Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 9695/303/2008
1797/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1249
Ședința publică din 10 septembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Piciarcădumitri
JUDECĂTOR 3: Lefterache
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.313/A/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/10.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 16), lipsă fiind intimatul - parte vătămată România
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu inculpatului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de actele și lucrările dosarului întrucât nu a studiat cauza, la dosar existând delegația de asistență judiciară a altui avocat din oficiu.
Curtea admite cererea apărătorului din oficiu și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea dispozițiilor art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate în temeiul disp. art. 3859pct. 14.C.P.P. și pe fond reindividualizarea pedepsei în sensul micșorării acesteia, considerând-o a fi prea mare în raport cu fapta săvârșită.
Mai mult, precizează că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Consideră că instanțele de judecată au făcut o corectă individualizare, având în vedere criteriile generale prev. de disp. art. 72.pen. stabilind o pedeapsă în cuantum de 3 ani și 6 luni, în condițiile recidivei postcondamnatorii, dovedind astfel o perseverență infracțională, nefiind la prima abatere, constatându-se că inculpatul a săvârșit infracțiuni de aceeași natură.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită înlăturarea sporului ce i s-a aplicat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.225 din 19 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.61 alin.1 teza I Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.74/03.05.2006 a Tribunalului Bistrița N, rămasă definitivă la data de 17.05.2006, prin neapelare.
În baza art.61 alin.1 teza a II a Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată în speță - de 3 ani și 6 luni închisoare - cu restul rămas neexecutat ca urmare a liberării condiționate, de 676 zile închisoare (1 an, 10 luni, 16 zile închisoare), inculpatul urmând a execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a aplicat un spor de un an, astfel încât, în final inculpatul are de executat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
S-a menținut pedeapsa complementară constând în 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal aplicată prin sentința penală nr.74/03.05.2006 a Tribunalului Bistrița N.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de deținere în altă cauză.
S-a constatat că partea vătămată ROMÂNIA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 7 aprilie 2008, în jurul orei 1700, inculpatul a mers în magazinul aparținând România, unde a luat hotărârea de a sustrage bunuri. Astfel, inculpatul a mers la raionul cosmetice de unde a luat 13 parfumuri de diferite mărci, pe care le-a ascuns sub vestimentație, în zona centurii, după care a părăsit incinta magazinului fără a achita produsele respective.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului, date în faza de urmărire penală, care a recunoscut săvârșirea faptei imputate. Acesta a menționat că a luat din incinta magazinului 13 parfumuri pe care le-a introdus sub vestimentație si s-a îndreptat către ieșirea din magazin, iar după ce a trecut de linia de demarcație a fost oprit de către un agent de paza si condus la camera de interpelare.
Aceste aspecte s-au coroborat cu declarația martorului
, care a menționat că, în data de 07.04.2008, în jurul orei 1730aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca operator video a observat o persoana de sex masculin, aflată la raionul cosmetice, care a luat mai multe cutii cu parfumuri, pe care le-a introdus sub haină, în zona centurii, după care s-a îndreptat către zona de ieșire pentru clienți. De asemenea, a mai arătat martorul ca l-a anunțat prin stația radio pe agentul de pază din zona respectiva, care l-a oprit pe inculpat și l-a condus la camera de interpelare. De asemenea, martorul G, agentul de pază care l-a oprit pe inculpat, a arătat că în data de 07.04.2008, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca agent de paza la magazinul, a fost anunțat prin stația radio că o persoană de sex masculin, care a sustras mai multe parfumuri, pe care le-a introdus sub geacă, se îndreaptă către ieșire. Martorul a arătat că a oprit persoana respectivă, după care a condus-o la camera de interpelare, unde a constatat ca aceasta se numește, asupra sa găsind bunurile sustrase.
Inculpatul a fost oprit de organele de pază după ce a trecut de zona caselor de marcat, cu ocazia controlului corporal efectuat găsindu-se asupra acestuia bunurile sustrase. Astfel, conform procesului-verbal din data de 07.04.2008, asupra inculpatului au fost găsite bunuri în valoare de 499,18 lei, constând în parfumuri de diferite mărci, valoare ce rezultă din duplicatul bonului fiscal anexat la dosar.
Conform dovezii din data de 07.04.2008, bunurile sustrase au fost restituite părții civile România
A concluzionat instanța fondului, că, în drept, fapta inculpatului - care la data de 07.04.2008, într-un loc public, a sustras mai multe parfumuri de diferite mărci, din magazinul aparținând România, fără consimțământul deținătorului, cu scopul însușirii pe nedrept - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Astfel, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei, inculpatul are antecedente penale, suferind numeroase condamnări, unele dintre pedepsele la care a fost condamnat fiind contopite, astfel că relevanță din punct de vedere al pluralității de infracțiuni reprezintă sentința penală nr. 74/03.05.2006 a Tribunalului Bistrița N, rămasă definitivă la data de 17.05.2006, prin neapelare.
Instanța fondului a constatat că sunt îndeplinite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei mari postcondamnatorii cu privire la infracțiunea din speță, primul termen - o condamnare definitivă la o pedeapsă mai are de 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate este reprezentat de pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 74/03.05.2006 a Tribunalului Bistrița N, rămasă definitivă la data de 17.05.2006, prin neapelare; cel de-al doilea termen-săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 1 an închisoare, este reprezentat în cauză de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e Cod penal; pe perioada liberării condiționate (din executarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare inculpatul a fost liberat condiționat la data de 04.12.2006, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 676 zile închisoare, astfel încât pedeapsa de 8 ani închisoare se considera executata la data de 20.10.2008, faptă pentru care a fost trimis în judecata în cauză, fiind săvârșită la data de 7 aprilie 2008, deci înainte de data la care s-ar fi considerat executată pedeapsa anterioară).
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, faptul că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituirea bunurilor ca urmare a depistării inculpatului de către organele de poliție imediat după comiterea faptei, precum și circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta și cele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând - în esență - redozarea pedepsei pe care o consideră prea mare în raport cu atitudinea sinceră, de regret și recunoaștere a faptei.
Prin decizia penală nr.313/A din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat; s-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod penal, Tribunalul a apreciat că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 nr.3271/P/2008 din data de 28.10.2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, reținându-se că la data de 7 aprilie 2008, în jurul orei 17,00, a mers în magazinul, unde s-a hotărât să sustragă mai multe parfumuri, sens în care a luat de la raionul cosmetice un număr de 13 parfumuri pe care le-a ascuns sub vestimentație în zona centurii, după care a părăsit incinta magazinului fără a achita produsele respective, valoarea prejudiciului fiind de 499,18 lei.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită, iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări are la bază tocmai situația redată mai sus.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale Codului penal care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptei (în timpul zilei, dintr-un magazin, profitând de aglomerație), precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului - care este recidivist în modalitatea prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, lucru ce a generat nereținerea circumstanțelor atenuante.
Referitor la sporul aplicat, Tribunalul a constatat că, deși nu există reguli prestabilite după care să se aprecieze necesitatea adăugării sporului sau cuantumul acestuia, criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de dispozițiile art.72 Cod penal, sunt aplicabile nu numai la stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune, dar și la determinarea pedepsei globale în cazul pluralității de infracțiuni.
Având în vedere că pedeapsa rezultantă pe care o are de executat inculpatul a fost stabilită și ca urmare a revocării liberării condiționate din executarea unei pedepse de 8 ani, instanța de apel a constatat că aplicarea unui spor de 1 an este pe deplin justificată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate care formal se încadrează în cazul de casare prevăzute de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din situația de fapt - corect reținută de ambele instanțe - rezultă că, la data de 07.04.2008, într-un loc public, inculpatul a sustras mai multe parfumuri de diferite mărci, din magazinul aparținând România, cauzând un prejudiciu de 499,18 lei.
Critica vizând individualizarea pedepsei este privită de C ca fiind nefondată, constatându-se că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, corespunde tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, gravitatea faptei și periculozitatea socială a inculpatului determinându-se nu numai prin raportare la circumstanțele personale, ci și la elementele ce țin de materialitatea faptei ca atare.
Astfel, Curtea arată că împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită, privită în complexul conținutului ei concret, precum și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul perseverează în activitatea infracțională, această împrejurare fiind dovedită de multiplele condamnări anterioare (toate pentru infracțiuni contra patrimoniului, unele cu violență), dintre care patru condamnări tot pentru infracțiuni de furt, iar trei pentru tâlhărie, cu închisoarea în regim penitenciar, însă acestea s-au dovedit a fi insuficiente pentru reeducarea inculpatului, astfel că, având în vedere și circumstanțele reale de săvârșire a furtului, evidențiate ca atare în hotărârile instanțelor - de fond și de apel, susținerile apărării nu pot fi primite.
Mai mult, Curtea arată că prejudiciul a fost acoperit prin restituire nu prin bună voința inculpatului, ci prin intervenția promptă a organelor de poliție și implicit a agenților de supraveghere - angajați ai societății comerciale, realizându-se - practic - prinderea inculpatului în flagrant.
Reținând că circumstanțele personale ale inculpatului au fost deja valorificate de instanțele anterioare, Curtea constată că nu există temei pentru coborârea pedepsei sub limita aplicată.
Drept urmare, Curtea constată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, situată aproape de minimul prevăzut de lege (de la 3 la 15 ani), cu executare în regim de detenție, se învederează a asigura reeducarea sa, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal fiind corect valorificate prin hotărârea atacată, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare datorându-se sporului de 1 an, ce a fost aplicat acestuia ca urmare a revocării liberării condiționate din executarea unei pedepse de 8 ani închisoare și, în plus, în prezenta speță, recurentul a fost judecat fiind arestat în altă cauză, la data de 24 octombrie 2008 (dosar nr.1299/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B).
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul inculpatului.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale penală nr.313/A din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, ca nefondat.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcădumitri, Lefterache
