, relevat de modul de săvârșire și de atingerea adusă în mod concret valorilor vizate a fi ocrotite prin încriminarea infracțiunii de tâlhărie; persoana inculpatului, care are 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, este fără ocupație și loc de muncă, are antecedente penale în minorat, este necăsătorit și fără copii.
Având în vedere că, în raport cu fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii acesteia, instanța a reținut în favoarea lui, în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) Cod penal, dând eficiență juridică dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal privind coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând, în esență, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere că a recunoscut comiterea faptei, a regretat-o, nu este cunoscut cu antecedente penale și are o situație familială deosebită.
Prin decizia penală nr. 625/A/19.11.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar, în baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 29.07.2009 la zi.
În baza art. 383 alin. 11Cod procedură penală, raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a apelantului - inculpat, iar, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că judecătoria a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, dând eficiență juridică tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, sancțiunea penală stabilită fiind de natură să realizeze scopul preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
S-a arătat că, prin stabilirea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) Cod penal, deși inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în timpul liberării condiționate, instanța de fond a avut în vedere într-o măsură suficientă atât circumstanțele reale ale faptei, cât și cele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta a manifestat o atitudine constantă de recunoaștere a infracțiunii comise.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.
S-a arătat în motivarea orală a recursului, că pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de Tribunal este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii faptei, solicitându-se de către recurent reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei sancțiuni penale mai ușoare, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, având în vedere modul concret de săvârșire a infracțiunii și faptul că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală - cât și din oficiu - potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală - apreciază sentința pronunțată de instanța de fond și decizia dată în apel ca fiind legale și temeinice și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că, în cauză, s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșită de acesta.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei aplicată inculpatului, Curtea apreciază că s-a făcut o corectă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal. Astfel, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei (în condițiile agravantei prevăzute de alin. 2 lit. c) al art. 211 Cod penal) și circumstanțele personale ale inculpatului, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată, orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, este de menționat, astfel cum au reținut și instanțele de fond și de apel, că acesta nu are ocupație și un loc de muncă din care să obțină venituri licite și că, deși abia a împlinit vârsta de 18 ani, nu se află la primul conflict cu legea penală, având multiple condamnări în minorat pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat, împrejurare ce denotă perseverența sa infracțională și specializarea în comiterea unor fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului.
Cu privire la periculozitatea socială a inculpatului, este de menționat și faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat în prezenta cauză a fost săvârșită la doar o lună de la data liberării sale condiționate (16.06.2009) din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2689/14.11.2008 a Judecătoriei Craiova, aspect ce demonstrează împrejurarea că scopul pedepselor aplicate anterior, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare si prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu a fost atins.
Aspectul invocat de recurent ca argument pentru reducerea pedepsei aplicate, respectiv faptul că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate, nu poate fi reținut de C, având în vedere, pe de o parte, faptul că această împrejurare, dacă și-ar găsi suport real în materialul probator, ar avea drept consecință directă stabilirea unei alte încadrări juridice a faptei, și nu reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie, iar, pe de altă parte, faptul că sustragerea lănțișorului de la gâtul părții vătămate s-a realizat prin smulgere, deci prin folosirea forței fizice, lipsa unor lovituri directe aplicate victimei neechivalând cu absența oricărei violențe exercitate asupra acesteia în scopul deposedării de bun.
În ceea ce privește atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, se constată că aceasta a fost în mod corect valorificată de instanța de fond, prin reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, însă Curtea apreciază că nu se impune acordarea unei eficiențe sporite respectivelor prevederi legale, prin reducerea cuantumului pedepsei stabilite, având în vedere că inculpatul nu a dat dovadă de aceeași atitudine și în faza cercetării judecătorești, refuzând să dea orice declarație în fața instanței de judecată.
În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal, astfel încât nu se justifică stabilirea unei sancțiuni penale mai ușoare, care ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, nici cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art. 38517alin. 4 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va deduce prevenția inculpatului de la 29.07.2009 la zi.
Având în vedere că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 625/A/19.11.2009 Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 38517alin. 4 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, deduce reținerea și arestarea preventivă de la 29.07.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact./3.02.2010
Ex.2
Red.--
-
Red. -Jud.sect.3
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
